MODUL DE FOLOSIRE A SIMBOLURILOR

Totul este semn. A trece de la semn la lucrul semnificat înseamnă a pătrunde în profunzimile tainice ale lumii, care îl revelează pe Dumnezeu. Andre Malraux


Simbolul este un intermediar între Cunoaşterea inexprimabilă, aflată dincolo de cuvinte, şi conceptualism, întelegerea intelectuală. Asemeni poeziei, simbolul permite exprimarea prin imagine a ceea ce nu poate fi formulat verbal. Prin intermediul studiului
unui simbol putem „să ne branşăm direct” la sursa Cunoasterii, proces adeseori numit intuitie. Acest mod de functionare face sa intervina mai mult decât rationamentul. El are nevoie de o deschidere, o largire a câmpului de cunostinte care permit exprimarea unei sensibilităţi subtile.
Minţile simple tind să pună semnul egalităţii între simbol şi ceea ce reprezintă el, să atribuie lucrurilor şi evenimentelor unele din calităţile exprimate de cuvintele pe care le-a ales artistul pentru a discuta aceste noţiuni, în urmărirea propriilor lor ţeluri.
Energia simbolului depozitată în minţile şi trupurile fiinţelor umane, este o energie potenţială ce se eliberează şi se transmite pe o linie întreagă de simboluri, desfăşurată cu grijă în aşa fel încât să evite raţionalismul şi să ascundă cât mai bine adevărul.
Simbolismul se regăseşte cel mai bine în riturile şi ritualurile religiei. Acele „frumuseţi ele sfinţeniei“ întăresc credinţa acolo unde ea există deja, iar unde nu există credinţă contribuie la convertirea oamenilor.
Simbolurile sunt chei care ne ajută să accesăm energii cosmice, dar dacă satisfac doar simţul estetic, simbolurile nu garantează nici adevărul, nici valoarea etică a doctrinelor cu care au fost asociate în mod absolut arbitrar. A fost dovedit un fapt istoric că frumuseţile sfinţeniei au fost concurate deseori şi chiar depăşite cu frumuseţile lipsei de sfinţenie. În perioada în care a trăit Hitler, de exemplu, mitingurile anuale de la Nürnberg erau adevărate capodopere ale artei rituale şi teatrale.
John Keats spunea - „Frumuseţea este adevăr, iar adevărul frumuseţe“,din păcate această identitate există doar la nivele foarte înalte ale cunoaşterii spirituale.
În artă principiul simbolului disproporţionat de fascinant este înţeles foarte clar. Nu există capodopere deoarece capodoperele se adresează unui public restrâns, ci doar o amalgamare inteligentă şi atrăgătoare de simboluri menite să atragă un public cât mai larg. Cei cărora le place această artă, mediocră de altfel, dar de un foarte mare impact vizual, pot să agreeze şi produsele cu care este asociată ea şi pe care le reprezintă în mod simbolic.
Un alt simbol disproporţionat de fascinant este reclama muzicală. Cântecele comerciale sunt o invenţie recentă, dar cântecele teologice şi de cult, adică imnul şi psalmul, sunt la fel de vechi ca şi religia. Cântecele militare sau marşurile sunt la fel de vechi ca şi războiul, iar cântecele patriotice, precursoarele imnurilor naţionale, au fost în mod neîndoielnic, folosite pentru a promova solidaritatea în grup. Pentru marea majoritate a oamenilor muzica este atrăgătoare în sine, dar mai mult decât atât, melodiile tind să se insinueze în mintea ascultătorului. O melodie poate stărui obsedant în memoria omului pe tot parcursul vieţii sale. O afirmaţie sau o judecată de valoare total neinteresantă, luată în sine nimeni nu-i va acorda atenţie, dar dacă vom pune cuvintele pe o melodie atrăgătoare şi uşor de memorat, imediat ea va deveni un şlagăr, iar cuvintele vor dobândi o mai mare putere. Mai mult, cuvintele vor avea tendinţa de a se repeta în mod automat ori de câte ori auzim melodia sau ori de câte ori ea ne va reveni spontan în memorie.
Studii complexe în domeniul psihologiei au constatat că există o mare legătură între puterea sunetului şi reflexul condiţionat. S-a constatat de asemenea, că oboseala sporeşte sugestibilitatea şi astfel putem descoperi de ce printre alte motive sponsorii comerciali ai programelor de televiziune preferă orele de seară pentru a-şi lansa reclamele comerciale. De asemenea, melodiile pot fi încărcate cu mesaje subliminale pentru a putea să aibă un impact mai mare asupra minţii ascultătorului sau telespectatorului. Cu ajutorul mesajelor subliminale masele largi se pot manipula fără ca ele să realizeze cu adevărat ceea ce li se petrece.
Peste pragul conştientului, una dintre cele mai eficiente metode de persuasiune non-raţională este ceea putem numi persuasiune prin asociere, adică la nivelul subconştientului se pot face asocieri imediate ale unor imagini cu un simbol, ce poartă în sine o asociere imediată cu un mesaj de valoare. Proiecţia subliminală, după cum s-a constatat, intensifică foarte mult emoţiile resimţite de public.
Sugestibilitatea este una dintre calităţile care variază semnificativ de la o fiinţă umană la alta. Factorii de mediu îşi au rolul lor în a determina o fiinţă umană să fie mai receptivă la sugestii decât alta, dar în mod sigur există diferenţe constituţionale în ceea ce priveşte modul de sugestionare a fiinţelor umane. Rezistenţa extremă împotriva sugestiilor este destul de rară, deoarece dacă ar fi astfel viaţa socială ar deveni foarte dificilă. Societăţile funcţionează cu un grad rezonabil de eficienţă deoarece majoritatea oamenilor sunt destul de sugestionabili. Idealurile democraţiei şi libertăţii se confruntă cu realitatea brută a sugestibilităţii omului. Oare libertatea umană este compatibilă cu un grad ridicat de sugestibilitate?