Sfintii_Apostoli_Petru_si_Pavel

www.rodica-purniche.ro Dacă “cineva” MISTERIOS şi ATOTPUTERNIC ce se află acolo, foarte sus şi totodată pretutindeni, ne iubeşte, atunci ceva extraordinar de bun se poate produce pentru noi, la momentul potrivit, umplându-ne atunci de o mare fericire, uimire şi încântare. (prof. Yoga Gregorian Bivolaru) De multă vreme n-am mai avut o astfel de zi plină, în care Cerul să fie aglomerat de desenele evenimentelor ce urmează să vină! Careul în T cardinal domină în continuare Firmamentul, ca şi cum Timpul a uitat să se mai mişte. Energia lui imprevizibilă ne aduce aminte de ziua Sfinţilor Apostoli, când Sfântul Petru „fierbe piatra în Cer ca s-o mărunţească, să nu vatăme câmpurile când plouă; dar dacă oamenii fac rele, Sfântul cheamă balaurii şi cu dânşii se ajută la bătutul lumii cu piatră”. Aşa că azi este cazul – măcar azi! – să facem fapte bune şi să nu supărăm Cerul! Nicovala dublă este realizată de cuadraturile dintre Soare-Uranus, pe de o parte, şi conjuncţiile Venus/Jupiter şi Neptun/Chiron, din ele rezultând sextilul Uranus-Venus/Jupiter şi trigoanele Soare-Neptun şi Soare-Chiron. O astfel de configuraţie susţine aspiraţia noastră spirituală, căutările noastre interioare, şi iubirea de Dumnezeu care i-a dat putere apostolului Pavel să răspândească în cele patru zări Cuvântul lui Iisus. Cortul este o altă configuraţie realizată de cuadraturile Mercur-Lună şi Venus/Jupiter-Neptun/Chiron, care generează şi ele, la rândul lor, sextilul Mercur-Jupiter şi trigoanele Lună-Neptun şi Lună-Chiron, ansamblul fiind o reală baterie de energie intelectuală şi de acţiune divin inspirată. Dubla Piramidă de Apă pe care o face Luna în Scorpion cu Soarele în Rac şi cu Neptun şi Chiron în Peşti adaugă o foarte mare sensibilitate şi receptivitate spirituală acestei zile prin care sărbătoarea sfinţilor apostoli marchează cea de-a doua jumătate a anului. Nu avem de-a face, aşadar, cu un dinamism astral dezordonat sau în care fiecare planetă tinde să-şi vadă de ale ei. Dimpotrivă, este un dinamism bine structurat, de care putem profita pentru a ne clarifica pe noi înşine, pentru a ne limpezi gândurile şi fiinţa, pentru a fi atenţia la ce simţim şi pentru a ne reface ordinea priorităţilor. În evenimentele neaşteptate care ne pun în faţa faptului împlinit poate fi chiar mâna lui Dumnezeu care accelerează trecerea noastră dincolo de toate pragurile şi barierele de care ne împiedicăm singuri. De asemenea, acest Cer atât de ordonat poate fi semnul unei noi direcţii pe care adesea o luăm în viaţă într-o secundă de înţelegere spontană a vieţii sau de rugăminte sinceră adresată din inimă lui Dumnezeu, la care El răspunde la fel de sincer şi într-un mod infailibil, dătător de biruinţe. În tot acest ansamblu celest este uşor de recunoscut forţa credinţei pure, totale şi profunde a Sfinţilor Apostoli care până nu demult au fost sărbătoriţi ca „patronii Şcoalelor”, de unde conducerea ignorantă a ţării noastre i-a destituit, transformându-i în patroni ai penitenciarelor. Poate avea şi aceasta o semnificaţie – şi anume, aceea că, „în întunericul neştiinţei fiind” (ca să-l cităm pe strălucitul cronicar Miron Costin) suntem în cea mai cumplită temniţă a existenţei. În acest hal afându-ne, să-I mulţumim Tatălui Ceresc că, totuşi, am fost încredinţaţi acestor suflete mari care încă ne veghează, indiferent ce semnificaţie le atribuim noi. Simbolismul acestor mari învăţători întru Iisus ai neamurilor este uşor de dedus dacă privim una dintre icoanele care ni-i înfăţişează. Sfântul Apostol Petru este zugrăvit cu chei în mâna dreaptă, iar Sfântul Apostol Pavel cu sabie. Cheile pe care le ţine Sfântul Apostol Petru sunt “Cheile Împărăţiei Cerurilor”, pe care Iisus i le-a făgăduit după ce acest mare apostol a mărturisit că El (Iisus) este “Fiul lui Dumnezeu”: “Şi venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, îi întrebă pe ucenicii Săi zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns: Unii, Ioan Botezatorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre prooroci. Şi le-a zis: Dar voi cine ziceti că sunt? Răspunzând, Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu" (Mt. XVI 13-16). În acest moment Iisus îi promite: “Fericit eşti, Simone, fiul lui Iona, că nu trupul şi sângele ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din Ceruri” (Mt. XVI, 17). “... tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui, şi îţi voi da ţie cheile Împărăţiei Cerurilor” (Mt. XVI, 18-19). Cu alte cuvinte, lui i s-a făgăduit starea de iluminare, cea care permite fiinţei umane accesul la adevărurile divine, atunci când fiinţa are o minte pură, nepervertită deloc de filtrele şi măştile ego-ului. Sabia pe care o are în mână Sfântul Apostol Pavel este, de fapt, puterea cuvântului şi a discernământului divin pe care el le deţine. De altfel, sabia este unul dintre simbolurile instrumentelor minţii, reprezentând, de fapt, comunicarea directă, bine stăpânită, care se produce cu un anumit scop, fie el didactic sau doar informativ. Sabia cu două tăişuri indică puterea duală a minţii umane care poate folosi şi în bine, şi în rău, energia divină a Cuvântului. Asemeni sabiei, cuvântul „taie” sau „despică”, aducând, în orice caz, un final necesar după un proces interior care adeseori este unul dual sau de criză. Pentru că sabia are această calitate de a face să înceteze viaţa celui pe care îl loveşte, tot astfel ascuţimea minţii şi puterea de netăgăduit a discernământului fac să înceteze ignoranţa, dualitatea (care este o stare demoniacă), minciuna, agonia, aducând ordine şi linişte mentală: “Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţirea sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii" (Evr. IX, 12). În Epistola către creştinii din Efes, vorbind despre lupta necontenită care îl aşteaptă cu conducătorii veacului şi cu duhurile răutăţii oamenilor, Sfântul Apostol Pavel îi sfătuieşte pe aceşti creştini să se îngrijească de armele duhovniceşti (credinţa şi învăţătura, cea care dă agerime şi supleţe minţii – n.n.), “sabia duhovnicească” fiind, după cum lămureşte el, “cuvântul lui Dumnezeu” (Efes. VI, 12, 17). A ne îngriji de aceste “arme” înseamnă, în realitate, a păstra vie credinţa unui popor şi a-l creşte prin puterea tradiţiei, a cunoaşterii, a învăţăturii care asigură evoluţia lui spirituală. Popoarele despuiate de credinţa, tradiţia şi cultura proprie, încetează a mai fi nişte popoare vii. Ele încep încet-încet să moară nu din clipa în care sunt aruncate în întuneric, ci din clipa în care ele acceptă asta. Sfântul Apostol Pavel, fost prigonitor al creştinilor şi devenit, după deschiderea ochilor săi spirituali, cel mai înfocat slujitor al lui Dumnezeu, este cel care “a ostenit mai mult decât toţi Apostolii” la propovăduirea adevărurilor lui Iisus. Sfântul Apostol Petru, cel ce s-a lepădat de trei ori de Învăţătorul său în cel mai greu moment al vieţii, a rămas însă acelaşi “vas al revărsării lui Dumnezeu”, acelaşi canal curat şi perfect pentru lucrările divine ale Tatălui destinate nouă. Şi cheile, şi sabia sunt instrumente care arată că aceşti apostoli rămân marii învăţători, cei care stăpânesc Cuvântul lui Dumnezeu şi-l redau întocmai, fără să se înfumureze cu el, fără să-L altereze. Ei sunt marile călăuze ale minţii (cunoaşterea) şi ale inimii (credinţa) omeneşti care, acţionând la unison, ne scot în orice clipă din orice temniţă, din orice fel de ignoranţă şi alienare spirituală.

24 Iunie: Drăgaica, Sânzienele, Cununa Grâului, Sfântul Ioan de Vară

http://www.sibiul.ro/evenimente-culturale/24-iunie-dr-agaica-sanzienele-cununa-graului-sfantul-ioan-de-var-a.html 24 IUNIE este o zi din calendarul satului tradiţional românesc cu multiple valenţe, „în straturi”, predominant fiind unul sau altul în funcţie de zona etnografică. În Bucovina sărbătoarea este dedicată Sfântului Ioan cel Nou (Sfântul Ioan de Vară), ale cărui moaşte se află la Suceava. În Oltenia, Banat, Transilvania, Maramureş „greutatea” zilei este dată de relaţia cu Sânzienele (lat. Sancta Diana), zânele bune care dau noroc pentru holde şi sănătate. În Muntenia, Dobrogea sudul şi centrul Moldovei obiceiul se numeşte Drăgaică (bg. Dragaika) şi mai multe fete se fac Drăgăici. Cea mai frumoasă dintre ele se îmbracă în mireasă şi are puteri nelimitate... dă bob grâului, miros florilor, sănătate bolnavilor, apără holdele de furtuni şi grindină, urseşte fetele de măritat. Însă îi trebuiesc trei ani să se cureţe de forţele ce i-au fost impregnate astăzi – trei ani nu se poate căsători. La 24 iunie scade lungimea zilei şi se măreşte noaptea, fiind „mare răscruce în cursa soarelui”, se usucă rădăcina grâului odată cu coacerea spicului, răsare pe cer Cloşca cu Pui, florile îşi pierd mirosul şi puterea tămăduitoare, cucul încetează să mai cânte - se înneacă cu un bob de orz şi se transformă în uliu..., apare licuriciul (făclieş, scânteiuţă sau focul lui Dumnezeu), adică Îngerul îndrăgostit de fata unui păstor. Este, ca toate solstiiţiile sau echinocţiile, o perioadă „de criză”, dar şi de intensă comunicare între lumea viilor şi morţilor, dominată de primejdii dar şi de multiple posibilităţi de intervenire „în mersul firii şi al lucrurilor”. De Sânziene/Drăgaică fetele culeg flori albe sau galbene din care îşi fac cingători şi cununi. Cingătorile sunt purtate peste zi, iar seara sunt puse la uscat pentru leacuri. Cununile (sau „colacul” de flori) , câte una pentru fiecare membru al familiei, este aruncată pe casă – după cum se usucă, sunt luate de vânt sau cad se vesteşte norocul de peste an sau căsătoria sau chiar moartea. La Sânziene/Drăgaică se culeg plantele de leac pentru tot felul de boli, dar şi pentru vrăji. În această noapte se găseşte iarba fiarelor. Termenul de Drăgaică denumeşte nu numai obiceiul ci şi sărbătoarea populară ce are loc la 24 iunie. Termenul definşte şi o plantă galliun verum care îşi are rosturile ei în cadrul sărbătorii precum şi în practica medicală empirircă, dar şi „târgul” sau „iarmarocul” ce are loc la această dată ca şi jocul ce se făcea la acest iarmaroc. Drăgaică se numeşte şi fiinţa fantastică, asemănătoare ielelor, care îi pedepseşte într-un mod similar pe cei ce lucrează de ziua ei „te loveşte din Drăgaică” sau numele bolii pe care îl produce. Potrivit altor mărturii populare Drăgăicile sunt şi „fiinţe vii care au puterea de a face ca buruienile să fie de leac” sau fiinţe cereşti care dau roadă seminţelor”.Polisemnatismul termenului şi pătrunderea lui în expresiile populare indică marea vechime în limba română. Drăgaica se numără printre obiceiurile noastre tradiţionale puţin cercetate, nebenifiicind de nici un studiu monografic fiind doar menţionată sau tratată în treacăt în cadrul unor sinteze folclorice cuprinzătoare. Interesul redus se eplică şi prin faptul că de la începutul preocuprilor folcloristice la noi Drăgaica se afla în faza ei crepusculară de existenţă, dezintegrându-se treptat şi şi restrângându-şi aria de circulaţie. Interpetările ce i s-au dat Drăgăicii urmează, de regulă, pe ce a lui Dimitrie Cantemir sau mărturii folclorice târzii. De fapt, ne găsim în faţa unui obicei de sorginte străveche, care a avut un rol cu mult mai important decât sugerează puţinele consideraţii teoretice apărute până acum pe marginea lui. Dimitrie Cantemir consemna şi interpreta astfel: „după cum se vede, prin ea o înţeleg pe Ceres. Căci în acea vreme a anului când încep să se coacă sămănăturile, toate fetele ţăranilor din satele învecinate se adună şi o aleg pe cea mai frumoasă dintre ele, căruia îi dau numele de Drăgaica. O petrec pe ogoare cu mare alai, o gătesc cu o cunună gătită din spice şi cu multe basmale colorate şi-i pun în mâini cheile de la jitniţe”. Anton Maria del Chiaro adaugă noi informaţii pentru varianta din Muntenia. Iordache Golescu menţiona că obiceiul „închipuieşte jocul ce a jucat fata Irodiadei, când spre mulţumire a cerut de la Irod-Împărat, după povaţa mumei-sale, capul Sfântului Ioan pe tipsie”. 24 iunie este şi momentul sfârşitului anului agrar – acum începe secerişul. Cântecele de seceră ca şi colindele (ce marcau începutul anului nou agrar) se bazează pe magia cuvântului şi reprezintă demersuri magice ce vizează fertilitatea şi rodirea câmpurilor.

Interviu cu Eckhart Tolle – Starea de neconditionare

Mary: Traim timpuri incredibile, timpuri in care tot mai multi oameni se trezesc la viata, accesand acel camp al Prezentei Divine, care ne este pus la dispozitie in momentul prezent. In acest proces de trezire a constiintei, noi suntem pregatiti sa renuntam la autodefinirea pe baza continutului gandirii noastre si sa descoperim ca suntem ceva mult mai amplu si mai maret decat ceea ce gandim despre noi insine. Tolle: Da. De mii si mii de ani, am trait identificandu-ne cu mintea conditionata, din care a rezultat un simt limitat si iluzoriu al sinelui, un eu infim, care se lupta in permanenta, fiind vesnic temator, nelinistit si in conflict cu el insusi si cu ceilalti. Acum ne deschidem catre starea naturala a sinelui nostru, unificat cu Prezenta Divina – vastul taram al constiintei sau inteligenta universala insasi, in care mintea ganditoare este doar un mic aspect. Acesta este taramul pacii launtrice, din care iau nastere toate aspectele care fac ca viata sa merite a fi traita: creativitatea, pacea, vioiciunea, bucuria, iubirea. Mary: Fiecare din noi ne-am trezit in mod diferit la starea de neconditionare. Experienta ta a fost o trezire spontana a constiintei. Eu am trait experienta unei treziri initiale, ce a fost urmata de o calatorie care a durat multi ani, in care a trebuit sa-mi observ mintea conditionata si sa ma detasez de ea. Tolle: Pentru majoritatea oamenilor, acesta este un proces gradual, asemanator celui pe care l-ai parcurs tu. Aceasta dimensiune apare din lumea lor launtrica, din dorinta ei de a iesi la iveala. In ceea ce ma priveste, totul s-a intamplat brusc, la varsta de 29 de ani. Eram prins in valtoarea unei depresii suicidale, cand ma gandeam cum sa-mi curm viata. Gandul ca nu mai pot trai cu mine insumi se tot repeta in mintea mea. Apoi, dintr-o data, am constientizat ciudatenia acelui gand. Daca Eu nu pot trai cu mine insumi, trebuie sa existe doi eu: Eu si acel eu insumi, cu care nu mai puteam trai. In acel moment, constiinta mea a incetat sa se identifice cu sinele meu cel nefericit, profund conditionat si atat de coplesit de frica. Aceasta detasare a fost atat de totala, incat acel sine fals, plin de suferinta, s-a naruit complet, asemenea unei jucarii gonflabile careia i s-a scos dopul. Ceea ce a ramas a fost natura mea reala, sub forma prezentei eterne EU SUNT: constiinta in starea ei pura, premergatoare identificarii cu forma. A doua zi, m-am trezit in starea de extaz, care apare si dispare. Insa, de atunci, fluxul adanc al pacii nu m-a mai parasit niciodata. Mary: Dupa parerea ta, care este obstacolul major in cunoasterea constiintei neconditionate? Tolle: Sa nu poti inceta sa gandesti. Acesta este un chin cumplit, dar noi nu realizam acest lucru, fiindca aproape toti oamenii sufera din aceasta cauza. De aceea il considera normal. Acest zgomot mental continuu te impiedica sa descoperi acel taram al pacii interioare, care este inseparabil de Prezenta Divina. De asemenea, el creeaza un sine fals, care este produs de minte si care emite umbra fricii si a suferintei. Mary: In cazul meu, mintea mea conditionata era plina de frica. Am incercat din rasputeri sa o pun in ordine si sa ma descotorosesc de frica. Acest demers nu a facut altceva decat sa ma inhibe si mai mult si sa ma separe de viata. Doar atunci cand am reusit sa fiu in starea de pace m-am deschis din nou catre viata. Tolle: Deschiderea catre viata presupune ca tu nu mai interpretezi in niciun fel momentul prezent. Aceasta este starea de libertate! Cand ii poti permite acestui moment sa fie asa cum este, fara a simti nevoia de a-l eticheta, in dorinta de a-l face sa fie altfel decat este, descatusezi enorma putere ascunsa in momentul prezent. Ea a fost dintotdeauna acolo, dar a fost ascunsa. Aceasta descatusare nu depinde de circumstantele actuale din viata ta. De fapt, multi oameni traiesc aceasta experienta, in momente in care circumstantele exterioare sunt, dupa cum se spune, rele. Motivul este pur si simplu faptul ca i-ai permis acestui moment sa fie asa cum este. Mary: In cartea mea, eu descriu cu pasiune si detaliat simturile, fiindca ele sunt un portal pentru intoarcerea la Prezenta Divina. Odata ce oamenii se elibereaza de preocuparile vietii si isi cultiva simturile, ei se trezesc din nou la viata, capabili de a trai bucuria pura a momentului prezent. Tolle: Constientizarea simturilor reprezinta o poarta de intrare in momentul prezent, in starea de prezenta. Acest lucru face ca mintea sa se linisteasca, in acel moment de constientizare profunda. Aceasta este starea de constiinta libera de gandire, iar aceasta este lucrul cel mai de pret care ti s-a intamplat vreodata. Unii oameni traiesc aceasta experienta in mod intamplator, intr-un moment de pericol, de beatitudine sau de epuizare fizica. Acum, intelegem ca putem alege, in mod constient, sa intram in aceasta stare. Mary: In procesul meu de trezire, unele dintre cele mai dificile probleme cu care m-am confruntat au fost deschiderea si inchiderea, reamintirea si uitarea. Experienta starii de Prezenta EU SUNT, urmata de observarea mintii conditionate, creeaza din nou o problema dureroasa. Tolle: Problemele fac parte din structura profunda a mintii conditionate. Pentru a supravietui si a detine controlul, mintea are nevoie de probleme. Ea nu va recunoaste niciodata acest lucru, in mod deschis. Ea va spune: Nu vreau sa am probleme, dar va crea, in permanenta, probleme. Cand observi ca apar probleme, un mod rapid de reactie este sa te intrebi: Care este problema in acest moment? Apoi, sa devii foarte alert fata de realitatea acestui moment si sa vezi daca problema respectiva are vreo legatura cu realitatea prezentului. Mary: Si, de obicei, nu are nicio legatura! Acum, imi pot observa mintea zbuciumata cu o mare tandrete. Cred ca o pot vedea atat de clar, pentru ca inima mea este deschisa catre ea. Am multa ingaduinta fata de aceasta minte, care vrea, cu disperare, sa ma mentina in siguranta, pana cand voi deveni suficient de constienta de faptul ca sunt in siguranta. Tolle: Recunoasterea faptului ca nu exista niciodata probleme in momentul prezent este o realizare revolutionara! Uneori, mintea interpreteaza gresit acest lucru. Ea spune ca tu refuzi sa recunosti realitatea, pentru ca nu te concentrezi pe aceste probleme. Capacitatea de a gestiona provocarile este mult mai mare atunci cand atentia este totalmente in acum si nu in starea de a opune rezistenta. Prin urmare, te poti intreba: In acest moment, oare, as putea face ceva? Daca raspunsul este pozitiv, atunci treci la actiune! Sau poate nu e nimic de facut in acel moment – iar atunci momentul respectiv trebuie acceptat asa cum este el. Aceasta abordare simplifica enorm de mult viata. Provocarile nu se mai transforma in probleme, iar greutatile dispar din viata ta. Mary: Un alt lucru care a contribuit enorm la trezirea mea a fost faptul ca nu am opus rezistenta la ceea ce se intampla. Tolle: A accepta tot ceea ce apare in acest moment este o practica spirituala esentiala! Chiar daca practici doar acest lucru, nu vei mai avea nevoie sa citesti o multime de carti sau sa inveti alte tehnici de meditatie. Acceptarea lucrurilor care apar in afara si inlauntrul tau iti ofera libertatea. Mintea conditionata iti va spune sa nu faci acest lucru, pentru ca ea crede ca opunand rezistenta va deveni libera. Lucrurile stau exact invers! Daca opui rezistenta, te blochezi si mai mult. Cand incetezi sa crezi ceea ce iti spune mintea, realizezi ca cea mai rapida transformare poate avea loc atunci cand accepti ceea ce este, asa cum este. In acel moment, viata se poate misca liber prin tine. Mintea conditionata nu mai obstructioneaza viata. Mary: Cand ne referim la cultivarea momentului de acum, ne este usor sa ne gandim ca reducem la tacere mintea si credintele sale despre trecut si viitor. Acest lucru nu e deloc adevarat! Mintea este un excelent instrument cu ajutorul caruia actionam prin viata, dar pentru cei mai multi dintre noi ea a pus stapanire pe vietile noastre! Tolle: Identificarea sinelui cu mintea este cea care cauzeaza suferinta. Atunci cand se intampla acest lucru, mintea capata un caracter coercitiv. Cand reusesti sa scapi de acest lucru, atunci mintea este doar un instrument minunat care poate exprima ceea ce apare de la nivelurile cele mai profunde. In viata de zi cu zi, ai nevoie de trecut si de viitor, dar identitatea ta nu trebuie sa provina din ele. Iluzia apare atunci cand iti cauti identitatea in trecut, cand crezi ca tu esti trecutul tau! Cealalta iluzie apare cand iti cauti implinirea in viitor: Trebuie sa devin ceva anume, sa devin mai intreg; intr-o zi, voi ajunge acolo! Pana si iluminarea poate deveni o iluzie, daca o cauti ca pe o stare viitoare. Atunci cand cultivi momentul acum, iti amintesti in continuare lucruri din trecut, dar cautarea de sine s-a detasat de aceasta reamintire. Si inca folosesti viitorul, pentru chestiuni practice. Puterea dominanta a mintii, care este reteta neimplinirii, se risipeste! Mary: Cu cat traiesc mai mult in acum, cu atat simt mai multa bucurie. Intregul meu corp radiaza energie, pe masura ce ma linistesc si ma deschid catre viata. Tolle: Eu numesc experienta pe care o traiesti tu corp launtric. Unii oameni il numesc corp de lumina. Este o senzatie generala de insufletire, in fiecare celula a corpului. Starea de a fi in prezent nu e o stare a mintii; intreaga fiinta participa la ea. Mary: Vara trecuta, cand am ascultat conferinta ta, am incetat sa-ti ascult cuvintele si m-am deschis catre acest corp de lumina. Tolle: Atunci cand cineva vorbeste din starea de liniste, cuvintele poarta o transmisie de energie, o vibratie. Este ca si cum cuvintele ar fi pe planul al doilea. Cunoasterea este transmisa de energia pe care o poarta cuvintele – sau, mai degraba, de linistea din spatele cuvintelor. Mary: Care ar fi mesajul tau de final al acestui interviu? Tolle: Oamenii spun ca e greu sa traiesti in acum – dar lucrurile stau exact invers. Calea normala este dificila – si nu a trai in acum. Acceptarea prezentului este acceptarea vietii insesi, fiindca momentul de acum este inseparabil de viata. Asadar, nu va faceti un dusman din momentul de acum. Imprieteniti-va cu el! Cu alte cuvinte, acceptati fiecare moment si tot ceea contine el, ca si cand ar fi alegerea voastra. Imediat, viata va incepe sa lucreze in favoarea, si nu impotriva voastra! Apoi, priviti miracolul pe care il dezvaluie viata! . . Mary O’Malley este consilier si profesor de spiritualitate in Kirkland, Washington, si autor al cartii Belonging to Life: The Journey of A wakening (Sa-i apartii vietii: Calatoria trezirii). http://www.maryomalley.com http://groups.yahoo.com/group/editura_foryou/messages . . .

Românul care a renunţat la o carieră de vis şi s-a dus să mediteze în India. Povestea lui Sega Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/publicitarul-roman-care-a-renuntat-la-tot-si-a-plecat-in-aventuri-spirituale-in-india-si-nepal

http://www.realitatea.net/publicitarul-roman-care-a-renuntat-la-tot-si-a-plecat-in-aventuri-spirituale-in-india-si-nepal_947225.html#ixzz1wXaEyJym În anul 2008, Octavian Segărceanu (Sega) era unul dintre personajele-cheie din industria publicitară românească. Avea un salariu foarte bun şi o carieră de invidiat, conducea un SUV şi câştigase premii de advertising. A renunţat însă la toate pentru a călători în India, pentru a se găsi pe sine. A transpus experienţele trăite acolo în cartea "Un roman de aventuri spirituale în India", publicată de Editura Humanitas. Romanul va fi lansat sâmbătă, 2 iunie, la Bookfest (standul Humanitas), de la ora 19:30. Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/publicitarul-roman-care-a-renuntat-la-tot-si-a-plecat-in-aventuri-spirituale-in-india-si-nepal_947225.html#ixzz1wZGyoeim În 2008, Octavian Segărceanu (Sega) lucra în cea mai râvnită industrie de atunci pentru tineri, publicitatea. În 11 ani de zile, trecuse de la poziţia de copywriter la cea de Group Creative Director la McCann Erickson România şi la cea de regizor de spoturi publicitare. Pe măsură ce anii au trecut, şi-a dat însă seama că publicitatea era de fapt un drog de care devenise dependent. Şi-a dat seama că trăia într-o "imensă minicună", că în tot acest timp confundase efemerul cu eternul. Aşa că a decis să renunţe la funcţia pe care o avea la McCann Erickson şi să călătorească în India. Plănuise iniţial să stea acolo doar trei luni, însă nu s-a putut mulţumi cu atât. A călătorit ulterior în Nepal, la locul naşterii lui Buddha, în Coreea de Sud, în Thailanda şi din nou în India. A hotărât să scrie o carte despre experienţa sa asiatică, parţial pentru a o înţelege mai bine, parţial împins de la spate de prietenii săi, iar romanul care a rezultat a fost publicat de Editura Humanitas: "Un roman de aventuri spirituale în India". Va fi lansat la Bookfest (standul Humanitas), sâmbătă, 2 iunie, începând cu ora 19:30. Într-un interviu acordat REALITATEA.NET, Sega a vorbit despre aventurile spirituale pe care le-a trăit: De ce ai renunţat la o carieră de succes într-o industrie extrem de în vogă pe atunci (2008) şi ai ales să călătoreşti în Asia? Îţi făcuseşi pe atunci un plan despre cât urma să dureze călătoria? Adevărul e că nu mai aveam unde să mă ascund. Nu mai găseam cu ce să mă păcălesc că sunt în regulă. Nu mai funcționa nici un subterfugiu. Din reflex, căutam să mă agăț de lucrurile exterioare pentru că mi-era frică să privesc înăuntru. Eram plin de realizări, dar gol pe dinăuntru... Treptat, nu am mai găsit de ce să mă agăț. Toate cedau sub greutatea mea, câci greutatea mea crescuse de-a lungul anilor... M-am prăbușit în gol. Și mă îngrozea faptul că nu vedeam capătul... Nu am ales Asia așa, închizând ochii și punând degetul pe hartă... Am plecat spre India după ce m-am perpelit îndelung. Nu îmi venea să fac deloc pasul, după ce călugării de pe Muntele Athos mi-au spus că India e Țara Diavolului și că un creștin nu are ce căuta acolo... Cu toate spaimele creștinești în cap, dus am fost. Simțeam că trebuie să ajung acolo, la Pune, în Parcul Koregaon nr. 17, în ashramul lui Osho, fie ce-o fi... Descoperisem o carte într-o librărie, Cartea despre EGO. De la primele pagini, m-am dat seama că era cartea despre mine. Am simțit că trebuie să ajung neapărat acolo, în locul unde s-a plămădit cartea aceea despre mine. Planul meu era să stau acolo doar 3 luni, cât dura Programul Work as Meditation la care mă înscrisesem. La sfârșitul programului, văzând că nu mi-am pierdut încă mințile (de tot) și că diavolii indieni nu mi-au intrat sub piele (deloc), am hotărât să îmi forțez norocul și să mai rămîn prin zonă, așa că am împins data de întoarcere la un an de la plecare, m-am suit în primul avion low cost și am zburat în Nepal, să îmi prelungesc viza pentru India. Descrie-mi, te rog, pe scurt, care a fost traseul tău, de atunci până în prezent. Cât a durat călătoria ta? 3 luni la Osho International Meditation Resort, în Pune; 1 luna și jumătate în Nepal, de la Kathmandu în junglă, din junglă la poalele Annapurnei, de la poalele Annapurnei la un curs de meditație intensivă în izolare, de la cursul de meditație la Lumbini, locul nașterii lui Buddha, de la Lumbini pe cărări de munte cu un ghid local nebun, fratele nepalez al lui Zorba, grecul; 4 luni înapoi în India, de la nord la sud, trecând prin Dharamsala (unde stă Dalai Lama), Rishikesh (the World Capital of Yoga), Varanasi (orasul sfant, unde Gangele are gust de cenușă), Bodh Gaya (unde Siddhartha Gautama s-a descoperit Buddha), Goa (unde am cunoscut iubirea care avea să mă ducă în Coreea de Sud), Puttaparthi (orășelul lui Sai Baba), Kerala (patria mirodeniilor), Kanyakumari (cel mai sudic punct al Indiei, unde soarele răsare din Oceanul Indian și apune în Marea Arabiei); 2 luni în Coreea de Sud (țara dimineților mele liniștite); 1 luna și jumătate în Thailanda, de la nord la sud, din Chiang Mai până la Bangkok, de la Bangkok până în Krabi, din Krabi până în Koh Samui. Înapoi în India, la Calcutta, de unde am luat un avion spre Mumbai, de unde am luat alt avion spre România. Așa a trecut un an. Pe scurt. Din nefericire, aveam să constat că plecasem spre India bou și mă întorsesem vacă, nicidecum una sfănta, ci una confuză, cu burta plină de tot felul de lucruri nerumegate. Au urmat câteva luni chinuitoare, căci mă simțeam pe nicăieri, nu îmi mai găseam locul. L-am găsit abia când m-am așezat să rumeg și să scriu, să-mi povestesc mie însumi desore mine însumi... Am continuat să fac asta până astăzi, în izolare aproape totală. Cam așa mi-am petrecut ăștia 3 ani, de când m-am întors. Tot pe scurt. Călătoria nu s-a încheiat, e abia la început. Care a fost primul lucru care te-a impresionat în India? Dar în Nepal? Cu ce diferă cel mai mult lumea lor de lumea noastră? Mirosul a fost primul lucru care m-a impresionat când am ajuns în India. I-am și dedicat un capitol. Puteţi citi AICI capitolul dedicat mirosului din India. Înainte să aterizez în Nepal, la Kathmandu am avut impresia că zbor deasupra Bunlocului și că mă apropii de Brașov. Probabil eram cam năuc, tocmai văzusem Everestul străpungând norii în zare... La Kathmandu m-a impresionat poluarea, dar "impresionat" e un eufemism. Am făcut primii pași în Kathmandu ca într-o cameră de gazare. Diferențele între cele două lumi sunt atât de mari cât să-ți dai seama că toți suntem la fel după ce râcâi suprafața, care te poate fascina sau oripila, după caz... Cu cât călătorești mai mult, cu atât vezi mai bine asta. Cum te-a schimbat meditaţia? E o experienţă de care au şanse să se bucure toţi sau trebuie să ai o alcătuire specială ca să culegi roadele spirituale din ea? Meditația m-a întors cu fața de la minciună la adevăr, chiar dacă adevărul nu a fost plăcut... M-a întors de la halucinație la realitate. De la agresivitate la blândețe. De la poftă la echilibru. De la respingere la acceptare. Meditația m-a întors pe dos, ce să mai discutăm. Pentru meditație nu îți trebuie nici alcătuire specială, nici echipament special. Ceva special însă tot îți trebuie: sinceritate. Ești dispus să fii sincer cu tine, cu orice preț, până la capăt? Căci nu există cale de întoarcere și de ascuns nu te vei mai putea ascunde nici în gaură de șarpe. Unde locuieşti acum şi ce planuri de viitor ai? Am văzut că te-ai căsătorit între timp, felicitări! Poţi să ne dai detalii legate de cum ai cunoscut-o pe soţia ta şi de nuntă? Încerc să locuiesc în mine însumi și câteodată chiar reușesc. În rest, stau în București, lângă Circ. Când nu stau în casă, mă găsești în Parcul Circului. De însurat, m-am însurat anul trecut, în aprilie. Ea e din Mongolia, dar ne-am cunoscut aici... Nu îmi plac nunțile, a fost o ceremonie intimă, scurtă și veselă. Ca să abordăm şi partea meschină a aventurilor spirituale: din ce ai trăit pe perioada călătoriilor tale? Cu ce te ocupi acum? Înainte să plec, mi-am vîndut mașina. Un superb Jeep Cherokee din 2002, albastru metalizat. L-am cheltuit pe tot, până la ultima roată. Mă ocup cu scrisul. Am început să scriu în octombrie 2009 și mi-am închipuit că o să termin până la primăvară. Au trecut trei primăveri de atunci și încă nu am terminat. Scriu în continuare, romanul de aventuri spirituale în India publicat la Humanitas reprezintă abia primul volum. Mai urmează două, unul "în Nepal", celălalt "înapoi în India". Când şi de ce te-ai decis să scrii o carte despre experienţele tale? Am răspuns parțial mai sus. Nu a fost o decizie, ci sentimentul că nu am încotro. Simțeam că trebuie să mă povestesc pe mine mie însumi, ca să înțeleg unde ajunsesem, dacă ajunsesem undeva... Totuși, nu m-am apucat de scris decât împins de la spate, de niște prieteni buni. Ei m-au încurajat, căci nu îndrăzneam să mă încumet la un asemenea drum... A fost greu până am trecut de primele pagini, după aceea am simțit că din mine se naște o entitate vie, cu atât mai vie, cu cât eram mai sincer. Curând aveam să-mi aud vocea, treptat aveam să descopăr că nu m-am rătăcit... Și am scris departe de lume, în singurătate. Spune-mi te rog mai mult despre carte, un roman despre aventuri spirituale. Ce se ascunde de fapt în spatele titulaturii acesteia oarecum oximoronice? E un jurnal de călătorie/ roman de dragoste/ călătorie iniţiatică? E atât de greu să vorbești despre propria ta carte... Consider că am spus acolo totul, atât cât am putut... "Namaste" nu e o carte cu ascunzișuri, totul e la vedere. E un exercițiu de sinceritate, o încercare de demistificare... E atât de tentant să mistifici, mai ales când te întorci de departe, e atât de ispititor să spui povești marinărești... Dar nu, "Namaste" nu e manualul micului iluminat. Nici un tratat de spiritualitate nu e, ci un palpitant "roman de aventuri", unde aventurile sunt spirituale. Sega - personajul principal - e un aventurier, un căutător, un rătăcitor, un bâjbâitor, un calcă în străchini. Un est-european confuz, lipsit de repere reale care își ia inima în dinți și pleacă până la capătul pământului să afle cine sau ce naiba e cu adevărat. Află până la urmă? Găsește ce caută sau cu totul altceva? Experiențele de care am avut parte acolo parcă mă așteptau de mult și parcă eu așteptam de mult să le trăiesc. A fost un an inițiatic, într-adevăr. Am plecat copil și m-am întors tot copil, dar măcar mai conștient de asta :) În opinia ta, care sunt cele mai importante lucruri în viaţă? Crezi că fericirea este posibilă? Cum poate fi atinsă ea? Fericirea este o stare lăuntrică, nu ceva din exteriorul nostru care trebuie apucat. Această stare nu vine din acumulări, ci din renunțări. Nu din minciună, ci din sinceritate. Nu din ură, ci din blândețe. Nu din poftă, ci din echilibru. Când învățăm să renunțăm și să nu ne mai cramponăm, când încetăm să ne mai mințim și să ne mai ascundem, când ne punem poftele-n cui ca pe niște haine vechi, de iarnă, când descoperim că putem fi și blânzi (în primul rând cu noi înșine), fericirea, ca și iubirea, se manifestă natural și spontan. Cele mai importante lucruri în viață nu se găsesc în afara ta, ci în interiorul tău. Cel mai important este să vezi lucrurile așa cum sunt în realitate, nu cum ți se par, nu cum îți închipui tu că sunt, nu cum ai vrea tu să fie. Și nu ai cum să vezi asta dacă trăiești pe pilot automat, pentru că ăsta e rolul pilotului automat - să conducă el în timp ce tu dormi. E, într-adevăr, înfricoșător atunci când decuplezi pilotul automat, pentru că abia atunci constați că nu știi ce să faci cu manșa, dar nu îți face griji. Înveți în timp ce te prăbușești. Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/publicitarul-roman-care-a-renuntat-la-tot-si-a-plecat-in-aventuri-spirituale-in-india-si-nepal_947225.html#ixzz1wZHACiyP