Tot ceea ce există în Univers este expresia întâlnirii şi a interacţiunii, pe diferite niveluri, a doua principii originare; arhetipale, Principiul Masculin şi Principiul Feminin. Nu există feminin pur sau masculin pur, ci doar predominant masculin sau predominant feminin.
Bărbatul şi femeia nu sunt decât reflexii ale acestor principii la nivel biologic, ale principiilor transcendente, supraindividuale. Universul întreg reprezintă fuziunea, în diferite grade şi pe diferite niveluri, a acestor principii universale. Acest amestec nu are loc niciodată în proporţii strict egale; motiv pentru care orice obiect sau fiinţă are, pe oricare dintre nivelurile fiinţei, o dominantă masculină sau feminină, dar care se manifestă preponderant la nivel de fiinţă şi care se traduce prin Femeie, Bărbat.
Lumea tradiţionaIă, mult mai deschisă spiritual decât lumea modernă; a sesizat cu multă înţelepciune această polaritate arrhetipală diferită, exprimând-o în concepte filosofice sau sub forma unor fiinţe divine, care să fie mai uşor de înţeles oamenilor. Toate acestea nu au fost făcute, doar pe fundalul unei diferenţieri sexuale, cum ar face oamenii contemporani, ci conform antropologilor sub semnul unei necesităţi de regăsire a perfecţiunii în uniunea perfectă a acestor principii arhetipale, polar opuse.
Având mai trezite facultăţile de percepere ale lumilor subtile, oamenii din vechime au văzut, pur şi simplu, jocul acestor principii cosmice, joc pe care I-au codificat, pentru a-l face pe intelesul tuturor, într-o diversitate de figuri divine, zei şi zeiţe, cu caracteristici umane, evident ca urmare a aplicării şi cunoaşterii legii universale a analogiei. Dar ceea ce a văzut suplimentar, omul tradiţiei, a fost fuziunea la nivel spiritual a celor 2 principii, care este necesar să se petreacă şi în om la fel precum are loc în întregul Univers. Această fuziune a principiilor are loc sub imperiul Legii Universale a Iubirii. Şi nu degeaba se spune că acolo unde nu este iubire nu este nimic, deoarece cele 2 principii arhetipale fuzionează doar şi numai doar sub incidenţa necesară a LEGII IUBIRII.
Principiul Masculin şi Principiul Feminin sunt SIMBOLURI cosmice, arhetipale, care interacţionează şi se unesc, în diferite grade de intensitate ale iubirii dintre ei; generând, lumi multiple apoi, distrugându-Ie, într-un joc sublime, care este acea căutare a iubirii mereu reînnoită de a realiza unitatea, originară, din care au izvorât. De fapt, de a se completa prin Iubire şi a atinge desăvârşirea în iubire, care înseamnă desăvârşirea în Tot şi transcenderea universului dual.
Să vedem cum acţionează aceste cuvinte mari, aceste simboluri, în planul concret al vieţii reale şi de ce este atât de important de a ne raporta prin spirit, mereu şi mereu la aceste principii.
Bărbaţii şi femeile sunt manifestări materiale ale acestor principii; la fel precum noi ne acoperim corpul cu haine şi ne ocultăm nuditatetea fizică, la fel şi aceste principii se ocultează sub diferite înfăţişări fizice, nume, forme. Dar pentru a se manifesta au nevoie de o formă fizică, şi bărbaţii şi femeile sunt personalităţile efemere, prin care cele 2 principii se joacă ca personaje multiple în jocul divin al Creaţiei, al Vieţii.
Cu cât un bărbat se identifică mai mult cu Principiul arhetipal cu atât va fi mai adulat de mai multe femei şi viceversa, deoarece, atât bărbaţii cât şi femeile caută să manifeste şi să găsească perfecţiunea arhetipului la nivel terestru. Dar nu trebuie să uităm că această perfecţiune se manifestă atât în spirit cât şi în materie, dar în primul rând în spirit, deoarece atracţia infinită dintre principii există doar la nivel de spirit, pentru că tot ce este materie este finit şi supus devenirii.
Aşa că, într-un limbaj mai simplu la nivelul societăţii noastre Iubirea durează maxim 3 ani, după studiile făcute, pentru că atât femeia cât şi bărbatul se identifică şi se raportează la aspectul material şi nu la cel spiritual al iubirii. Adică principiul transfigurării, adică cel al trecerii dincolo de figura materială, fizică, nu se aplică, adică oamenii nu ajung să aibă o viziune a principiilor feminin şi masculin, în fiinţa iubită. Adică acea viziune transpersonală a spiritului care este finit.
Privite simbolic şi dintr-un plan superior, vieţi1e noastre, jocul divin al vieţilor noastre, nu apar decât ca o călătorie în căutarea perfecţiunii, plină de teste spirituale, simbolice şi ocultate, bineînţeles. Însă, cum perfecţiunea ştim că este acea Iubire de dincolo de timp spaţiu a Ei şi a Lui, vieţile noastre sunt căutări ale Iubirii care să ne conducă la perfecţiune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu