DISCURSUL ȚINUT ÎN SENATUL ROMÂNIEI LA DATA DE 18 NOIEMBRIE 1923 DE CĂTRE FOSTUL EPISCOP AL ORADIEI, ROMAN CIOROGARIU: “A intrat frica în noi ? Nu mai cutezăm să vorbim despre naționalism?”

http://gandeste.org/general/discursul-%C8%9Binut-in-senatul-romaniei-la-data-de-18-noiembrie-1923-de-catre-fostul-episcop-al-oradiei-roman-ciorogariu-a-intrat-frica-in-noi-nu-mai-cutezam-sa-vorbim-despre-na%C8%9Bionalism/35246

Domnilor senatori, (…) S-a facut o atmosfera in strainatate , o atmosfera dusmanoasa Romaniei. Greseala cea initiala este ca atunci, cand am inceput sa ne cladim Romania Noua, Am uitat sa ne facem un program de stat, un program bisericesc, un program cultural, un program economic, un program care sa cuprinda intreaga viata de stat si intreaga viata sociala. Insufletirea cea mare, in generozitatea aceea de a da tuturor toate drepturile, noi am uitat ca inainte trebuie sa ne facem acest program care program si-l face fiecare tara, pentru ca mai inainte de toate trebuie sa avem in vedere tara si pe urma pe particulari. Trebuie sa ne facem acest program care sa domineze fara considerente la schimbarile de guvern, programul Statului Roman, care sta peste programele de partid. Trebuia sa se faca un astfel de program, pe baza caruia sa stea fiecare guvern care se succedeaza si daca am avea acest program facut, atunci este indiferent ca schimbarea de guverne, caci fiecare guvern vine si continua mai departe programul national stabilit odata pentru toti si pentru totdeauna. Inchei cu dorinta ca acum cand se pun in discutiune legile, cari au sa normeze noua viata politica, sa se puna pe baze nationale. A intrat frica in noi ? Nu mai cutezam sa vorbim despre nationalism ? D-lor senatori, cand viu eu si zic ca ideea nationala trebuie sa strabata ca o suflare Dumnezeiasca toate institutiile noastre, nu inteleg prin aceasta sovinismul, caci aceasta e o degenerare a nationalismului, ci sub ideia nationala inteleg constiinta nationala, care este generoasa, dreapta, care stimeaza pe om, care stimeaza libertatea fiecaruia, ori de ce limba si lege ar fi. De aceasta idee nationala nu are sa-i fie frica nimanui, pentru ca in aceasta idee nationala este generozitate, dreptate pentru toti si se cuprinde si ideea, ca tara romaneasca romanii au sustinut-o de mii de ani, romanii au facut-o, nu pentru altii, decat pentru a ramane a romanilor (aplauze prelungite). Aceasta este ideea nationala si aici, d-lor, este conflictul cel mare intre noi si internationali. D-lor, eu nu sunt sovinist, nu urasc pe nimeni pe fata pamantului, dar imi iubesc neamul meu si tara mea si iubesc si pe acei cari sunt concetatenii mei. Strabunii nostri romani cu ce au cucerit lumea ? Cine a ajuns in Roma s-a sfiit oare sa invete limba latina? Nu. Cand vom sustine si noi aceasta idee nationala nepangarita de uriciuni, atunci si la noi se va simti fiecare fericit sa se numeasca civis romanus, intr-o Romania a Romanilor. Sursa: Țara Iancului

Despre mituri

