Swami Vivekananda- opere, vol. 7

LUNI, 24 IUNIE, 1895. (Opera din care a citit astăzi a fost Bhakti-Sutras de Nârada.)

"Iubirea cea mai profundă faţă de Dumnezeu Tatăl se numeşte Bhakti, iar despre aceasta se poate spune că este iubirea nemuritoare, care-l face pe om perfect mulţumit, detaşat de orice fel de pierdere şi niciodată gelos, ştiind cum este să treci prin starea de nebunie a ataşamentului."
Maestrul meu obişnuia să spună, "Această lume este ca un imens azil în care toţi oamenii sunt nebuni, unii după bani, unii după femei, unii după nume sau faimă, dar foarte puţini după Dumnezeu. Prefer să fiu nebun după Dumnezeu. Dumnezeu este piatra filozofală care ne transformă în aur instantaneu; forma rămâne dar natura este transformată – forma umană rămâne, dar nu mai poate răni sau păcătui."
"Gândul la Dumnezeu, lacrimile pentru El, cântecele pentru El, Zâmbetele pentru El, lucrurile minunate pentru El, nu vorbesc toate decât despre Dumnezeu."
Profeţii predică, dar Încarnările divine (Avatarurile) precum Iisus, Buddha, Ramakrishna, sunt creatorii de religii: o privire, o atingere şi este suficient. Aceasta este puterea Duhului Sfânt, "purtatul pe palme"; puterea a fost transmisă discipolilor de către Maestru -" linia de putere a lui Guru". Astfel, adevăratul botez, a fost realizat din vremuri îndepărtate.

"Bhakti nu poate fi utilizată pentru împlinirea oricăror dorinţe, deoarece trebuie să fie împlinită dincolo de orice dorinţă." Narada ne-a lăsat acest cânt al iubirii: "Când toate gândurile, toate cuvintele, şi toate dorinţele sunt oferite Domnului, iar înfinita compasiune divină ne face să ne simţim foarte mizerabili, de abia atunci începe iubirea."
"Aceasta este cea mai înaltă formă de iubire deoarece nu are în ea nici o dorinţă de reciprocitate, care de obicei există în orice iubire umană."
"Un bărbat care s-a detaşat de orice aspecte sociale, dar şi de folosirea scripturilor, se numeşte Sannyasin. Atunci când tot sufletul merge către Dumnezeu, atunci când pentru suflet singurul refugiu este Dumnezeu, doar atunci ştim că suntem pe cale să cunoaştem acea iubire."

Urmaţi şi ascultaţi scripturile până când sunteţi suficient de puternici astfel încât să puteţi să vă conduceţi viaţa dincolo de ele; doar atunci veţi putea să treceţi dincolo de ele. Cărţile nu sunt un capăt. Verificarea este doar o dovadă a Adevărului religios. Fiecare trebuie să se verifice pe sine; iar atunci nici un învăţător nu va mai putea spune "Eu am văzut, dar tu nu ai văzut.", ca o probă de încredere, pentru că trebuie crezut doar cel care spune "Poţi vedea şi tu." Toate scripturile, toate adevărurile sunt Veda-ele, care pot apărea în orice ţară, deoarece Adevărul este făcut pentru a fi văzut şi revelat şi oricine îl poate descoperi. "

"Atunci când un avatar divin apare la orizont, atunci ne dorim să ne oferim toate acţiunile lui Dumnezeu; iar când uităm de El un moment, el pare că ne iubeşte mai mult."

Nu lăsaţi nimic să fie între Dumnezeu şi iubirea voastră pentru El. Iubiţi-L, iubiţi-L, iubiţi-L; şi lăsaţi lumea să spună tot ceea ce vrea. Iubirea este de 3 tipuri – a celui care cere, dar nu oferă nimic în schimb; al doilea este la schimb; iar al treile tip de iubire este iubirea care nu cere nimic în schimb – iubirea care este ca un mod de a transmite lumina.

" Iubirea este mai mult decât orice muncă, decât Yoga, decât cunoaşterea."

Munca este mai mult ca o cale a şcolarului pentru cel care o realizează; nu face neapărat bine celorlalţi. Este necesar să muncim mai mult la problemele pe care le avem; profeţii ne arată doar, modul cel mai efficient în care trebuie să muncim. "Ceea ce gândeşti, aceea devii", astfel încât dacă îţi arunci povara pe umerii lui Iisus, te gândeşti la El şi devii asemănător Lui- ÎL iubeşti!

"Dragostea infinită este cea mai înaltă cunoaştere sunt identice."
Simpla teoretizare a conceptului de Dumnezeu nu va produce nici o transformare în fiinţa umană; pentru ca tarnsformarea să se producă este necesar să iubim şi să muncim. Renunţaţi la lume şi la toiate lucrurile lumeşti, mai ales atunci când "planta" este tânără. Ziua şi noaptea gândiţi-vă la Dumnezeu şi la nimic altceva, dacă va fi posibil. Gândurile zilnice necesare pot fi îndreptate (oferite lui) către Dumnezeu. Mâncaţi pentru El, dormiţi pentru El, vedeţi pentru El, urmăriţi să-L vedeţi în tot. Vorbiţi cu Dumnezeu(scânteia divină) din ceilalţi; este cel mai benefic lucru care vi se poate produce.
Invocaţi graţia lui Dumnezeu şi a copiilor Lui cei mai mari: acestea sunt căile cele mai directe către Dumnezeu. Compania acestor copii de lumină ai Lui este greu de dobândit; dar 5 minute petrecute în copania lor vă pot transforma definitiv întrega viaţă; iar dacă doriţi suficient de mult asta, unul dintre copiii lui Dumnezeu va veni la voi. Prezenţa celor care-L iubesc pe Dumnezeu sfinţeşte locul în care aceştia se află, "atât de mare este gloria copiilor lui Dumnezeu". Ei sunt El; iar când ei vorbesc, cuvintele lor sunt identice cu cele din scripturi. Locul în care ei trăiesc se umple de vibraţiile lor, iar cei care merg să simtă acele vibraţii au tendinşa de a deveni şi ei sfinţi.
"Pentru aceste fiinţe îndrăgostite în eternitate de El nu există diferenţă de castă, frumuseţe, naştere, bogăţie sau ocupaţie; deoarece toate sunt El."’
Renunţaţi la toate companiile nespirituale, mai ales la începutul practicii. Evitaţi prietenii a căror orientare este îndreptată exclusive către partea materială a vieţii, care vă vor distrage mintea de la ceea ce este spiritual. Renunţaţi la tot ceea ce poate fi "eu şi al meu". La cel care este detaşat de toate posesiunile materiale graţia lui Dumnezeu coboară. Tăiaţi învelişul tuturor afecţiunilor lumeşti; mergeşi dincolo de comoditate şi urmăriţi ca singura voastră preocupare să fie cea a devenirii voatre spirituale. Nu vă întoarceţi niciodată pentru a vedea rezultatele acţiunilor voastre. Oferiţi totul lui Dumnezeu şi continuaţi să acţionaţi în numele Lui, fără a vă gândi la rezultate. Sufletul pătrunde în curentul continuu al lui Dumnzeu; nu este timp să mai căutaţi bani, prestigiu, faimă, nu mai este timp decât să vă gândiţi la Dumnezeu; astfel se va revărsa în inimile voastre infinitul şi minunatul extaz al Iubirii divine. Toate celelalte dorinţe nu sunt decât bule de săpun. Iubirea lui Dumnezeu creşte în fiecare moment şi este mereu nouă, gata de a fi cunoscută şi simţită în fiecare moment. Iubirea este cea mai uşoară dintre căile de cunoaştere a lui Dumnezeu, nu are nevoie de logică, este naturală. Nu avem nevoie de nici o demonstraţie, de nici o dovadă. Gândirea ne limitează la propria noastră minte. Aruncăm un năvod şi prindem ceva, iar apoi spunem că am găsit demonstraţia, dar NICIODATĂ nu-L vom putea prinde de Dumnezeu într-un năvod.
Iubirea trebuie să fie necondiţionată. Chiar atunci când iubim pe cine nu trebuie, aceasta este iubire adevărată, adevărat extaz; puterea iubirii este aceeaşi, dar o putem folosi cum dorim. Adevărata natură a Iubirii este pacea şi extazul. Atunci când îşi sărută copilul, criminalul uită pentru un moment de orice altceva, în afară de iubire. Renunţaţi la sine, la tot egoismul şi oferiţi toată furia şi plăcerea voastră lui Dumnezeu. "Eu nu sunt, dar arta Lui există; bătrânul a plecat, dar El rămâne. Eu sunt El." Nu judecaţi pe nimeni; iar dacă răul vine(apare în viaţa voastră), atunci să ştiţi că Dumnezeu se joacă cu voi şi fiţi extreme de bucuroşi. Iubirea este dincolo de timp şi spaţiu, ea este absolută.