TĂBLIŢELE CERATE DE LA ROŞIA MONTANA

Se ară cu plugul istoria României! Românii au coloana vertebrală frântă şi în loc să-şi caute bogăţia în trecut, ei merg în genunchi în faţa miracolului Luxului. Zeul Luxului a frânt coloana vertebrală românească, i-a alungat valorile tradiţionale, valorile culturale şi a lăsat România în depresie şi neputinţă. O ţară în care artiştii se sinucid pt că nu pot să-şi practice arta, iar cei rămaşi se duc să câştige bani şi faimă în străinătate pentru ca să poată fi recunoscuţi aici.
Intelectualii şi cei ce îndrăznesc să fie altfel, sunt urmăriţi, sunt înjuraţi, sunt batjocoriţi ... până când ajung să plece scârbiţi către ţări în care să poată respira, să poată să-şi practice profesia, arta ... fără a fi urmăriţi şi calomniaţi ani de zile, cu ură ... pe forumuri, pe bloguri, în presă. Nu trebuie să faci mult pentru ca să fii persecutat, urmărit, calomniat, fără să ştii de ce, şi fără ca tu să fi deranjat pe nimeni ... trebuie să ai curajul să fii altfel, să-ţi asumi să fii altfel.
Se ară cu plugul urii, calomniei şi prostiei în sufletul românilor. Valorile culturale, spirituale, tehnice etc. sunt reduse la tăcere, sunt urmărite de cei care cred că au dreptul să spună şi să facă orice, că sunt stăpânii absoluţi ai cunoaşterii şi spiritualităţii. E uşor să murdăreşti un om, e uşor să calomniezi şi să semeni numai ură, răutate, venin ... mai greu este chiar să-ţi îndrepţi coloana şi să stai drept în faţa Zeului Luxului şi să-l priveşti în ochii plin de venin care vor să te distrugă şi să te facă să-ţi pierzi echilibrul interior şi sănătatea ... doar pentru că ai îndrăznit să fii altfel şi să te întorci la valorile uitate ale tradiţiei româneşti.
Eşti român, îndrăzneşti să fii treaz? ... atunci mai bine să fii distrus, să uiţi de tradiţie, să faci bine să-ţi bagi minţile în cap şi să fii exact ca şi ceilalţi şi să te duci la mall ... şi acolo viaţă, consum, lux ... asta e tot ceea ce ai nevoie. Spiritualitate, intelectualitate, artă, cultură? Nu – cu mult mai bine mitocănie, manele, pseudocultură de mall, calomnie şi ... multă, multă bârfă. Să ne dinamităm Sfinxul din Bucegi şi să construim hoteluri, să nu mai avem sit-uri arheologice, cultură, tradiţie ... nimic în afară de bârfă, calomnie, mitocănie şi mall-uri, cât mai multe....
Şi acum să mă întorc la tradiţia românească autentică, cea încriptată în simboluri, pe care puţini specialişti au curajul să o studieze, deoarece banii pentru cultură, tradiţie, artă, sănătate s-au terminat, au mai rămas bani pentru mall-uri, vile, maşini de lux, dar ... la ei ajung doar cei care ...
Roşia –Montana un centru de mare interes pentru bogăţia minelor, dar de ce trebuie să se distrugă tot din jur? De ce trebuie distrus totul cu cianură?
Pentru a distruge un popor este suficient să-i distrugi cultura şi tradiţia, pentru că astfel şi-a pierdut identitatea.
Un alt set de tăbliţe s-a descoperit şa Roşia Montana, de aceea, pe undeva nu trebuie să ne mirăm de ce acea localitate este supusă unui măcel ecologic şi se doreşte a fi distrusă. Este oare necesar să se piardă nişte urme?
Iată că se împlinesc 10 ani de la gravul accident ecologic produs de catre S.C. Transgold S.A. Baia Mare, ca urmare a folosirii cianurii si a altor substante toxice in procesul tehnologic de extragere a aurului. Apa contaminata cu cianuri s-a deversat din lacul de acumulare si a produs un dezastru ecologic pe riurile Sasar si Tisa. Statul ungar s-a adresat instantelor internationale impotriva Romaniei si a solicitat o despagubire de 120 milioane de euro, iar pentru firma vinovata s-a stabilit reducerea activitatii cu 85%, ulterior aceasta dind faliment.
Intr-un comunicat al Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania - Comitetul Helsinki - se arata ca, la 27 ianuarie 2009, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a pronuntat hotarirea in cauza Tatar&Tatar contra Romaniei, referitoare la impactul asupra mediului al unei tehnologii bazate pe cianura folosita la extragerea aurului. Curtea Europeana a decis, in unanimitate, ca dreptul celor doi cetateni la un mediu sanatos si protejat a fost incalcat de Romania. Curtea Europeana a concluzionat ca Romania nu si-a respectat obligatia de a analiza corespunzator riscurile pe care activitatea companiei miniere le presupunea si de a lua toate masurile necesare pentru a asigura protejarea dreptului la un mediu sanatos, care este garantat ca parte a dreptului la viata privata si de familie.
Concluziile Curtii Europene in aceasta cauza au o importanta deosebita in contextul eforturilor de a opri un vast proiect de exploatare a aurului la Rosia Montana, printr-o tehnologie asemanatoare celei folosite la Baia Mare.
Zacamintul de la Rosia Montana contine peste 800 tone de aur, peste 2.000 tone de argint si numeroase metale rare, inclusiv o mare cantitate de uraniu. Valoarea zacamintului depaseste 50 miliarde de euro. Aceasta uriasa bogatie a Poporului Roman a fost data, prin incalcarea Constitutiei si prin ocolirea prevederilor legale, la o firma de apartament din Toronto, condusa de catre un aventurier care a fost condamnat pentru trafic de droguri si care, evident, nu a extras niciodata aur si argint prin folosirea cianurii. Urmasii lui la conducerea firmei R.M.G.C. vor sa faca un experiment in Muntii Apuseni. Dupa jefuirea aurului, argintului si a metalelor rare, firma s-a angajat sa dea Guvernului Romaniei pina la 2% din profit. Dupa cum relateaza presa, R.M.G.C. nu si-a platit taxele legale catre Statul Roman, in suma de 15 milioane de dolari, cu penalitati.Presedintele Romaniei este obligat sa decida un referendum national pentru apararea Muntilor Apuseni si a patrimoniului national de la Rosia Montana, dupa ce si-a insusit concluziile Raportului Comisiei prezidentiale pentru patrimoniu construit, pentru siturile istorice si naturale, in care se arata ca se pune la cale distrugerea patrimoniului subteran si suprateran (istoric si natural), cu scopul de a sustine interesele unei firme private straine pentru un proiect care nu este de utilitate publica.
Rosia Montana este o comoara de aur nu doar pentru spatiul romanesc, dar si pentru istoria Europei. Atat de putin mediatizate, tablitele cerate gasite intamplator in galeriile minelor reprezinta o pagina de istorie care rastoarna teoriile ilogice ale celor care sustin ca dacii nu exploatau aurul, ca nu stiau sa il prelucreze, deci nici un tezaur scos la lumina de-a lungul timpului, nici macar faimoasele bratari de aur, nu pot fi dacice. Teoria originii latine a romanilor sta, si ea, cu greu in picioare, pentru cine cerceteaza tablitele de la Rosia. Ele demonstreaza, de pilda, ca minerii peregrini iliro-dalmatini, din marele neam al tracilor, ca si "autohtonii", adica dacii, se intelegeau foarte bine cu romanii, in limba latina vulgara. In tablite se stipuleaza clar ca, desi aproape nimeni "quia se litteras scire negavit" - "nu stia a scrie literele" -, partile se intelegeau verbal asupra obiectului contractului. Si asta, in anul 131 (dupa cum este datat in scris cel mai vechi triptic), ceea ce naste o intrebare legitima: cand anume invatase neamul trac limba latina vulgara?
La Rosia s-au gasit 50 de piese (tablite), dintre care jumatate au fost distruse integral sau partial, din nepricepere, ignoranta, sau rea-credinta, pastrandu-se intregi sau parti doar 25. Cele mai multe au fost scoase din tara si se afla la Budapesta, Viena, Berlin. Prin continutul si destinatia lor, tripticele reprezinta contracte intre "proprietari" de mine romani si "arendasi"- baiesi priceputi -, un edict de dizolvare a unui colegiu funerar (cel mai important document despre colegiile funerare din antichitate), o lista de bucate pentru un ospat al unui colegiu de meseriasi, contracte de vanzare-cumparare de sclavi si asocieri in vederea exploatarii unor "gauri de mina". Am pus in ghilimele "proprietari", pentru ca in tablite, formularea este deosebit de interesanta. Dam un exemplu: "Ulpius Valerius, nestiutor de carte, inchiriaza o groapa de aur, despre care zice ca e a sa, lui Socratio Socrationes, de asemenea nestiutor de carte". Este cel putin ciudat ca Ulpius nu este trecut ca proprietar categoric, ci doar ca unul care pretinde ca aurofodina era a sa! Atunci care era proprietarul adevarat? Nu cumva un localnic dac?
In anul 1873, cele 25 de tablite au fost publicate integral, cu comentarii si ilustratie grafica, de catre eruditul german Theodor Mommsen. Ceea ce sustin toti cei care le-au studiat este faptul ca tripticele sunt documente extrem de rare si de o foarte mare importanta, ele constituind o dovada despre raspandirea limbii latine vulgare in secolul II d.Hr., despre scrierea in aceasta limba, pana la descoperirea tablitelor de la Rosia Montana, cu totul necunoscuta in lume. Iar faptul ca aceste triptice au fost descoperite accidental, existand posibilitatea sa existe multe altele, ascunse in galeriile dacice, ar trebui sa constituie un argument fundamental pentru oprirea proiectelor de exploatare care ar distruge orice vestigiu de o asemenea importanta culturala. Scrisul pe tablite cerate este socotit o inventie greceasca. Aristofan pomenea ca atenienii isi scriau contractele pe ceara, la fel ca in tablitele cerate de la Rosia Montana.
Tripticele au fost semnalate prima oara in anul 1835, la Munchen, ca fiind gasite in minele de aur de la Rosia. Ele au fost descoperite accidental, prin surparea unor galerii, in minele numite Larnic, unde, pe langa tablite, s-a gasit si un stil, pe care oamenii din zona il numesc condeiu si pe care astazi il folosesc ca instrument pentru a incondeia ouale de Pasti; in minele din Letea, unde langa triptice a fost gasit si cadavrul unui barbat cu barba lunga, cu varsta apreciata la 40 de ani; intr-o mina din Carnicul Mare, intr-o odaie subterana, care era mobilata cu o masa si mai multe scaune, avand si o vatra (11 triptice); langa Rosia Abrudului, in mina numita Sf. Ecaterina, la o adancime de 277 metri, unde au fost gasite cele mai multe, impreuna cu obiecte casnice.
Povestea tablitelor descoperite in minele Letea s-a pastrat in detaliu. In anul 1788, un baies caruia nu i s-a pastrat numele a gasit trei triptice intr-una din minele de aur restaurate de catre Societatea Sf. Iosif, al carei conducator (magister) era Paul Laurentiu Kovacs din Abrud. Unul din triptice a ajuns la Kovacs, iar despre celelalte doua nu se mai stie nimic. Kovacs a daruit tripticul cumnatului sau, Stefan Lazar, superintendentul Unitarienilor din Cluj, scriindu-i ca s-a gasit impreuna cu o multiume de alte obiecte casnice. Stefan Lazar, cunoscand valoarea tripticului, l-a daruit la randul sau Colegiului Unitarienilor din Cluj, unde s-a pastrat ca o curiozitate pana la 181l, cand Stefan Lazar a murit. Fiul sau, Samuel, colectionar de antichitati, l-a cerut inapoi si i-a fost returnat, apoi fiul lui l-a vandut, in anul 1834, librarului anticar Samuel Nemes. Se pare ca la acest anticar au ajuns si unele tablite in limba greaca, pe care a incercat sa le falsifice. Una dintre acestea a ajuns la Muzeul National din Pesta, care a achizitionat exemplarul cu pretul de 1000 florini.

G. Popa-Lisseanu scrie in "Romanica" despre incercarea grosolana de falsificare a unor tablite: "Pe alocuri, ceara fusese topita atat cat sa se stearga literele initiale si, pe langa unele vorbe barbare, fara de nici un inteles, scrise cu litere pseudo-scitice si cursive neo-grecesti rau formate, au aparut numele mai multor "eroi" din migratiunea huno-ungarica", asa-zisi sclavi adusi de romani pentru a munci in mine. Timotheiu Cipariu, membru al Comisiei pentru Conservarea Monumentelor Vechi ale Transilvaniei, a avut doua exemplare de astfel de tablite falsificate, unul in original, altul in copie, amandoua comunicate de un profesor de la Craiova. Din cauza acestor falsuri care au circulat in mediile europene de profil, doi paleografi francezi, Natalis de Wailly si Letronne au publicat, pe buna dreptate, in "Journal des Savants", niste disertatii total nefavorabile despre tablitele cerate, pronuntandu-se in contra autenticitatii lor. Partea buna este ca cei doi au devenit curiosi cu privire la modelele ce au stat la baza falsurilor studiate de ei. Mai ales dupa ce, in 1875, tablite asemanatoare au mai fost descoperite intr-un cufar din casa bancherului Cecilius Jucundus din Pompei, toate fiind chitante scrise cu acelasi fel de litere, cursive, in latina vulgara. Acestea sunt anterioare tablitelor de la Rosia Montana cu aproape un secol, dar impreuna constituie singura dovada a vechimii scrierii cursive in latina vulgara. Cele de la Rosia Montana sunt insa mult mai valoroase, pentru ca ele nu sunt simple chitante, ci documente care ofera indicii nepretuite despre relatiile sociale dintre oamenii de rand, care constituiau o clasa aparte fata de conducatorii vorbitori de limba latina culta.
Textul documentului incrustat in astfel de table cerate se scria de doua ori, iar numarul sigiliilor martorilor (cu exceptia unui singur contract) era, obligatoriu, de sapte. Scopul dublei transcrieri era sa se poata sti cuprinsul textului, fara a se desface sigiliile, iar scopul contractului era, dupa cum stipula cel ce le scria, sa se fixeze si in scris obligatiunea verbala. Fiecare triptic este scris de aceeasi mana, de la cap la coada, inclusiv semnaturile celor sapte martori obligatorii, deoarece este specificat in contract ca nici cei care sustineau ca sunt proprietari, nici baiesii arendasi, nici martorii "quia se litteras scire negavit" (nu stiau sa scrie literele). O "ciudatenie" a limbii latine vulgare utilizate in contracte o constituie folosirea "oltenismelor", pe care lingvistii le considera tipic romanesti. De exemplu, la un contract de vanzare al unei femei, un martor se subscrie cu formula segnai, in loc de signavi, adica perfectul simplu romanesc sau "oltenismul" semnai. In alte parti, gasim iarasi o forma "autohtona", "siesi", scrisa "sies" sau "sues". Aici trebuie sa amintim de toporul gasit pe Valea Mozacului, care poarta inscriptia in limba latina vulgara "SVI MI PIE", "al meu, patriarhul"! Datarea acestui topor este uimitoare: 1500-1375 i.Hr. Si atunci, cine pe cine a "latinizat"?
Isidor, in lucrarea sa "Origini", ne spune ca "limba prisca (vulgara), adica limba batrana, a fost aceea pe care au folosit-o locuitorii cei mai vechi ai Italiei, in timpul lui Ianus". Iar limba latina culta, folosita de patura conducatoare, il supara pe Catilina: "Ispraviti cu atatea grecisme in limba, ca nu ne mai putem intelege cu poporul!". Iata de ce tablitele cerate descoperite pana in prezent, si poate multe altele ramase prin galeriile din Rosia Montana sunt dovezi nepretuite ca latina vulgara se vorbea cursiv de catre neamul trac, probabil cu diferente mici de pronuntie, dupa cum demonstreaza "greselile gramaticale" din texte.
Din cele 25 de tablite cerate, noua dintre documente au fost redactate la Alburnus Maior, doua in cazarmile Legiunii a XIII-a Gemina de la Apulum, iar restul in localitatile neidentificate pe teren deocamdata: vicus Deusara, Immenosum Maius, Anssium, Resculum, Baridustarum, toate, in afara de Immenosum, purtand denumiri autohtone. Incepand cu 1999, la Rosia Montana cerceteaza o echipa de arheologi si specialisti francezi de la "Centre National de la Recherche Scientifique", de la "Unite Toulousaine d'Archeologie et d' Histoire (UTAH)" si de la Universitatea "Le Mirail", plus geologi de la Universitatea Tehnica Babes Bolyai din Cluj si de la Universitatea Tehnica din Munchen. La UTAH exista un departament de arheologie miniera, foarte avansat ca metode de cercetare. La inceput, misiunea stiintifica a fost sponsorizata de statul francez, apoi 40% din cheltuieli au fost preluate de S. C. "Rosia Montana Gold Corporation".
Rezultatele cercetarilor laborioase au fost publicate in volumele "Alburnus Maior" I si II. Conform acestor specialisti, Alburnus Maior era o "structura de sine statatoare, cu un statut juridic incert, deocamdata, in cadrul municipalitatii romane, iar toponimele amintite ori reprezinta cartiere, ori asezari pe criterii etnice, de tip vicus si castella". Aceste asezari, locuite de liberti romani si de mineri peregrini iliro-dalmati, au fost parasite simultan, undeva in sec. III. "Stilul monumentelor epigrafice este unic, specific pentru Rosia Montana: banda superioara decorata la colturi cu doua spirale si un fronton triunghiular la mijloc".
Este vorba de simboluri stravechi, folosite de populatia autohtona din cele mai vechi timpuri, pe ceramica, si inca pastrate ca motiv decorativ pe costumele populare. Un opait catalogat ca "ceramica romana atipica" este decorat central cu un frumos simbol solar, la fel de vechi pe aceste meleaguri ca si spirala si triunghiul.
Tăbliţele de la Roşia Montana sunt oarecum surori cu cele de la Tărtăria, de la Sinaia, dar toate demonstrează că scrisul a apărut in sud-estul Europei, nu in Sumer.