Condiţia umană este caracterizată în cotidian Pentru ca omul să poată trece de la limitat la universal periodic, se readresează miturilor pe care le-a creat în zorii gândirii sale deductive şi le-a transmis din etapă în etapă cu cele mai diferite mijloace ale instrumentului epic; şi, ori de câte ori îşi compun alte mituri sau le neagă pe cele rememorate, oamenii îşi redefinesc poziţia spirituală faţă de mitologie. Dar ce este mitologia? De unde provine mitologia şi la ce ne ajută miturile, cu adevărat ? Despre mit se poate afirma că este una dintre cele mai vechi stări culturale ale minţii omeneşti (dacă nu chiar cea mai veche), care se hrăneşte cu aproape toate formele ulterioare în modurile cele mai diferite, mitul a intrat demult în circulaţia largă a culturii scrise; de aici şi nemăsurata fluctuaţie a încercărilor de a-l defini, adesea influenţate inexact de etimologia greacă a cuvântului (noos -poveste), deşi termenul folosit de toată lumea nu a rămas nicidecum acolo. Miturile le numim poveşti, basme şi se adresează sufletului nostru, acelei părţi care foloseşte metafora pentru a se ancora în anumite realităţi arhetipale. Mitul este o naraţiune tradiţională complexă, născându-se în unghiul de incidenţă între planul cosmic şi planul uman, conţinutul specific al căreia, emanat în forme sacralizate fie de o societate primitivă, fie de un grup social întârziat cultural sau regresat prin alienare, construieşte imaginar explicarea concretă a feno¬menelor şi evenimentelor enigmatice cu caracter fie spaţial, fie temporal, ce s-au petrecut în existenţa psihofizică a omului, în natura ambiantă şi în universul vizibil ori nevăzut,în legătură cu destinul condiţiei cosmice şi umane, dar cărora omul le atribuie obârşii supranaturale de obicei din vremea creaţiei primordiale Şi, ca atare, le consideră sacre şi revelate strămoşilor arhetipali ai omenirii, de fiinţe supraumane în clipele de graţie ale începuturilor.- KERNBACH VICTOR, MITURILE ESENŢIALE, ANTOLOGIE DE TEXTE MITOLOGICE, cu o introducere în mitologia generală, comentarii critice şi note istorice, Editura Univers Enciclopedic 1996, Bucureşti Noţiunea de mit a fost atât de nestatornică în judecata mileniilor încât între înţelesul de basm şi acela de filosofie a universului s-au emis nu mai puţin decât cinci sute de foarte diverse definiţii, din care n-au lipsit nici construcţiile logice, nici încheierile fanteziste. Pentru unii exegeţi, mitul era invenţie epică sau alegorie, sau pur şi simplu literatură (mitul, nu mitografia!), pentru alţii nu era decât transmiterea memorială a faptelor protoistorice aşa cum s-au condensat empiric în conştiinţa primordială; iar dacă unii priveau în mit elaborarea simbo¬lică a unei morale, alţii — mărginindu-se la cercetarea unei singure mitologii, şi încă a uneia dintre cele mai puţin caracteristice (în speţă cea greacă) — nu vedeau decât dezlănţuirea eului amoral în forme alegorice, aceştia precedându-i pe psihanalişti. 1. mitul este forma exprimată a revelaţiei divine, 2. mitul este născocirea operată de teologi întru menţinerea ordinii ecleziastice printre credincioşi. Mitul nu a izbutit să dobândească o definiţie cuprinzătoare: pe de o parte fenomenul însuşi este neobişnuit de complex, pe de altă parte fiecare exeget abordează problema numai din unghi strict profesional, ceea ce, inevitabil , limitează şi câmpul de observaţie şi exerciţiul raţionamentului. De-a lungul istoriei, cercetările mitologice au dobândit un caracter cu adevărat ştiinţific, şi au apărut contribuţii de o deosebită valoare; căci, dacă pentru Euhemcros (sec. III î.H.) zeii nu sunt decât monarhii şi eroii defuncţi divinizaţi jde urmaşi, iar pentru Carl Gustav Jung (sec. XX) mitologia e o expresie a „inconştientului colectiv". Referindu-ne la Jung putem afirma că Inconşticntu! colectiv comunică cu conştientul prin intermediul arhetipurilor care exprimă, prin cuvintele lui Jung „Dispoziţia înnăscută de a produce imaginile" şi