Martisor - Simbolistica martisoarelor de pe http://www.crestinortodox.ro/reportaj/martisorul-72310.html
La sfarsitul secolului al XIX-lea copii, fete si baieti fara deosebire, primeau de la parinti in dimineata zilei de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui, un martisor. De acesta se agata o moneda de argint sau de aur, se purta legat la mana, prins in piept sau la gat. El era scos, in functie de zona etnografica, la o anumita sarbatoare a primaverii (Macinici, Florii, Paste, Arminden) sau la inflorirea unor arbusti si pomi fructiferi (maces, porumbar, trandafir, paducel, visin, zarzar, cires etc.) si agatat pe ramurile inflorite. Se credea ca purtatorii martisorului nu vor fi parliti de soare pe timpul verii, ca vor fi sanatosi si frumosi ca florile, placuti, dragastosi si norocosi, feriti de boli si de deochi. Dupa unele informatii martisorul se confectiona din doua fire rasucite de lana colorata, alba si neagra sau alba si albastra si facut cadou in ziua intai din luna martie cand aparea pe cer Luna Noua. Aromanii puneau martisorul in ajunul zilei de 1 martie, adica in seara zilei de 28 sau 29 februarie. Sarbatorile cu ajun si calculul timpului in functie de o anumita faza a lunii sunt caracteristice calendarelor lunare care au precedat, atat la daci cat si la romani, actualele calendare solar-lunare. Obiceiul martisorului este o secventa a unui scenariu ritual de innoire a timpului si anului, primavara, la nasterea si moartea simbolica a Dochiei. Dupa unele traditii, firul martisorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte. Asemanator Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul anului. De la romani si aromani obiceiul martisorului a fost preluat si de alte popoare din centrul si sud-estul Europei. Fetele si uneori femeile tinere purtau martisoare de 1 martie pentru sarbatoarea venirii primaverii, dar si pentru caracterul lor de talisman solar.
Martisorul este, inainte de orice, un simbol.
Asa cum afirma poetul George Cosbuc intr-un studiu dedicat martisorului, acesta este simbolul soarelui primaverii, al carui chip seamana, in credinta populara, cu un ban de argint. Sigur ca nu banul ca atare, ci rotundul de argint pur, alb, este asociat soarelui. Si sa nu uitam ca, in acelasi timp, albul reprezinta, in credinta noastra populara, un semn al puterii, al fortei. George Cosbuc mai spunea, in studiul amintit ca: “martisorul e un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui. Poporul nostru il cunoaste si il tine in mare cinste, si il poarta copiii, fetele si mai rar nevestele si flacaii, fiindca el e crezut ca aducator de frumusete si de iubire”. In folclorul nostru, anotimpurile sunt simbolizate cromatic: primavara prin rosu, vara prin verde sau galben, toamna prin negru sau albastru iar iarna prin alb. De aceea, se poate spune ca snurul de care se agata martisorul si care e impletit in culorile alb-rosu, e si el un simbol al trecerii de la iarna cea alba, la primavara clocotind de viata ca focul si singele. Semnificatia culorilor mai este talmacita si altfel, in credinta populara: se poate spune ca rosul, dat de foc, singe si soare, este atribuit vitalitatii femeii iar albul, ca zapada rece si pura, ca apele inspumatMartisoaree, ca norii de pe cer, semnifica intelepciunea barbatului. Astfel, snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor doua principii, ca o permanenta miscare a materiei.
De ce purtam martisorul ? Explicatia a fost data tot de George Cosbuc in studiul sau : “ scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtindu-i cu tine chipul cam cu acelasi rost cum purtam noi o cruce ori un chip al lui Hristos in sin. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intii frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet. “ Si tot in acelasi studiu mai spunea George Cosbuc : “Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca. Poporul mai stie ca martisorul trebuie purtat ca lucru sfint, nu asa ca podoaba ori ca jucarie.”
In timp, obiceiul de a purta martisorul facut dintr-un ban de argint s-a pierdut si, in acest sens, acelasi autor comenteaza: “la orase e o sminteala mare a rostului ce-l are martisorul, ca-l facem din aur ori din tinichea galbena, cind el ar trebui sa fie numai alb din argint, si mai ales ca-i dam forma de inima, de carte, de floare, de porc sau de alt animal, cind el trebuie sa fie numai rotund cum e soarele. Toate aceste podobi n-au nici un Dumnezeu pe lume si sunt inselatorii si ale pungii, si ale traditiilor.”
Cum si cand se poarta martisorul? Ca sa respectam traditia, martisorul trebuie legat la rasaritul soarelui, in prima zi a lunii martie. El se poarta de la 1 martie pina cind se arata semnele de biruinta ale primaverii : pina se aude cucul cintind, pina ce infloresc ciresii ori trandafirii, pina ce vin berzele sau rindunelele. Atunci, martisorul nu se arunca, ci se leaga de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc.
Dincolo de obiceiuri si simboluri legate de martisor, el ramine ca o intrupare a bucuriei de a trai, a dragostei de viata, un semn prin care noi, oamenii salutam renasterea naturii odata cu venirea primaverii. Martisorul ramine, peste timp, simbolul soarelui atotputernic si al puritatii sufletesti. V-ati gindit, vreodata, ca a darui un martisor inseamna a darui o farima de soare ?
TRADITII DE PRIMAVARA
Traditia daruirii nu se gaseste decat in spatiul romanesc si la unele populatii de la hotarele Romaniei. Se pare ca, romanii sunt singurul popor din Europa care sarbatoreste de doua ori anul nou. Pentru ca, de fapt, acest lucru este celebrat in ziua de 1 martie. Se presupune ca in spatiul romanesc, sarbatoarea romana a Matronaliilor s-a suprapus peste echivalentul local al acesteia, Baba Dochia, personaj traditional, descinzand din vechiul cult al Marii Mame. In aceasta zi, femeile si fetele (uneori si copiii) isi agatau de gat cate o moneda gaurita, de obicei de argint, trimitand la cultul lunar, deci preponderent feminin. Martisorul avea rolul unui talisman magic, menit sa-l apere pe care-l purta. De altfel si modalitatea de confectionare a martisorului, dovedeste rolul lui de protector. Pentru a se ajunge la firul impletit alb-rosu, se luau in calcul toate masurile celui ce urma sa il poarte cat si dimensiunile cailor de acces in teritoriul familial: porti, usi si ferestre. Dimensiunile spatiului in care evolua viata purtatorului de martisor, trebuiau ele insele inserate in magia talismanului. Magie care, ulterior se transmitea asupra naturii, atunci cand firul, odata purtat, era agatat in crengile unui pom fructifer pentru a-l apara si a-i spori roada. Se mai obisnuia sa se puna sub closca sau sa se pastreze la icoana. Rostul lui era ca, prin magia impletirii armoniase a celor doua fire ce simbolizau unitatea contrariilor (lumina-intuneric, caldura-frig, iarna-vara), sa aduca sanatate si paza de boli. Cele doua culori impletite mai simbolizau si dragostea si ura, viata si moartea, binele si raul.
Martisorul se poarta in zilele Babei Dochia (1-9 martie) si exista si acum obiceiul de a-ti alege o anume zi din aceasta perioada ca simbol al calitatii vietii din an. In mod firesc, o zi insorita va prevesti un an bun, iar una mohorata un an pe masura.
Tot credinta populara spune ca aceasta perioada este cea mai capricioasa din tot anul. Zilele de primavara desavarsita se pot transforma peste noapte in iarna tarzie.
