Simbol si civilizatie dacica- tablitele de la tartaria

Marile civilizaţii, s-au dezvoltat, au inmugurit si au inflorit, pe vaile generoase ale marilor fluvii: civilizaţia Egipteana pe Nil, cea Mesopotamiana intre Tigru si Eufrat, cea Chineza pe Fluviul Galben, cea Indiana pe Ind si Gange, iar civilizatia Europeana, pe Valea Istrului (Danubiului).
Foarte mulţi istorici, cercetători, arheologi, specialisti, recunosc si subliniaza ca, noi, "suntem leaganul civilizatiei Proto-Europene", şi, că suntem "coloana vertebrala a istoriei lumii contemporane".
Numeroase descoperiri arheologice, cercetari in domeniu, manuscrisele anticilor, sunt dovezi de necontestat, exista desigur si opinii care contrazic unele aspecte cu privire la radacinile civilizatiei Europene, dar, toate admit bobul de adevar, acela al continuitatii
noastre pe aceste meleaguri, din nefericire, documentele scrise fiind foarte putine, dar, exista inca.
În Transilvania, în localitatea Tărtăria din judetul Alba, intre Alba Iulia şi Orastie (facand parte din cultura Turda asemanatoare culturii Vinca), cercetatorul clujean Nicolae Vlassa a descoperit, in 1961, trei tăbliţe de lut, dintre care două sunt acoperite cu reprezentări stilizate de animale, copaci şi diferite obiecte.
Cea de-a treia, de formă discoidală, cuprinde patru grupuri de semne, despărţite prin linii. Observând similitudini între tăbliţele găsite la Tărtăria si scrierile de pe tăbliţele sumeriene de la Uruk şi Djemdet Nasr, cele din urmă datând de la sfârşitul mileniului IV şi începutul mileniului III i. Hr., specialiştii români au luat în considerare ipoteza conform căreia şi tăbliţele de la Tărtăria ar fi vestigii ale unei scrieri stravechi.
Tăbliţele de la Tărtăria sunt mai vechi cu un mileniu decât monumentele scrierii sumeriene, fiind datate în prima jumătate a mileniului IV i.Hr. Pentru că ele reprezintă scrieri, Tăbliţele de la Tărtăria sunt cele mai vechi scrieri găsite până-n prezent.
Tăbliţe asemanatoare au fost gasite in colina de la Karanovo, din sud-estul Bulgariei, intr-un nivel neolitic, dar acestea corespund mileniului III i.Hr.
Tablitele de la Karanovo sunt reprezentate de cateva sigilii de lut dintre care unul - rotund, cu diametrul de 6 cm - are gravate semne pictografice si este impartit in patru sectoare clar delimitate, la fel ca tablita discoidala de la Tartaria.
La Gracianita, localitate din nord-vestul Bulgariei s-au gasit doua platouri de dimensiuni reduse; pe fundul uneia dintre ele se poate recunoaste reprezentarea schematica a unei finite omenesti sau divinitati, iar cel de-al doilea releva o decoraţie care este o formă de scriere apropiată de cea de pe sigiliul de la Karanovo şi de pe una din tăbliţele de la Tărtăria.
Unii cercetători sau entuziaşti, pe baza celor trei descoperiri mai vechi decât scrierea sumeriană, au ridicat ipoteza ca scrierea sub forma pictogramelor a apărut mai întâi in sud-estul Europei si nu in Mesopotamia, teorie puternic criticata in arheologia mondiala. De asemenea, exista ipoteza ca aceste piese ar fi ajuns in Transilvania datorita unor contacte economice sau de alta natura cu Orientul Apropiat desi datarea tablitelor este mai timpurie cu un mileniu fata de aparitia scrisului in Orient.
Localitatea Tărtăria, este situată la poalele versantului nordic al Munţilor Sureanu, in judeţul Alba. În jurul acestei aşezări, s-au găsit fragmente osteologice ale omului de Neanderthal şi ale omului de Cromagnon.
Descoperiri asemănătoare celor de la Tărtăria, au fost scoase la iveală de săpăturile arheologice de la Turdas (cultura Turdas). Cercetătorul şi arheologul român, clujeanul Nicolae Vlasa, descoperă în anul 1961, într-un mormânt antic la Tărtăria două tăblite care sunt inscriptionate si initial datate intre anii 4500-200iH.
Specialistii spun ca identitatea comuna este cunoscuta sub denumirea de Cultura Turdas-Vinca, raspandita in Banat si Oltenia, in sudul Serbiei, in SE Ungariei si NV Bulgariei dar, si in alte tari si continente mai indepartate. Inscripţiile de pe tăbliţele de la Tărtăria, conţin un text de dinaintea scrisului Sumerian (considerat a fi fost cel mai vechi din lume ), iată şi textul:
"NUN.KA.S.UGULA.PL.IDIM.KARA.I". Ordonarea grafemelor (cercetatorul Constantin Bărbulescu) duce la enuntul: "NUN-KA-SU-GULA-P/atesi/-L/ugal/-IDI-M/e/-KAR-A-I", enunt care se traduce astfel: " Orasul arbore de la locul de acces ( gura ) sub mana zeitei Cula-Marea Vracita, Doamna care reda viata, zeita patroana a medicinii si tamaduitoare a capetelor negre (sumerienilor), Printesa omului cel mare si integru (rege, zeu), care stie sa proclame reguli lângă canalul ( râul ) cu apă ( Mures ) ".
Scrisul de la Tartaria este considerat a fiind, cel mai vechi scris din lume, deoarece precede scrisul sumerian cu cateva mii de ani. Tartaria a fost prima resedinta regala din lume, datarea unora din cercetatori a tablitelor, se situeaza intre anii 7000-7500 dinainte de Hristos. Asa cum stim deja, in vremuri indepartate, Dacia a fost Leaganul Suprem al Spiritualitatii Universale, recunoscute fiind invataturile belaginelor, credinta in nemurire (moartea este o trecere, un prag care desparte, delimiteaza lumea cunoscuta de cea necunoscuta, ca un spatiu intre Sacru si Profan ), Cultul Cavalerului Trac - ca o prima apropiere a spiritualităţii păgâne de creştinism, prin reprezentarea sa ca imagine şi simbol - Cultul Lupului, Cultul Cerbului, Cultul Ciutei Sfinte, " o ţară tristă învăluită în promoroacă, predestinată a renaşte".
Există scrieri sub forma cronicilor, scrise de arhiepiscopi şi regi ai Spaniei, care admiră si venereaza Dacia sau Gacia, pe "enigmaticul Zamolxen, de care povestesc istoriile ca a fost minunat de intelept in filosofie ", este admirat " Dicineo ( Deceneu ) care " i-a invatat pe goti cam toata filosofia si fizica si teoria si practica si logica si randuiala celor douasprezece semne si cursul planetelor si cresterea si descresterea lunii si mersul soarelui si astrologia si astronomia si stiintele naturale, si teologia.." , este descrisa istoria amazoanelor " care nu erau chiar atat de rele precum se zicea, erau nobile si foarte pricepute în mânuirea armelor..... chiar si Sfantul Isidor a celebrat faptul ca "Roma însăşi, învingătoarea tuturor popoarelor, a trebuit sa slujeasca supusa si sa primească jugul triumfului getic."