Bazele artei obiective

Totul este semn. A trece de la semn la lucrul semnificat înseamnă a pătrunde în profunzimile tainice ale lumii, care îl revelează pe Dumnezeu. Andre Malraux

Arta obiectivă o poveste? Care este cheia cu care putem intra pe uşa artei obiective şi să o aducem pe scenele noastre, dar şi în viaţa noastră, pentru că ... viaţa este cea mai mare scenă a noastră şi obiectivitatea în viaţă. Dacă totul este semn, ne putem întreba care sunt semnele care ne conduc către viaţa divină, arta divină, tot ceea ce este divin în general?
Arta comtemporană, ca şi viaţa omului sunt într-un punct de răscruce. Poate că e timpul să vedem şi să revedem viaţa noastră începând cu tot ceea ce este mic şi neînsemnat, pentru ca apoi să putem construi cu adevărat.

SIMBOLUL
Ne-am dezobişnuit să acordăm o mare importanţă lucrurilor mici, simple şi de aceea, uneori nu vedem că lucrurile mici sunt la baza celor mari şi adevărata esenţă înseamnă simplitate.
Simbolul, un element mic şi aparent este marea cheie şi marea poartă de intrare în lumea artei obiective. De ce? Pentru că ne arată cheia către esenţă, pentru că este chiar o cheie ce ne deschide lumea esenţelor, dar este necesar să reînvăţăm să folosim şi să revalorizăm simbolurile şi acesta poate fi primul pas spre reintegrarea în sacru. Dar pentru moment să nu folosim cuvinte mari.
Ne aducem aminte că am început să cunoaştem învăţând alfabetul, cifrele şi operaţiile aritmetice de bază. Ne maturizăm, realizăm lucrurindin ce în ce mai complicate şi uitâm că am pornit de la … semne. Elaborăm teorii complicate, dar uităm că numerele nu sunt doar speculaţii ci sunt energii şi încurajăm spiritismul de genul … 13 e număr cu ghinion.
Atât în artă cât şi în viaţa cotidiană este necesar să revalorizăm simbolul şi să vedem în el poarta de acces către univers.
Oare, Simbolul este cheia care ne duce către univers? Oare cum un lucru atât de mic şi aparent neînsemnat poate face lucruri atât de mari? Să vedem ce este acest simbol şi de ce îi acordăm o atât de mare importanţă.
Specialiştii în publicitate, artiştii, dansatorii, etc. pot accesa nivelul emoţional al fiinţelor umane în forme calme şi raţionale, iar aceasta se poate realiza într-un mod foarte simplu prin folosirea simbolurilor.
O manifestare artistică este eficientă atunci când există o înţelegere clară, din partea tuturor celor implicaţi, a naturii simbolurilor folosite şi a legăturii acestora cu aspectele simbolizate, sau altfel spus o iniţiere în semnificaţia simbolului şi natura acestuia.
Termenul Simbol (lat.symbolum sau grec. σύμβολον înseamnă reprezentare) simbolul poate fi o emblemă, o imagine ce poate fi asociat cu câteva cuvinte sau prescurtări, cu care se asociază elementul pe care-l reprezintă. Un semn este o materialitate pe care o percepem cu ajutorul unuia sau mai multor simţuri. El poate fi văzut, auzit, mirosit, atins sau chiar gustat.
SEMIÓTICĂ f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul general al semnelor şi al sistemelor de semne. Nivelul logic(cel al cuvintelor)reprezintă doar 7% din totalul actului de comunicare;38% are loc la nivel paraverbal si 55%la nivel nonverbal. Utilizarea unor semne are rolul, în viaţa cotidiană, de a simplifica/suplini o comunicare verbala sau de a sugera informaţie complexa in cod vizual. Sigur, semiotica nu se reduce doar la perceptie vizuala, iar peste 80% din semne, deşi sunt percepute la nivel ocular, impresionează direct subconştientul şi conduc la o înţelegere superioară şi clară a mesajului transmis.

În semiotică, a reprezenta înseamna a stabili o legătura între ceea ce reprezentăm şi ceea ce facem. Structura ordinii simbolice canalizează şi modelează formarea socială şi psihică a subiectului individual şi, din această perspectiva, putem spune că limbajul, în sensul larg al ordinii simbolice, ne vorbeşte. Simbolurile sunt chei fundamentale şi precise de înţelegere şi de influenţare a caracterului uman.

Simbolurile se află în centrul atenţiei noastre, ele fiind chiar inima vieţii imaginative, deoarece ele dezvăluie secretele inconştientului, subconştientului şi supraconştientului punând în mişcare resorturile cele mai ascunse ale fiinţei noastre şi oferind noi perspective asupra necunoscutului şi infinitului.
Omul, în fiecare clipă a existenţei sale, prin felul său de a vorbi, de a se mişca sau de a visa se foloseşte fără ştirea sa de simboluri. Simbolurile conferă concreteţe dorinţelor, ele declanşând anumite acţiuni, modelând comportamentul, alcătuind sâmburele din care se va ivi o izbândă sau o înfrângere. Se poate afirma că simbolurile revelează voalând şi voalează revelând.
Felul în care au luat naştere simbolurile, modul în care acestea s-au dezvoltat şi au fost interpretate constituie astăzi subiectul de studiu pentru numeroase discipline: istoria civilizaţiilor şi a religiilor, lingvistica, antropologia culturală, critica de artă, psihologia, medicina, marketingul, publicitatea, politica. Din ce în ce mai multe lucrări au apărut pe teme ce pun în lumină structurile imaginarului şi funcţia simbolizantă a imaginaţiei. Astăzi nu mai pot fi ignorate realităţi ale căror impact este atât de puternic.
Dar... cu toate că simbolurile sunt atât de mult studiate în exterior, omul nu simte atunci când, chiar el, devine un simbol viu prin care se manifestă diferite energii arhetipale, cosmice.
Toate ştiinţele referitoare la om se întâlnesc în drumul lor cu anumite simboluri, fiind astfel nevoite să-şi conjuge eforturile pentru a putea descifra enigmele acestora, deoarece doar astfel vor putea să mobilizeze întregul potenţial de energie deţinut de fiecare în parte. Se spune că trăim într-o lume plină de simboluri, dar mai corect ar fi să spunem că lumea simbolurilor trăieşte şi este foarte vie în noi, asteptând,plină de răbdare ca noi să-i înţelegem adevăratele valenţe.
Gândirea simbolică se află la polul opus gândirii ştiinţifice, procedând nu prin reducerea multiplicităţii în unitate, ci prin proiectarea explozivă a unităţii spre multiplicitate. Simbolurile pot fi atemporale, universale, înrădăcinate profund în structurile imaginaţiei fiinţelor umane, dar semnificaţia simbolurilor diferă adesea în funcţie de indivizi şi societăţile umane în care aceştia trăiesc.
Simbolul are o anumită dinamică ce trebuie să fie proprie mediului cultural al unei societăţi şi determinându-i rolul hic et nunc- de adună şi susţine. Simbolul este novator, deoarece nu se mulţumeşte să provoace rezonanţe, ci ne invită la o transformare profundă, iar fiinţa umană care ajunge să cunoască semnificaţia profundă a simbolului suferă o transformare ontologică a întregii sale existenţe. Simbolul acţionează asupra structurii mentale, fiind mai mult decât un simplu semn, deoarece ne conduce dincolo de semnificaţie în profunzimile subconştientului nostru.