Pitagora- un initiat in tainele simbolurilor

Pitagora(c. 580 î.Hr. - c.500 î.Hr.) a fost un filozof şi matematician grec, originar din insula Samos, întemeietorul pitagorismului, care punea la baza întregii realităţi teoria numerelor şi a armoniei.
Despre Pitagora a scris Eudoxios în Descrierea Pământului, cartea a VIl-a. El arătase atâta curăţenie, atâta grijă de a se feri de omoruri şi de ucigaşi, încât, nu numai că se înfrâna de la tot ce avusese viaţă, dar nu se apropia nicicând de măcelari şi de vânători.
În afara celor scrise de Eudoxios, Antiphon, în tratatul său Despre viaţa celor iubitori de virtute, spune câte ceva şi despre asceza sa din Egipt.
Se spune că de mic Pitagora fusese atras, de viaţa preoţilor egipteni, de MARILE MISTERE, iar atunci când vârsta i-a permis, Pitagora îl rugă pe tiranul Polycrates, regele Greciei, să-i scrie regelului Egiptului, Amasis, prietenul şi oaspetele său, ca să-i îngăduie să fie părtaş la învăţăturile pe care le primeau cei ce urmau să ajungă preoţi. Sosit la Amasis, el a obţinut cele necesare ca să fie primit în mijlocul preoţilor din Heliopolis, după care a fost trimis la Memphis, la preoţi mai vârstnici decât el, dar acesta fusese doar un motiv pentru a-l ţine departe de Cunoaşterea pe care el o căuta, aceştia trimiţându-l mai departe la cei din Diospolis.
Pentru că aceşti preoţi nu prea mai aveau unde să-l trimită, şi pentru că se temeau de rege, n-au mai putut să spună nimic, dar s-au gândit să-l abată de la ţintă şi să-l supună la grele încercări, fără nici o legătură cu traiul dus de greci. El pe toate le-a împlinit cu bucurie, şi ajunsese atât de faimos, încât îi fu îngăduit să aducă sacrificii zeilor după cum îi era voia, şi să participe la ritualurile lor. Lucrul acesta nicicând nu s-a mai petrecut cu vreun alt străin.
Odată întors în Grecia, el a întemeiat o şcoală numită "hemiciclul lui Pitagora", unde locuitorii din Samos se adunau pentru a se sfătui cu privire la treburile cetăţii. Se spune că pentru aceasta, el a găsit o peşteră potrivită în care să-şi predea filozofia, şi unde îşi petrecea o bună parte din zile şi nopţi întovărăşit de adepţii săi. Ajuns la vârsta de 4o de ani el s-a mutat în Italia, Sicilia, unde a înfiinţat o şcoală filizofică faimoasă
Diogenes, un alt istoric, povesteşte despre Pitagora că a mers la egipteni, la arabi, la chaldeeni şi la evrei, care Ii dezvăluiră ştiinţa desluşirii viselor; el a fost cel dintâi care a făcut preziceri folosindu-se de tămâie. În Egipt, el a stat în preajma preoţilor, s-a împărtăşit din înţe¬lepciunea lor, şi a învăţat limba egipteană, şi cele trei feluri de scrieri ale lor: epistolo-grafică, hieroglifică şi simbolică, care sunt luate în sens propriu, prin imitaţie (cu forma obiectelor) sau în sens alegoric, corespunzător anumitor taine; tot aici, el căută să afle cât mai multe despre zei. Pitagora a mers apoi în Arabia, unde se spune că stătea în preajma regelui; la Babilon, s-a întâlnit cu chaldeenii şi s-a dus să-l caute pe Zoroastru, care l-a purificat de necură¬ţeniile vieţii sale anterioare şi l-a învăţat lucrurile de la care trebuie să se înfrâneze oamenii buni pentru a rămâne puri; el a ascultat apoi învăţătura despre natură şi a aflat care sunt Legile universului. Căci în timpul călătoriilor pe care le-a făcut la aceste popoare şi-a însuşit Pitagora tot ce este mai bun în înţelepciunea lui.
Cât priveşte vorbele pe care le spunea celor apropiaţi, nimeni nu este în stare să şi le amintească întocmai, căci, într-adevăr, între ei domnea o tăcere de neînchipuit. Cu toate acestea, învăţăturile asupra cărora nu există îndoieli sunt următoarele: mai întâi că sufletul este nemuritor; apoi, că el trece în alte vieţuitoare; în plus, că după perioade de timp determinate ceea ce a murit renaşte; că nimic nu este cu desăvârşire nou; că toate fiinţele vii fac parte din aceeaşi categorie, se mai spune că prevestea fără greş cutremurele de pământ, că degrabă stârpea bolile, că oprea vânturile năprasnice şi căderea grindinei, că liniştea apele învolburate ale râurilor şi mării
Se spune că spunea tuturor grupurilor care-l ascul¬tau, multe sau puţine, această maximă:trebuie să alungăm prin toate mijloacele - cu focul, cu fierul sau cu oricare alte unelte - boala din trup, neştiinţa din suflet, abuzul din pântece, dezbinarea din cetate, făţărnicia din familie, şi din toate lipsa de măsură.