Simbolism paleolitic

Există o paleoinformatică? Se poate vorbi despre existenţa unor cunoştinţe matematice în paleolitic? Se poate vorbi despre matematică la oamenii peşterilor?
Se pare că da, unii cercetători, arheologi, matematicieni au studiat picturile “matematice” rupestre, dar şi mesajele universale simbolice, matematice şi geometrice, din spaţiul carpato-dunărean şi nistrean.
Introducerea în acest studiu comparativ a explicării simbolurilor şi imaginilor simbolice, ale picturii parietale şi a celei de pe piesele de artă mobiliară din întregul areal euro-asiatic al răspîndirii lor în paleoliticul superior, este foarte folositoare cercetării fundamentale a informaţiei din acel trecut îndepărtat.
Este uimitor să aflăm că informaţiile din acea perioadă, realizate fie ca manifestare artistică sau mis¬tică, fie ca manifestare logico-simbolică, stiinţifică, pot deveni un cod de acces spre enigmatica menire a fiinţei umane, menire pe care, cei ce au trăit în paleoliticul superior o cunoşteau, dar pe care omul contemporan nu o cunoaşte.
Omul paleoliticului cunoştea sensul simbolurilor şi o matematică sacră, iar omul contemporan încă bâjbâie şi se întreabă comod despre – unde se tot ascunde sacrul?
Geniul omului din paleolitic, ca un model de recepţionare, pre¬lucrare, depozitare şi transmitere a informaţiei, a fost intuit şi descoperit mai recent şi de mulţi antropologi, printre care şi de Henri Delporte - vezi în mod special textul următor: “Printre numeroasele teorii ce au fost expuse, avem tendinţa de a reţine mai mult cele ce privesc comunicarea. Putem crede că în perioada Paleoliticului nu a existat nici o metodologie de comunicare, atât în timp cât şi în spaţiu. Tot ceea ce se ştia se putea încadra în tehnica sau practica magiei, sau în abordarea căii religioase, iar toate acestea au fost transmise prin diferitele forme ale tradiţiilor. Printre acestea, tradiţiile ce s-au transmis pe cale orală au jucat un rol esenţial, chiar dacă, apparent, spera de difuzie era temporal şi spaţial restrânsă. Traducerea prin imagine, simbol sau imagine simbolică, a cărei perenitate este foarte mare, a reprezentat un progress considerabil pentru ca aceasta să devină activă pentru homo sapiens sapiens. Ne rămâne doar umilinţa de a putea admite, că suntem departe, chiar foarte departe de a sesiza mecanismul simbolului, a imaginii simbolice şi de a putea avea acces direct la informaţia civilizaţiei din paleolitic”.

Marcel Otte şi M. Eliade au arătat că descoperirea unui adevăr iminent superior omului, care aparţinea “sacrului”, simbolului, a condus la crearea unor stricte reguli, codificate, respectate de toate comunităţile omeneşti.
“...Comportamentele universale, raportarea la simbolurile universale, formează o a treia sursă de informaţii despre paleolitic. Raportarea la universal s-a născut din întâlnirea spiritului cu simbolurile în căutarea metafizică a omului pentru a descoperi elementele naturale care rămân imuabile. El a experimentat, printre altele, orientarea astronomică prin utilizarea elementelor naturale arhetipale (apă, foc, eter, etc…)sau prin impregnarea spaţiului cu impresia produsă de viteză sau de culoare...” } şi transmise dintr-o mare vechime {F. Bordes, Leçons sur Pa¬léolithique, Paris, 1984}
Lucian Blaga - "primordialitatea umană nu înseamnă deloc inactualitate şi perimare."
Numărul în paleolitic - Apariţia semnului, a simbolismului abstract şi a imaginii simbolice este net superioară apariţiei săpăligii sau secerii,a lutului ars în cărămi¬dă sau a ceramicii, a păstoritului, a metalurgiei şi, chiar, a zborului în cosmos.
Ce înseamnă un punct, două puncte, trei puncte? Ce valoare poate avea un simbol? Ceva care poate să denumească stele, lupi, munţi, rîuri, gîze, floricele … dar şi altceva, cu totul altceva - numere, numere şi nimic altceva decît numere- adică simboluri, simboluri, nimic altceva decât simboluri.