care pe deasupra „reprezintă viaţa şi esenţa psihicului nonindividual". Aşadar, arhetipurile simbolizează experienţe primordiale universale, scheme eterne ale cxperinţei umane exprimate în imagini simbolice colective (mituri, religii, poveşti populare etc), în opere de artă şi scrieri, inclusiv viaţa şi moartea, şi forţe psihice ca emoţiile şi valorile morale care ne sunt comune tuturor. Acestea pot fi găsite în mituri şi basme ca exemple de comportament uman, însă sunt moştenite în inconştientul colectiv ca reprezentări ale eului instinctual şi primitiv. Printre cele mai importante arhetipuri ale lui Jung sunt pornirile reprezentând partea masculină a psihicului; sufletul simbolizează feminitatea, figura mamei care ne-a îngrijit; figura autoritară a tatălui, pungaşul, acea parte din noi care ne sabotează eforturile proprii; şi umbra – partea noastră primară, animalică. Somnul este tărâmul inconştientului care comunică cu conştientul prin intermediul simbolurilor arhetipale transformate în vise. La trezire, mesajele onirice pot fi apoi interpretate şi aplicate, ajutând astfel conştientul să se apropie de armonizarea complexelor conflictuale care sunt înnăscute în minţile noastre cu ţelul individualizării sinelui real. După prezentarea lui Jung, arhetipurile sunt deci instrumente cruciale în influenţarea caracterului, individualităţii, pentru ca acestea să „acţioneze ca transformator". Jung era atent la prezenţa arhetipurilor universale atât în studiul său de alchimie, cât şi în desenele spontane ale pacienţilor săi; multe dintre ele au demonstrat asemănări izbitoare cu anumite simboluri vechi, mistice sau religioase despre care pacienţii săi nu aveau cunoştinţe anterioare. Întradevăr, Jung însuşi a experimentat această forţă inconştientă când a simţit o nevoie inexplicabilă de a crea desene geometrice, abstracte, care aveau la bază un cerc, adesea împărţit în patru părţi. Jung a interpretat aceste reprezentări circulare ca fiind simboluri arhetipale ale structurii sinelui integrat, idealizat, dar acest fapt s-a întâmplat doar mai târziu, după ce a învăţat că astfel de imagini existau deja de mai multe secole în forma mandalelor — simboluri cosmice tantrice.

Succesul spiritual

Eșec în lume, succes în noi înșine Dacă ești liniștit se poate ca lumea neliniștită să nu te placă. Să te evite. Să te creadă prost sau nesigur pe tine. Dacă vrei să ai mintea liniștită, cei neliniștiți nu-ți pot recunoaște starea. Așa cum, dacă ești frumos, foarte frumos în tine însuți, dacă faci un pas înapoi din calea conflictelor, a războaielor și a judecăților lumii, cei implicați în toate aceste manifestări neliniștite nu te pot recunoaște. Să fii în lume înseamnă să fii ca lumea, iar dacă nu ești ca lumea, dacă nu ești continuu neliniștit, dacă nu lupți, dacă nu te opui, dacă nu strângi din dinți și nu te lamentezi, dacă nu judeci și dacă vrei ca toți să câștige, când cei angrenați în conflicte vor să câștige doar tabăra lor, ești privit ca unul ”în neregulă”. Ceva nu-i în regulă cu tine, îți spun ei. Se poate să te creadă umil și pasibil de umilință, se poate să te vadă în culori sumbre și să te catalogheze drept...unul fără personalitate. Dar acesta-i prețul bunătății și prețul evoluției spirituale. Să privești cu înțelegere, cu răbdare, cu înțelepciune și cu acceptare către toate manifestările umane, să accepți că ele au un sens, să-ți asumi starea de izolare la care poți fi supus din pricina tranformării tale interioare. Căci omul tranformat, omul frumos, omul blând, omul spiritual nu este neapărat și un om de succes în lume. Succesul în lume presupune aproape întotdeauna să fii ca lumea. Cel ce critică mai mult, mai dușmănos și mai năpraznic se poate să aibă un mare succes în lume. Cel ce lovește fără milă se poate să fie căutat în lume. Succesul în tine și succesul în lume sunt, iată, două dimensiuni diferite ale experineței umane. Pentru omul spiritual, succesul înseamnă creșterea interioară, puterea extraordinară de a accepta lumea așa cum este și a-i înțelege tarele, iar atunci când se întâmplă asta nu mai simțim altceva decât compasiune pentru toate manifestările umane. De ce? Pentru că omul spiritual înțelege că oamenii nu pot fi și nu pot face decât ceea ce sunt și fac în fiecare clipă. Succesul spiritual se poate să ne îndepărteze de lumea tumultuoasă, dar să ne apropie de lumea iubirii, a înțelepciunii și a înțelegerii. Succesul spiritual se poate să ne extragă din caruselul lumii, să ne îndepărteze de lucrurile pentru care luptă lumea, de dorințele care contează atât de mult pentru lume. Cine optează pentru succes spiritual optează pentru cunoașterea de sine și, aproape întotdeauna, pentru schimbare radicală a sistemului de valori. Omul spiritual nu mai gândește ca omul din lume, nu mai simte ca omul din lume și nu mai trăiește la fel, chiar dacă privindu-l sau avându-l prin preajmă nu-ți dai seama care-i diferența. Existența și experiența spirituală nu se află în alegerea tuturor oamenilor pentru că, pe drumul către noi înșine trebuie să ne dăm jos măștile, să ne arătăm nouă înșine așa cum suntem, să simțim compasiune pentru noi înșine și să trecem peste un mare șirag de renunțări, deopotrivă interioare și exterioare. Se poate ca mulți dintre noi să mergem pe cărarea spirituală, dar cu speranța ascunsă că vom găsi o putere, o energie, o stare anume care ne va aduce fericirea nesfârșită, or că Dumnezeu însuși ne va îndeplini anumite dorințe omenești. În această fază avem, încă, drum lung de parcurs până la omul spiritual din noi înșine. Succesul spiritual nu ne va adăuga conturi grase în bancă, nici nu ne va aduce partenerii visați sau slujba din poveste, căci succesul spiritual presupune o victorie a forțelor conștiente asupra celor inconștiente sau o victorie a noastră asupra nouă înșine. Ne luptăm cu atașamentele noastre omenești, ne dezvelim chipurile neplăcute pe care le-am ascuns o viață întreagă, ne recunoaștem lipsurile, minciunile pe care ni le-am spus, ne ștergem din sistem judecătorii aspri și criticii neliniștiți pentru a aduce la lumină o ființă nouă; noi înșine. O ființă care nu mai proiectează cauzele problemelor sale asupra lumii și nu mai ascunde vinovăția sa în beciurile inconștientului. O ființă care înțelege, iartă, iubește și știe că ființa umană e ca o mică bătaie de aripă a unui fluture într-un univers necunoscut și atât de puțin înțeles. Când ne regăsim pe noi înșine știm că nu știm nimic sigur, știm că nici ceilalți nu știu, doar că ei nu știu că nu știu. Succesul ființei spirituale apare atunci când ne învingem monștrii interiori, când gustăm victoria meritată auspra propriului nostru Ego. Dumnezeu învinge cînd Egoul se disipează. Dumnezeu se arată prin noi când ne învingem Egoul, când ceea ce lumea vede umilință pentru noi este frumusețe. Când căutăm pacea în loc de război și iubirea în locul urii. Succesul nostru spiritual se întâmplă atunci când se poate ca lumea întreagă să ne vadă în eșec. Dar, atenție, nu orice situație de izolare înseamnă cunoaștere de sine; semnele evoluției interioare se resimt ca modificare a stării, a conștiinței, a minții, a sufletului, a posibilităților noastre de percepție și a atitudinilor ”profund umanizate”, care se vor arăta în toate situațiile vieții prin noi

Eu sunt Iubirea

Eu sunt Iubirea, unii mă mai numesc Dragoste. Se spune că pot zbura, deşi nu am aripi. Se spune că plutesc pe spuma mării, desi nu ştiu să înot. Unii mi-au simţit căldura în nopţile răcoroase, deşi nu sunt foc. Deşi nu mă pot vedea, sunt mereu între îndrăgostiţi oriunde s-ar afla ei şi sunt întreţesută din şoaptele fierbinţi de pasiune. Se spune că sunt mai puternică decât granitul, cu toate că nu am mai multă greutate decât o lacrimă. Unii spun că nu m-au căutat niciodată, dar cu toate astea eu îi însoţesc mereu. Se spune că îmi pierd forţa cu trecerea timpului, dar sunt nesfârşită. Deşi nu mă poţi auzi, dansez pe sunetul râsului indragostitilor. Unii spun că sunt o floare, cu toate că sunt şi sămânţa. Vindec bolile şi hrănesc sufletul. Deşi nu mă poţi atinge, eu sunt mâna blândă a tandreţii. Sunt atingerea, sunt îmbrăţişarea. Sunt Iubirea, sunt Dragostea .... Şi acum că ţi-am spus cine sunt... nu mă alunga ...păstrează-mă...măcar pentru o veşnicie.

Februarie, un nou început

http://www.formula-as.ro/2013/1055/medicina-orientala-66/februarie-un-nou-inceput-16051 "Acum se stabileşte direcţia de evoluţie a stării de sănătate pentru tot anul care urmează" Dr. TEODOR COLDEA - medic specialist în acupunctură şi medicină ayurvedică Februarie, un nou început http://www.formula-as.ro/2013/1055/medicina-orientala-66/februarie-un-nou-inceput-16051 "Acum se stabileşte direcţia de evoluţie a stării de sănătate pentru tot anul care urmează" Dr. TEODOR COLDEA - medic specialist în acupunctură şi medicină ayurvedică - D-le dr. Coldea, articolul dvs. legat de previziu­nile sănătăţii în anul 2013, anul Şarpelui de apă, în zodiacul chinezesc, s-a bucurat de mare trecere printre cititorii revistei "Formula AS", care ne cer prin scrisori să revenim asupra "horoscopului" medical, cu noi informaţii. Întrucât luna Februarie bate deja la uşă, vă rugăm să ne oferiţi o perspectivă asupra ei. - În luna februarie începe noul an chinezesc 2013, Anul şarpelui de apă. Este o perioadă foarte importan­tă, deoarece acum se stabileşte direcţia de evoluţie a stării de sănătate pentru tot anul care urmează. Luna februarie este în medicina chinezească un intersezon, o perioadă de trecere dintre două anotimpuri, iarna şi primăvara. Seminţele care s-au adăpostit sub pământ, în întuneric, se trezesc la viaţă odată cu venirea căldu­rii şi izbucnesc cu putere. Echivalentul acestui feno­men în corpul nostru este reprezentat de următorul aspect: ţinând cont că iarna, energia este situată predo­minant în rinichi şi influenţează sistemele dependente de el (oasele, organele genitale, urechea), primăvara, energia se mută în ficat şi vezica biliară, influenţând corespondentele lor (ochii, muşchii, unghiile, imuni­tatea). Se înţelege, deci, că în luna februarie pot exista tulburări pe toate aceste sisteme. Pe de altă parte, în medicina chineză, care se bazează pe cele cinci ele­men­te, februarie aparţine de elementul Pământ. Siste­mul celor cinci elemente - lemn, foc, pământ, metal şi apă - descrie dependenţa noastră de ciclurile naturii, care ne influenţează în mod direct. În sistemul celor cinci elemente nimic nu rămâne stabil. Totul se află în­tr-o permanentă schimbare, un circuit în care suntem şi noi integraţi. Toate fiinţele, funcţiile corpului şi or­ga­nele, la fel ca şi alimentele şi medicamentele au o legătură cu aceste elemente. Simbolistica elementului Pământ - Ce simbolizează elementul Pământ în medicina chineză şi cum ne influenţează sănătatea? - Să ne amintim că în Biblie scrie că omul este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, din pământ - căruia i se dă viaţă prin suflu (Duhul Sfânt). Conform medicinii chineze, energia pătrunde şi ea prin nări în plămâni, care se află într-o stare de vid înainte de prima respiraţie (vidul fiind locul unde iau naştere toa¬te lucrurile). Ei se deschid odată cu prima respiraţie, dând naştere vieţii. Astfel, putem spune că ne naştem şi murim puţin câte puţin, cu fiecare respiraţie... În corpul nostru, elementul Pământ este prezent peste tot, fiind reprezentat de carne şi ţesutul conjunc¬tiv - structuri care cuprind toate celulele organismului. Organele care reprezintă acest element în mod special sunt stomacul, splina şi pancreasul, din punct de ve¬dere fiziologic fiind vorba de digestie, metabolism, circulaţie, articu¬laţii, reglarea glicemiei, sistem nervos central şi perife¬ric, sânge, imunitate. Funcţiile psihice dominate de elementul Pământ sunt gândirea con¬ştientă (analiza), iar în cazurile pa¬tologice, îngrijorarea şi obsesivitatea; culoarea corespon¬dentă este galbenul, gustul predomi¬nant este dulce, planeta guvernantă este Saturn. În filozofia taoistă, elementul Pă¬mânt se regăseşte şi în structura ple¬xu¬lui solar - structură energetică şi anatomică în ace¬laşi timp, care are legătură cu ceea ce chinezii numesc "focarul mijlociu", locul pe unde comunicăm şi asimilăm tot ceea ce primim de la viaţă (alimente, emoţii) şi - după caz - activitatea neurovegetativă la nivelul orga¬nelor interne. "Casa emoţiilor" - plexul solar - Să înţelegem că energia plexului solar ne afec¬tează di¬rect psihicul şi sub¬conştientul? - Plexul solar ne influenţează în primul rând egoul, pute¬rea per¬sonală şi instinctul de conservare. Echilibrul la acest nivel se mani¬festă prin autoapreciere, respect de sine, autodisciplină, morali¬tate, logică, tărie de caracter şi curajul de a risca, bazat pe intui¬ţie. Plexul solar este zona prin care interac¬ţionăm emoţional cu cei din jur şi care ne avertizează de energia negativă sau pozitivă din acţiunile celorlalţi (un bun exemplu este senzaţia de gol în stomac). Dezechilibrul la acest nivel se mani¬fes¬tă prin nevoia continuă de aprobare, incapacitatea de a te aprecia, teama de abandon şi de a rămâne cu tine însuţi, hipersen¬sibilitate la critici, temeri legate de aspectul fizic (îmbătrânire, chelire, îngrăşare etc.). La nivelul plexului solar, noi ne individua¬lizăm ca fiinţe, aici luând naştere egoul, iar legat de el - gândi¬rea conştientă şi mintea. Iar mintea nu se odih¬neşte niciodată şi ne pune mereu alte şi alte pro¬bleme în faţă, pentru a fi frământaţi şi agitaţi încon¬tinuu; astfel uităm că noi nu suntem mintea noastră, ci fiinţe spirituale care conţin grăuntele de nemurire numit sine, aflat în suflet şi care vine de la Dumnezeu. Sinele înseamnă intuiţie, bucu¬rie, trăirea momentului prezent şi con¬ştiinţa că totul este un întreg inseparabil. Dacă subor¬donăm mintea sinelui, atunci ea va deveni un puternic instrument de adaptare şi rezolvare a problemelor de zi cu zi. În caz contrar, vom de¬veni