„Templul reproduce structura internă a universului. Nu există frumos fără măsură spunea Platon şi la fel Aristotel: Frumosul constă în măsură şi ordine. Dumnezeu e Marele Arhitect şi genialul geometru al lumii; aceste idei vin de la Pitagora pentru care totul e rânduit după Număr.
Structura matematică a universului, legile raporturilor şi ale proporţiilor (numărul de aur sau secţiunea de aur) nasc un sentiment de desăvârşire şi de seninătate olimpiană. Măsura face frumos orice lucru, considera Isaac Sirul. Frumuseţea formei, spune Platon în Philebos, e ceva rectiliniu şi
circular, făcut cu ajutorul compasului, sforii şi al echerului.... astfel aceste forme sunt frumoase în sine
Ierusalimul ceresc vădeşte tocmai interacţiunea dintre cerc şi pătrat (Apocalipsa XXI, 16).
VASTU SHASTRA- tratatul de arhitectură sacră hindusă – afirmă că atunci când clădirile şi formele reflectă fidel principiile cosmice, ele devin partea integrantă a Universului, vibrând în armonie cu el, ceea ce are un efect benefic atât asupra oamenilor, cât şi asupra ambientului ... mediului înconjurător. Nu degeaba se spune că: Omul sfinţeşte(sau nu) locul.
Ştiinţa arhitecturii tradiţionale deţine cheia secretă de racordare şi realiniere a omului la principiile universale, de sacralizare şi cosmizare a tot ceea ce este omenesc şi transformarea acestora în aspecte divine, pentru că atunci omul este doar un releu prin care energia cosmică circulă nestingherită.
Conform VASTU SHASTRA, proporţia şi măsura se află la baza oricărei forme, astfel încât armonia şi perfecţiunea formei, ca reflectare a perfectiunii şi a frumuseţii Universului, aduc microcosmosul uman în consonanţă cu macrocosmosul.
Planul arhitectural folosit de VASTU se numeşte VASTU PURUSHA MANDALA, sau YANTRA care reflectă analogic la nivelul pământului energiile cosmice.
Omul cosmic, reprezentat şi înscris într-un pătrat, cu faţa orientată spre Pământ, cu corpul aliniat pe direcţia nord-est/sud-vest şi cu capul la nord-est, este, de fapt, întruparea, proiecţia antropomorfică a forţelor cosmice.
Mandale permanente in forma arhitecturii sacre sunt de asemenea create pentru a marca locuri speciale si pentru a servi ca puncte-focar pentru ritualuri de devotiune. De exemplu, templul buddhist de la Borobudur din Indonezia este format din opt platforme ascendente puse peste un dom circular, mare. Exista cai de acces din centrul domului in cele patru directii. Intreaga structură este un model simbolic al Universului. Mişcarile rituale in si in jurul locului exprima drumul catre iluminare
Calugarii buddhisti tibetani creeaza mandale care sunt considerate domiciliu pentru o zeitate si adesea ele seamana cu felul in care arata constructia de la Borobudur. Poate fi spus ca, in general, mandalele tibetane sunt create cu intentia de a invita, retine, onora si de a integra anumite tipuri de energie exemplificate de zei si zeitati.
Iată că arhitectura şi VASTU PURUSHA, orice fiinţă şi orice ansamblu arhitectural intră în acord rezonant cu întregul Univers, fiind susţinută de vibraţia armonică a tuturor forţelor cosmice divine.
VASTU PURUSHA MANDALA, este de fapt, o YANTRA care reflectă analogic la nivelul Pământului energiile cosmice. PURUSHA, omul cosmic, reprezentat, înscris într-un pătrat, cu faţa orientată spre Pământ, cu corpul aliniat pe direcţia nord-est/sud-vest şi cu capul la nord-est, este de fapt, întruparewa, proiecţia antropomorfă a forţelor cosmice divine, fundamentale, la nivelul Pământului.
VASTU PURUSHA este modalitatea cea mai rapidă şi directă prin care atât fiinţa noastră, cât şi locuinţa noastră, intră în acord cu întregul Univers şi este susţinută de vibraţia armonică a tuturor forţelor cosmice divine fundamentale la nivelul Pământului. MUKTANDOPANISHAD afirmă că PURUSHA este Sinele tuturor lucrurilor şi fiinţelor: Focul este capul său, iar Pământul îi alcătuieşte picioarele. Se observă analogia, chiar până la identitate, a acestor idei cu cele din Imnul lui Zeus al tradiţiei orfice sau cu Omul cosmic din Astrologia Occidentală.
În acelaşi mod în care sufletul sălăşluieşte în trup, casa devine corpul lui PURUSHA, care este orientat cu faţa în jos, dacă noi nu privim în sus spre el. Pentru ca o casă să fie însufleţită, fiecare parte a sa trebuie vitalizată. Aceasta se realizează prin anumite ritualuri de consacrare, efectuate înainte de începerea construcţiei, apoi în diferitele etape ale construcţiei. Casa este binecuvântată, corespunzător tuturor direcţiilor esenţiale ale spaţiului "Din direcţia estică, invoc binecuvântarea divină pentru bunăstarea acestei case. Slavă puterilor dumnezeieşti, în veacul vecilor! Din direcţia sudică, din direcţia vestică, din direcţia nordică, din adâcimile de dedesubt şi din înălţimile de deasupra, invoc binecuvântarea divină spre bunăstarea acestei case. Slava puterilor dumnezeieşti, în veacul vecilor!"
Fiecare parte a corpului este de asemenea în analogie cu elementele, fiind influentate de un anumit element cu polaritatea corespunzătoare.
„Când casa este construită respectând în mod strict măsura şi proporţiile, ea devine sălaşul zeilor.“ (MAYAMATA)
Simetria şi proporţia sunt considerate esenţiale pentru eleganţa şi frumuseţea unei clădiri, iar aplicarea lor corectă va atrage şi va face o atmosferă pozitivă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu