Simbolism dacic - Şinca Veche

Un vechi lăcaş de cult se află la Şinca Veche, în cotul format de Munţii Făgăraş şi Perişani, la 45 km de Braşov şi 22 km de Făgăraş.
Mulţi au auzit de Templul Ursitelor unde se petrec fenomene paranormale. Vin oameni din toată ţara să se reculeagă şi să-şi pună o dorinţă.
La începutul secolului au fost descoperite, in templu de la Şinca Veche, cristale. S-a presupus că acestea erau folosite de preoţii daci.
Templul este de fapt o mică grotă, care nu este mare, dar impresionează. Turnul interior, pe unde intră lumina zilei, este înalt de 10 metri. Pe pereţi apar simboluri şi imagini simbolice. Mai precis, în limbaj contemporan, simbolurile celor două principii cosmogonice, Yin şi Yang, împreuna cu steaua lui David.
Există şi o sculptură, iar arheologii şi cei care au cercetat templul s-au întrebat cui aparţine faţa cu trăsături ferme, imberbă, sculptată în templu, dacă este al lui Christ, Zamolxis sau a unei alte zeităţi. Parapsihologii au ajuns la concluzia că locul are o mare încărcătură spirituală, şi se poate spune că în acel loc se manifestă puteri supranaturale. De exemplu, cei care au vizitat lăcaşul, au constatat ulterior, că au vise premonitorii.
Se spune că Vechiul templu datează din epoca precreştină. De altfel, în apropierea grotei a existat o mică aşezare dacică, despre care arheologia poate spune mai multe. În secolul al XVIII-lea, în grotă exista o biserică ortodoxă. Aceasta a rezistat ca locaş de cult creştin numai până în anul 1761, dar, dată fiind redescoperirea încărcăturii spirituale a acestui loc şi acum, din cind in cind, de ţin slujbe ca într-o biserică creştină.

În acelaşi context putem vorbi despre -TRIUNGHIUL DACILOR.
Cercetatorii au dovedit ca sanctuarele dacice sint pozitionate in virfurile unor triunghiuri dreptunghice. (Adică, vechii daci cunoşteau principiul spiritual al Regulii triangulaţiei.)
Filosofia dacilor se regăseste in modelul matematic al sanctuarelor de la Sarmisegetusa si Racos. Dar si in triunghiurile de aur pe care le formeaza constructiile raspandite pe teritoriul Daciei. Stramosii nostrii si-au construit tara topografic si geometric proiectind pe pamint cerul instelat. Au construit cu ziduri de piatra bine prelucrate cetati pe virfuri greu accesibile in munti. S-au spus ca aceste ziduri erau cetati de aparare. Dar cisternele cu apa, hambarele cu grine, sanctuarele si locuintele sint dincolo de aceste ziduri. Dacii aveau cunostiinte solide de astronomie.
Dacă unim aceste vârfuri de munţi, obţinem triunghiuri dreptunghice, aşezate după un algorim cosmic.
Pentru a ne reîntoarce la plăcuţele de plumb de la Sinaia, acestea menţionează diferite localităţi dacice. Se poate constata că morfologia limbii folosită la redactarea plăcuţelor de plumb nu este indo-europeană. Simbolurile de pe plăcuţe nu aparţin tradiţiei indo europene cunoscute, prin urmare, se poate afirma că limba ce folosea acele simboluri nu este indo-europeană.
Numele de locuri – dacice, dar şi străine –din acele plăcuţe, sunt: Arrubium, Dinogetia, Genucla, Carsium, Cumidava, Napoca, Sargetia, Sarmizegetusa, Segesta, Sirmium, Ziridava. La acestea se adaugă Căpalna, identificată in secvenţa copono, foarte frecventă în texte, dar care, prin apariţia sa şi in textele ce provin din Dobrogea, ar trebui să aibă totuşi valoarea unui substantiv comun; sau, dacă este intr-adevăr un toponim, Copono = Căpâlna, aşezare de pe valea Sebeşului, trebuie să fi avut o semnificaţie aparte chiar pentru geţii dobrogeni.
Formele sub care apar aceste nume sunt uşor diferite de cele atestate în izvoarele arheologiei. Ainrubio (toponim de origine probabil celtică) consemnat Arrubium in izvoarele latineşti, cu un grup consonantic posibil genuin nr, asimilat in latină. Comieodabo este mai aproape de Comidava lui Ptolemeu decat de cumidavensium dintr-o inscripţie recentă - lucru firesc dacă ne gandim că acea inscripţie era scrisă in latină, de un roman, care percepea altfel sunetele din limba băştinaşilor.