sclavii gândirii, care ne va adânci din ce în ce mai mult în necazuri şi probleme, făcându-ne să uităm de sufletul nostru şi de adevăratul sens al vieţii. Descartes spunea "Gân¬desc, deci exist!", dar eu cred că adevărul existenţei stă în afirmaţia "Iu¬besc, deci exist!". Pentru echilibrarea plexului solar şi tratarea problemelor legate de acesta, trebuie să înţele¬gem, în primul rând, că vindecarea înseamnă a avea încredere în tine însuţi şi stimă de sine. Dacă ne acceptăm viaţa aşa cum este, văzând mereu partea plină a paharului, vom dezvolta o atitudine de apreciere şi mulţumire pentru tot ceea ce suntem şi ceea ce avem. În acest fel, vom putea evolua şi ne vom putea vindeca, având în acelaşi timp tăria de a fi noi înşine. Organe afectate în luna februarie: splina, pancreasul, stomacul - Ce afecţiuni pot apărea în aceas¬tă perioadă, din cauza deze¬chi¬librelor energetice? - După cum am spus, în medi¬ci¬na tradiţională chineză, plexul solar poartă denumirea de focar mijlociu. Dezechilibrul la acest nivel poate afecta splina, pancreasul şi stoma¬cul. Semnele precoce că pancreasul este obosit sunt balonarea, senzaţia de oboseală intensă (sfârşeală) şi umflarea mâinilor şi a picioarelor. Un alt semn, des întâlnit la unele per¬soane, este faptul că deşi mă¬nân¬că puţin, nu pot să slăbească deloc, acest fenomen fiind numit obstrucţie (sindrom bi - în chine¬ză), adică tot ceea ce mâncăm se asi¬milează, iar eliminarea este blo¬cată. Chinezii spun că stomacul depozitează alimentele, iar splina şi pancreasul extrag esenţa energetică şi principiile nutritive, hrănind cu ele toate celulele din corp, până în vârful degetelor. Astfel se explică de ce atunci când pancreasul se îmbolnăveşte (ca în cazul diabetului), atât de multe aparate şi sisteme din organismul nostru se dezechilibrează. Putem enumera aici tulburări în funcţionarea rinichilor, a sistemului nervos periferic, la ochi, în circulaţia sanguină, la nivelul inimii. Rea¬min¬tim că zahărul prelucrat de pancreas prin insulină este singurul aliment pentru creier, astfel explicându-se de ce când pancreasul este în suferinţă, apar obo¬seala mentală şi pierderile de memorie. De ase¬menea, îngri¬jorarea şi obsesiile ajung în timp să deze¬chilibreze pan¬creasul, favorizând apari¬ţia diabetului zaharat. Este valabilă şi reciproca: bol¬navul de diabet este un om veş¬nic îngrijorat. Deze¬chilibrul pancrea¬sului se mani¬festă şi prin oscilaţii mari ale glicemiei (hipo şi hiper¬glicemie) sau prin că¬deri de glicemie (transpiraţii reci, tremurături de mâini, ameţeli, înce¬ţo¬şarea vederii, le¬şin), care sunt de fapt boli ale depo¬zitelor de glicogen din ficat şi semne că ficatul obosit nu mai poate ajuta pancreasul să meta¬bolizeze zahărul. Dar afecţiunile care ţin de pancreas acoperă, în medicina chineză, o arie mult mai vastă: tulburări de circulaţie periferică (varice şi tromboflebită), tulburări ale celulelor sanguine (hematii, leucocite, trombocite), tulburări articulare (toate tipurile de reumatism şi dureri articulare), tulburări ale sistemului nervos cen¬tral şi periferic (polineuropatii, demielinizări, memo¬rie, probleme emoţionale şi psihice), probleme imuni¬tare (boli autoimune: lupus, dermatomiozită, sclero¬dermie). Când pancreasul secretă mai puţine enzime digestive, digestia este incompletă, iar în ca¬zurile ex¬tre¬me putem avea o diaree cronică. Tot de acest centru ţin şi bolile de stomac (ulcer, gastrite, re¬flux gastro-esofagian), menţionând în acest context că organismul nostru conţine numeroşi microbi: Candida albicans, Helicobacter pylori etc. Secretul menţinerii echilibru¬lui digestiv este păstrarea unui pH neutru şi a unei flore intestinale normale. O ultimă precizare: în medi¬cina chineză există un nivel energetic numit tai yin (format din plămân şi pancreas), care este cosiderat locul unde se hotărăşte dacă o boală se vindecă sau pătrunde mai adânc în organism şi se cronicizează, un pancreas echilibrat fiind răspunzător de acest fapt. - Ce trebuie să facem pentru a ne păstra sănă¬tatea, în această perioadă? - Este foarte important să pornim cu dreptul în procesul de prevenire şi vindecare a bolilor, în acest scop folosind acupunctura, completată cu plante me¬dicinale şi regim alimentar. Putem folosi următoarele puncte de acu¬punctură: S36 (pentru ulcer, gastrite şi energizare, reglarea poftei de mâncare); S44 (pentru reflux gastro-esofagian şi vise determinate de o diges¬tie deficitară); VU20, VO21 (puncte care reglează bo¬lile cronice de stomac, nivelul glicemiei, bolile reu¬matismale, tulburările leucocitelor şi limfocitelor, dar ajută şi la slăbit); VC12 (reglează plexul solar şi toate organele digestive, precum şi stările emoţionale); IG4, IG11 (reglează imunitatea şi tranzitul intestinal); VB41 (reglează vezica biliară şi stomacul); SP4, SP6 (re¬glează glicemia, sângele, articulaţiile, balonarea şi con¬stipaţia); combinaţia punctelor VS6 cu R6 (pentru problemele de inimă şi circulaţie cauzate de diabet); S25 (reglează colonul iritabil, diareea şi constipaţia). Plantele medicinale autohtone recomandate în această perioadă sunt: dudul, păpădia, mesteacănul, urzi¬ca, coada-şoricelului, gălbenelele, sunătoarea, afinul, salcâmul, răchitanul, silurul, tecile de fasole. Dintre plantele chinezeşti, putem folosi momordica, curcuminul, ghimbirul şi mastic gum. Sunt recoman¬date, de asemenea, lecitina, seminţele de in şi derivaţii de sulf tip MSM, care ajută la refacerea mucusului şi a barierei digestive în faţa microorganismelor. Ca substanţe antimicrobiene şi antiparazitare, se reco¬mandă Goldenseal, cuişoarele, oregano, seminţele de dovleac şi nuca neagră. În dietă, se recomandă includerea alimentelor cu gust dulce şi, secundar, cele cu gust acru, moderat să¬rate, cum ar fi: morcov, ţelină, soia, varză, ciuperci, castraveţi, dovleac, carne de vită, mazăre, porumb, curmale, smochine, mandarine, portocale, piersici, pere, orz verde. De asemenea, se recomandă exerciţiile fizice şi teh¬nicile de relaxare. Se va evita umezeala - fenome¬nul natural care oboseşte pancreasul. Prin acupunctură, nu numai că tratăm şi echilibrăm organismul şi afecţiunile menţionate, dar putem depista cu mult timp înainte care sunt punctele slabe ale organismului (pen¬tru a le putea debloca), evitând astfel să ajungem la boli cronice grave. Pe lângă tratarea bolilor şi deze¬chi¬librelor care ţin de stomac, pancreas şi plexul solar, acupunctura ne ajută să avem un tonus fizic şi psihic bun, să fim pozitivi, energici şi eficienţi, să scoa¬¬tem la lumină tot ceea ce avem mai bun în noi. Dacă ne iubim corpul şi sufletul, hrănindu-le cu ali¬men¬te şi emoţii pozitive, vom deveni fiinţe echilibrate, care vor face lumea un loc mai bun, pentru că şi noi suntem o parte din ea. D-l dr. TEODOR COLDEA poate fi contactat la Centrul de Medicină Integrativă Qi din B-dul Pache Protopopescu nr. 119, sector 1, Bucureşti, tel 021/252.35.35, 0734/82.57.77, e-mail: office@clinicaqi.ro