Boston, 6 mai 1997
UN DIALOG DESCHIS CU UN COLEG ROMAN DIN DIASPORA
Am primit cu multumiri cartea ROMANIA 1996 si ultima editie din buletinul personal : ROMANIA INTEGRARE EUROATALANTICA, RELANSARE ECONOMICA.
Tema principalà, mai veche, se referà la legàturile între CENTRU (tàrile industriale din Apus inclusiv Biserica Catolicà) si PERIFERIE (tàrile încà nedezvoltate complet ca sà poatà fi considerate drept un membru la centru, printre care se numàrà si România).
Tema mai nouà se referà la integrarea euroatlanticà si la aderarea la Uniunea Europeanà.
Din punct de vedere empiric, istoric, modelul utilizat : CENTRU – PERIFERIE este corect în sensul cà se potriveste la modelele socio-economice din timpul nostru în Europa ca si în alte pàrti din lume.
Din punct de vedere analitic, teoretic, modelul în cauzà poate fi obiect de disputà, cum vom vedea îndatà. Mai exact îi lipseste partenerul model care sà arate directia de urmat, adicà ce si cum trebuie fàcut pentru ca popoarele de la periferie sà scape de sub tutela sau vasalitatea fatà de tàrile mai industriale din Apus.
Integrarea Euroatlanticà este natura politicà. Relansarea economicà prin aderarea la Uniunea Europeanà este mai mult de naturà socio-economicà. Dupà câte îmi aduc eu aminte din materialul trimis în ultimii ani nu ai definit stiintificeste conceptul de Centru si Periferie. Totus din text se poate usor deduce întelesul. CENTRU înseamnà locus unde se aflà puterea sau superioritatea economicà, financiarà, religioasà (cazul Papei de la Roma) sau populationistà (cazul Imperiului Sovietic sau al Chinei), iar PERIFERIE înseamnà slàbiciune sau inferioritate economicà, financiarà etc.
In Buletinul ultim vorbesti de “Normalitatea Vesticà” ca si cum tàrile din Occident nu ar avea probleme serioase de structurà social-economicà. U.S.A spre exemplu în 1950 era cel mai mare creditor al lumii pentru ca la 1990 sà fie cel mai mare debitor al lumii. Asta nu se poate numi « normalitate » ! Germania unificatà – dupà cum spui – a cheltuit peste 600 de miliarde $ SUA dar rezultatele nici pe departe nu au atins telurile urmàrite. Somajul este încà 12 %. Se poate numi asta « normalitate ». Franta si Italia au un somaj tot în jurul lui 12 %. Anglia în curs de o sàptàmânà pierde la speculatii la bursà ca sà opreascà lira sterlinà mai mult de 2 miliarde $ SUA (numai un singur speculator a câstigat 1 miliard si jumàtate $ SUA iar Guvernul Britanic nu ia nici o màsurà împotriva speculatiilor pure !) Mai pe urmà se împrumutà alte 10 miliarde $ SUA pentru acelas scop dar fàrà nici un rezultat pozitiv ca în final sà pàràseascà jocul si sà lase lira sterlinà la bunàvointa speculatorilor.
Se poate aceastà situatie numi « Normalitate Vesticà » care sà fie importatà sau exportatà în România ?
Bazat pe aceastà prezumtie dubioasà de « normalitate vesticà » apoi tragi concluzia cà în mod practic nu mai existà nici o altà alternativà pentru România decât o « coordonare realà a activitàtii economice » cu Occidentul, în primul rând Uniunea Europeanà. Cu alte cuvinte o integrare si relansare cu Vestul fàrà nici o conditie, dupà adagiul vechi : « Toate drumurile duc la Roma » sau unul mai nou care duce la Bruxel sau acolo unde va fi Banca Centralà a Uniunii Europene.
In continuare scri : « Astàzi observàm cà numai acele tàri în care Papa de la Roma este binevenit se calificà pentru integrare si relansare ». Mi se pare cà dai prea multà importantà fenomenului religios.
Chiar dacà toti românii s-ar preface în sfinti (catolici sau ortodocsi), sub regimul de dezechilibru major de astàzi, printr-o aliniere formalà la Uniunea Europeanà nu ar fi posibilà o relansare automatà a economiei românesti de tipul unui echilibru general stabil. Cazul cel mai elocvent este al Greciei, care a fost primità formal în Comunitatea Europeanà încà din 1989 dar pânà acum nu se vede nici o îmbunàtàtire substantialà.
Poate fi altfel pentru România dacà se urmeazà aceias cale de aliniere formalà fàrà nici o conditie ?
Eu nu disput cà situatiunea economicà din Polonia, Cehia si Ungaria este mai bunà decât cea din România, dar asta nu se datoreste faptului cà tàrile în cauzà ar avea legàturi strânse cu Biserica Catolicà (Cehia chiar mai de loc). Eu numai contestez stiintificeste, nu numai analitic dar si practic (stiinta aplicatà) cà drumul capitalistic occidental pe care îl urmeazà cele trei tàri numite, la care s-a angajat si regimul nou Constantinescu din România care a promis « schimbare » (lumea a crezut spre bine !), desi în principiu si regimul Iliescu dorea acelas lucru (o imitare cu orice pret si fàrà conditii a Apusului) nu va duce la o relansare cu efecte pozitive imediate, adicà o prosperitate de duratà pentru toate clasele sociale care sà punà capàt la efectul de tutelà sau vasalitate (în fond o subjugare economicà si financiarà deghizatà la umbra unei democratii formale de care nu te mai poti apàra de îndatà ce ai intrat sub umbrela ei) venind din Occident prin credite si împrumuturi, inclusiv investitii din afarà sub conditii oneroase, inevitabile într-o tarà debitoare.
Aci se aflà « Nodul Gordian » al problemei fundamentale în epoca de tranzitie din România si celelalte tàri din Ràsàritul Europei.
Incà din 1990, cu prima editie a planului « Un Miracol Economic în România este încà Posibil », am dat alarma cà o imitare a regimului capitalist din Apus nu va lucra si nici nu poate sà lucreze în viitor din cauza unor contradictii inerente de dezechilibru în sistem.
Din nefericire mesagiul meu nu a gàsit un ecou de întelegere a problemei fundamentale nici în cercurile guvernamentale si nici în masa largà a economistilor de profesie, desi a existat o minoritate de elità care a înteles cum stau lucrurile dar n-au vrut sà se expunà « luând taurul de coarne » !
Asa se explicà cum într-un fel am ràmas singur desi cu poporul nevinovat care suferà si nu stie de ce !
Totusi, dreptatea si Adevàrul stiintific e de partea lor.
Eu nu sunt – Domane fereste ! – ca România sà se izoleze fatà de Occident, de Orient sau de orice altà directie geograficà, nici màcar pentru o sàptàmânà, nici màcar pentru o singurà zi « D » când planul cu miracolul economic intrà în actiune, dacà se va gàsi un grup care sà înteleagà mersul istoriei contemporane si sà-l punà în aplicare.
Inainte de toate am propus pregàtirea social-economicà « Prin noi însi-ne » (fàrà credite sau împrumuturi din stràinàtate), adicà un Plan National de Stabilizare Generalà conceput pe conditii de echilibru general stabil care sà arate cum si pe care cale resursele umane si naturale ale tàrii sunt utilizate pânà la punctul optim unde nu existà somaj involuntar, inflatie sau deflatie, dezordine în fluctuatiile cursului de schimb si inechitàti sociale pe o scarà întinsà.
Dupà ce se atinge punctul optim, aproximativ un an sau cel mult doi ani, economia româneascà nu mai are probleme, este independentà desi în mod liber dar organic este legatà prin tranzactii libere dar echitabile cu economia internationalà de pe tot globul. Atunci economia româneascà nu va mai fi la periferie ci la CENTRU, un Centru Nou cu mult mai solid decât CENTRUL de care vorbesti referitor la Occident. Mai mult decât atâta, economia româneascà devine imunà la orice fluctuatii abrupte venite din afarà. Evident cà vor fi fluctuatii temporare din afarà sau dinlàuntru dar sistemul de echilibru general stabil le reduce la oscilatii simple si finite cu ajustare automatà din si prin sistem.
Toate aceste lucruri le-am descris în detaliu mai ales în a treia carte publicatà în România : « Teoria si Practica Economicà în Epoca de Tranzitie si Dupà » (1994, Editura Fundatia România de Mâine si Universitatea Spiru Haret din Bucuresti). Cartea o ai fiindcà ti-am trimis-o la timpul sàu. S-a tipàrit numai în 2000 ex., care nici nu au ajuns prea departe de Bucuresti. Asa a decis Oficiul National de Difuzare a Càrtii ! Te las sà speculezi care a fost motivul. Dar asta este altà problemà.
Momentan am fàcut o propunere si anume sà încercàm dacà nu e posibil sà producem ceva util la « CAUZA ROMANEASCA » de azi, de mâine si de totdeauna. Eu te consider un prieten în lumea ideilor în càutarea de concepte noi, de interpretàri noi în materie de economie si finante mai bune decât cele cunoscute. Din acest punct de vedere ne aflàm în aceeasi corabie sau în una asemànàtoare, care vâsleste în ape necunoscute.
E vorba de un dialog deschis între doi parteneri care au pàreri deosebite sau mai exact care vor sà aducà mai multà luminà în puncte de vedere deosebite. Nu e nevoie sà gândesti cà esti angajat personal în cele discutate si cà în càutarea adevàrului stiintific joci rolul de « avocat al diavolului » (the’devil’s advocate, cum se spune în englezeste).
In acest scop te-as ruga sà-ti iei timp si sà cercetezi cu cea mai mare minutiozitate si spirit critic din scoala lui Maiorescu primele 134 pagini din Teoria si Practica Economicà în Epoca de Tranzitie si Dupà.
Intr-un dialog liber, deschis si format pro si con sà vedem
de ce planul Rugina nu se poate aplica în România si
(2) existà sau se poate concepe un alt plan de stabilizare generalà mai bun care sà scoatà poporul român din groapa în care se aflà acum în ceasul al 12-lea ?
In ceea ce propun eu îmi dau seama cà nu este ceva usor de realizat si nici nu se poate face la grabà. Dar scopul final la CAUZA ROMANEASCA este asa de important si valoros încât merità toatà atentia si eventual sacrificii de timp necesare pentru finalizare.
Mà nelinistesc si mà preocupà suferintele poporului român nu numai din prezent dar încà si mai mult faptul cà ele se pot prelungi si dupà intrarea în mileniul III. Situatia de dezechilibru major în care se aflà omenirea pe întregul glob pàmântesc nu poate ràmâne asa multà vreme.
In veacul al 20-lea probleme mari nu au fost rezolvate cum se cuvine ci doar au fost amânate prin tot felul de compromisuri si scheme artificiale. Iar problemele nerezolvate si cumulative sunt forta cea mai puternicà care aduce schimbàri în istorie, unele pe cale pasnicà iar altele prin revolutie si vàrsare de sânge.
Gândirea economicà a veacului al 20-lea a fost dominatà în Apus de doctrina lui Keynes iar în Ràsàrit de doctrina lui Marx. Doctrina lui Marx în Ràsàrit a càzut din cauza Principiului Imposibilitàtilor în Practica Economicà. (vezi : Teoria si Practica p. 28 f.f.) Doctrina lui Keynes va càdea si ea în secolul ce urmeazà tot din cauza aceluias Principiu al Imposibilitàtilor în Practica, desi se va derula altfel decât la Ràsàrit.
La începutul Noului Mileniu va avea loc « Marea Transformare » ( The Great Transformation). Este foarte greu de prezis pânà la urmà pentru cà lupta dintre diferite forte nu se dà în câmp deschis. Pe de o parte e spiritul mercantil, conservativ de status quo pentru regimul capitalist reprezentat prin conducerea marilor întreprinderi comerciale si financiare la nivel national si international, care are încredere în doctrina economicà ràmasà de la Keynes, desi bariera principalà se aflà în Principiul Imposibilitàtilor în Practicà.
Pe de altà parte se aflà spiritul reformist reprezentat prin intelectuali si profesionisti, mai mult sau mai putin de stânga, unii ajunsi deja în posturi de ràspundere în mai toate organizatiile internationale. Acestia agità teza cà problemele sunt acum la nivel global dar nu oferà nimica nou în afarà de Keynes si Marx din umbrà. Si aci tot Principiul Imposibilitàtilor este piatra cea mare care stà în fata casei.
Eu mà stràduiesc de multi ani sà dovedesc cà problemele mari ale timpului nostru nu se pot rezolva nici prin Keynes si nici prin Marx.
Mai existà o alternativà, a treia cale sintetizatà în Ecuatia Cunostintei Unificate (Vezi : Teoria si Practica, p. 324), adicà o sintezà unicà între gândirea clasicà si modernà. Prin aplicarea acestei formule am vrut ca România sà fie pregàtità dinainte pentru « Marea Transformare » si de la periferie sà treacà la « CENTRUL » cel adevàrat, curat si luminos ca sà dea un exemplu viu si concret pentru întreaga OMENIRE cà este posibil de realizat o societate de economie liberà, justà si stabilà, visul de împlinit la toate natiunile si la toate rasele de pe glob.
Ce altà coroanà mai stràlucitoare s-ar fi putut pune pe fruntea neamului românesc decât realizarea unui « Miracol Economic » cum n-a mai fost în nici o altà tarà din lume fiindcà cel german si japonez s-a vestejit deja ?
Dar nici Presedintele Iliescu si nici Presedintele Constantinescu n-au înteles destinul neamului românesc si cursul istoriei contemporane.
Si aceasta a fost cea mai mare amàràciune a vietii mele ca român si ca om de stiintà.
Astept sà-ti citesc reactia ( pro si con ) si cu cele mai alese sentimente ràmân acelas prieten în lumea ideilor.
ANGHEL RUGINĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu