PARINTELE IUSTIN – despre realitatile din Romania

Un adevarat monah de la Manastirea Petru Voda – Neamt


PARINTELE IUSTIN: Grev­ele nu au nicio val­oare, ele fac parte din planul lor!


PPARINTELE IUSTIN: Grev­ele nu au nicio val­oare, ele fac parte din planul lor!ARINTELE IUSTIN PARVU.

Par­inte, cu durere obser­vam ca Roma­nia nu mai are put­erea si val­oarea de alta­data, pen­tru ca ea nu face decat sa exe­cute ordinele mar­ilor put­eri ce con­duc intreaga omenire, fara sa se mai opuna catusi de putin si se accepta niste masuri impotriva Romaniei, in defavoarea noas­tra, atat mate­r­ial cat si spir­i­tual. Cre­deti ca mai exista o Romanie libera?

Roma­nia azi nu mai exista decat cu numele, si nu numai Roma­nia , de alt­fel. Real­i­tatea popoarelor nu mai este con­tro­lata de ele insele, ci ele sunt con­duse de cen­trul euro­pean. Nu se poate vorbi despre o Romanie lib­era pen­tru ca guver­nul Romaniei este con­dus de mar­ile put­eri care stau ascunse in spatele Uni­u­nii Europene sau al altor uni­uni inter­na­tionale. Democ­ra­tia nu exista in real­i­tate, ea este numai in aparenta si ne da noua impre­sia ca sun­tem liberi. A ramas doar o rezis­tenta for­mala a natiu­nilor, ast­fel incat sa le mai poti numi Roma­nia , Bul­garia , Ser­bia . Real­i­tatea este doar in mainile comite­tu­lui cen­tral care diri­jeaza toata viata popoarelor. Este o evi­denta inabusire a voin­tei popoarelor si o tend­inta evi­denta de ameste­care a nea­murilor, ca oamenii sa nu isi mai recunoasca mai intai iden­ti­tatea ca neam, iar mai apoi iden­ti­tatea ca om, cre­atie a lui Dum­nezeu. Nu vedeti exper­i­mentele amer­i­canilor, ca iau un grup de copii dintr-o tara si ii pun sa invete in alta tara , ca sa amestece cul­turile si obi­ceiurile natale? Pe ei nu ii intere­seaza pacea si bunastarea popoarelor, asta e numai o teorie goala pen­tru pros­timea asta a lumii. Natiu­nile, la ora actu­ala, sunt descompuse.


Si cei care nu cred in aceasta fal­si­tate a pacii lor cum sa se opuna?

Nu ai cum te opune. Daca te revolti si iesi in strada impotriva lor, tot jocul lor il faci. Majori­tatea revoltelor de azi ori sunt manevrate tot de ei, ori au grija ei sa isi infil­treze oamenii lor ca sa le deturneze ros­tul. Si nici nu stim de fapt impotriva cui ne razvra­tim si protes­tam. Noi avem impre­sia ca Europa are un sis­tem demo­c­ra­tic la baza, dar Europa este tot sovi­eti­zata, o Europa sovi­et­ica. Este ace­lasi mare lagar sovi­etic al Moscovei decat cu alta sapca, iar din­colo, in Occi­dent, avem de-a face cu lagarul cap­i­tal­is­mu­lui. In aparenta, intre rusi si amer­i­cani pare a fi o diferenta polit­ica si eco­nom­ica, dar in spatele lor este un sin­gur stapan, care atunci cand isi va desavarsi put­erea asupra tuturor statelor, se va incorona drept con­d­u­ca­torul lumii si nu va fi altul decat marele antihrist. Aceasta put­ere diri­jeaza si con­troleaza totul pana la pre­tul unei paini, totul e con­tro­lat. De aceea si vor sa puna aceste cipuri elec­tron­ice, ca sa te con­troleze si pe tine, nu numai painea pe care o mananci.

Vedeti aproape un even­tual razboi?

Este posi­bil, dupa cum se deruleaza eveni­mentele. Si, pe de alta parte, este aproape si sfarsi­tul acesta al lumii si tre­buie sa se implin­easca toate pro­roci­ile Apoc­alip­sei. De aceea ei cumva se si grabesc si vor sa dimin­ueze numarul acesta al con­suma­to­rilor, ca sa ii poata stapani mai usor. Vor veni vre­muri grele – nu ai sa poti sa mai iei un medica­ment, o bucata de paine, si comu­ni­carea si intra­ju­torarea din­tre noi va fi cu anevoie de facut. Se va face, si asta deja s-a inceput, uciderea omu­lui la nivel ofi­cial, prin otravurile care ni le intro­duc in man­care, prin otravurile ce ni le intro­duc in aerul ce-l res­pi­ram, prin otravurile din vac­cin­uri – toate se fac la nivel ofi­cial. Iar noi le luam pe toate de bune, pen­tru ca asa spune ziarul ori tele­viz­iunea. Omul a ajuns un sclav, un rob, dar cu mult sub con­di­tia sclavu­lui de alta­data. Pen­tru ca sclavul inainte stia cui se supune, dar omul de azi a devenit un rob care nu isi cunoaste stapanii. El nici macar nu stie ca este rob.(atentie la ce spune Parintele.. e unul dintre pericolele cele mai mari! – n.m.)

Deci aceasta criza eco­nom­ica con­siderati ca tre­buie rab­data asa sau sa cau­tam alte solu­tii eco­nom­ice si politice? Cum ne putem opune?

Grev­ele nu au nicio val­oare, ele fac parte din planul lor. Romanul de alt­fel e foarte puturos, s-a invatat cu comod­i­tatea si nu suporta sa munceasca ceva. Au gra­dini la tara cu pomi fruc­tiferi si nici ca se duc sa ingri­jeasca grad­ina sau sa adune prunele. Ei vor ceva con­fort­a­bil; de pilda aici la noi, in zona, abia gas­esti un insta­la­tor sa iti repare chi­u­veta sau pe cineva sa iti varuiasca sau sa iti ten­cuiasca in casa. Ne-am invatat boieri. Eu cred ca aceasta criza este si din icono­mia lui Dum­nezeu, pen­tru ca ne indeamna la o viata mai austera, la o seri­oz­i­tate in viata noas­tra crestina de zi cu zi, la lacrima si pocainta. Sa mul­tumim lui Dum­nezeu ca nu ne-a pedep­sit mai rau pen­tru cat am fi mer­i­tat. Poate ca va mai trezi pe unii criza asta. Prea multa necred­inta si prea multa faradelege este pe pamant. De aceea, daca vom avea con­sti­inta pacatose­niei noas­tre, ne vom asuma si criza in care traim. Mai bine sa ne rugam ca Sf. Siluan pen­tru intreaga omenire decat sa protes­tam. Pen­tru legea lui Dum­nezeu nu stim sa protes­tam, dar pen­tru marirea salari­ilor da. Cand marsalui­esc homo­sex­u­alii, cand ni se pun cipuri, cand ni se omoara copiii prin vac­cin­uri, nu protesteaza nimeni, sau foarte putini. Iata ca avem posi­bil­i­tatea sa revenim la asceza cres­tin­is­mu­lui de altadata.

Pen­tru noi, cres­tinii, este o bine­facere aceasta sara­cie, pen­tru ca ne invata sa fim mai cu stapanire de sine, mai gri­julii si mai cu frica de Dum­nezeu. Nu vedeti ca popoarele mai eman­ci­pate, care au toate la inde­m­ana, nu mai cred in Dum­nezeu? Primul act pe care il fac, atunci cand se simt in bunastare, este sa uite de Dum­nezeu.(Perfect adevarat, si istoric validat! – n.m.) Unde este o Franta, unde este o Spanie, o Italie de alta­data? Dar sa crezi ca un sis­tem politic sau eco­nomic te mai poate izbavi, este o mare inse­lare, pen­tru ca soci­etatea este alter­ata ca si con­d­u­ca­torii lumii pana in adan­curile fiin­tei lor. E o mare pierdere de timp. Nu mai avem alta solu­tie decat rugaciunea.


Si cum sa ne rugam? In spi­tal, la Cluj, imi spuneati ca va pare rau ca nu ati indem­nat oamenii mai mult spre rugaci­une, ca nu i-ati invatat sa se roage.

E foarte impor­tant sa stii sa te rogi. De multe ori si noi, calu­garii, stam in man­a­s­tiri si nu ne rugam, doar ni se pare ca ne rugam. Nu e de ajuns sa mergi la bis­er­ica, la slu­jbe si sa stai acolo ca si cum ti-ai facut dato­ria, din oblig­atie. Tre­buie sa insis­tam pe lucrarea laun­trica. Dege­aba zicem multe rugaci­uni cu gura sau cu mintea, daca nu apro­fun­dam, daca nu traim ceea ce ne rugam. Acum si mirenii tre­buie sa apro­fun­deze rugaci­unea din inima, pen­tru ca va fi sin­gura noas­tra izbavire – rugaci­unea din inima. Pen­tru ca in inima este radacina tuturor patim­ilor si acolo tre­buie sa lucram. Pana acum a mai mers cu lucruri super­fi­ciale, dar pen­tru vre­murile ce ne stau inainte, nu va fi de ajuns. Daca nu vom avea rugaci­une cu stra­pun­gerea inimii, nu vom rezista la tot atacul psi­ho­logic, pen­tru ca au metode nevazute de reed­ucare a mintii. Astazi mi se pare ca nepsarea este cel mai greu pacat. Nu mai sim­tim nimic la rugaci­une, nu avem lacrimi de pocainta. Vor veni vre­muri in care numai cei ce vor simti harul lui Dum­nezeu vor putea dis­tinge binele de rau. Cu mintea ome­neasca va fi cu neputinta de ales intre bine si rau. Vor fi mari inse­lari si numai harul lui Dum­nezeu ne va putea izbavi de ele. Asadar, rugati-va, rugati-va sa nu cadeti in ispita inse­larii! Pen­tru ca numai prin rugaci­une putem primi harul lui Dum­nezeu. Daca nu ne rugam si per­se­veram in lenevia si nepasarea noas­tra fara pocainta, atunci este posi­bil sa pier­dem instinc­tul indrep­tarii. Sa ne fer­easca Dum­nezeu sa pier­dem instinc­tul indreptarii!

Dar nu exista riscul ca in aceste stram­torari si pe fon­dul unei saracii de pro­por­tii, oamenii sa intre in pan­ica si sa se ridice unul impotriva celuilalt si sa nu mai existe bunavointa crestina?

Pai toc­mai de aceea vom avea nevoie sa invatam rugaci­unea laun­trica, sa ne putem stapani in aceste sit­u­atii si sa nu ne paraseasca harul lui Dum­nezeu. Ei asta si urmaresc – instau­rarea anarhiei, ca ast­fel sa ia amploare ura si dezbina­rea intre oameni, pana si intre crestini.


In incheiere am vrea sa ne spuneti cum ati dep­a­sit greu­tatea bolii si toto­data un cuvant de incu­ra­jare pen­tru cres­tinii care trec prin boli grele si sufer­inte trupesti.

As vrea sa le mul­tumesc din nou tuturor celor care s-au rugat pen­tru nevred­ni­cia si neputinta mea si Maica Dom­nu­lui sa ras­plateasca rugaci­unea si oste­neala fiecaruia. Dar sa stiti ca intot­deauna bolile si necazurile sunt con­secinta pacat­u­lui, de sus pana jos. Fiecare este pedep­sit de Dum­nezeu dupa raspun­derea pe care o are – mica sau mare. Stateam si ma gan­deam pe patul spi­talu­lui de la Cluj: Care o fi cauza sufer­in­tei mele, de nu vrea Dom­nul sa ma ridice deloc? Si cauza nu eram decat eu, pacatele mele. Si cand am con­sti­en­ti­zat ca pen­tru pacatele mele sufar aceasta boala, atunci m-a si ridi­cat Dum­nezeu. Man­dria mea este pric­ina bolii. Acum mi-a mai dat Dum­nezeu si schiopatatul asta la piciorul drept – si asta are o cauza: ca mergeam prea tan­tos asa. Prea cre­deam eu ca toata lumea e a mea si eu sunt buricul paman­tu­lui. Dar iata ca nu sunt nimic, decat iarba uscata. Asa ca sa dam slava lui Dum­nezeu in boli, pen­tru ca prin boala invatam smere­nia, bunatatea, rab­darea si asa primim man­tuirea. Toate sunt spre smere­nia si man­tuirea noas­tra. Fara smere­nie nu ne putem mantui.


(inter­viu real­izat de Mon­ahia Fotini, 5 iunie 2010, complet in revista Atitudini)

Scrisoare deschisă poporului român – Mesajul tăbliţelor de la Tărtăria Scris de : Marin Neacșu 2011-12-20 08:36

Popor român ,
Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum, de Crăciun , odată pe an să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi.
Scrisoare deschisă poporului român – Mesajul tăbliţelor de la Tărtăria opinieEşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte. De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut , crescut şi educat în graniţele sale ?
Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria, şi o recunosc toţi cei care le-au studiat. Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ. Scrierea sumeriană a apărut 1000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul. Cât timp o să te laşi neglijat ?
Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT. De ce te laşi dezbinat ?
Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului. Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii. Acum, tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria. Când îţi vei revendica drepturile ?
Din tine au apărut Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni. De ce ai lăsat să se întâmple asta ?
Astăzi, popor român pentru tine se rescrie istoria. Cum vrei să se facă asta ? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma ?
- Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult. Tu taci;
- Astăzi , ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur, argint sare, mierea acestui pământ sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple visteriile străinilor de neam.Tu taci;
- Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilorsunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi. Tu taci;
- Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa pentru că ţara lor nu are nevoie de ei. Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta ? Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei. Tu taci;
- Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile. Tu taci;
- Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile şi întreprinderile “nerentabile “ la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul iar ţara rămâne pe butuci. Tu taci;
- Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt şterse pentru ca fii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele:

1. Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii Buzăului, sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită. Tu taci;
2. Elemente din tezaurul ţării sunt trimise “ la expoziţie“ în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele. Tu taci;
3. Arhivele tării sunt cedate printr-o lege a arhivelor străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională.Tu taci ;

- Slujbaşii ţării, căftăniţii vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”. Tu taci ;
- Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată, pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici sale dezastruoase , de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românului azi nu i se datorează lui. Tu taci;
- Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze spun că nu e nimic deosebit. Tu taci;
- Ţi se fură voturile iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată.Tu taci;
- În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întâmplă nimic. Tu taci;
- Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS. Tu taci;
- Dacă te îmbolnăveşti , nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele , s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă eşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare. Tu taci;
- Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român , chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, Hocheiştii Naţionalei României, ( de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei tac când se intonează imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al ŢINUTULUI SECUIESC, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială. Toţi tac. Tu taci;
- Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii pentru că eşti prea bogat în viziunea lor sau nu meriţi ce ai câştigat , iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma.Tu taci;
- Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire. Tu taci;
- Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul. Tu taci;
- Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar parlamentul dar să mai te consulte pe tine . Tu taci ;
- Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri fără să le pese de interesul naţiunii trădând jurământul făcut la investire. Tu taci;
Asta se întâmplă astăzi, popor român, şi tu taci. Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.
Cât o să mai taci ? Trezeşte-te popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii. Acesta este mesajul nedescifrat până acum, al tăbliţelor de la Tărtăria!

~Anghel Rugină: „De ce planul Rugină nu s-a putut aplica în România?“

Boston, 6 mai 1997

UN DIALOG DESCHIS CU UN COLEG ROMAN DIN DIASPORA

Am primit cu multumiri cartea ROMANIA 1996 si ultima editie din buletinul personal : ROMANIA INTEGRARE EUROATALANTICA, RELANSARE ECONOMICA.

Tema principalà, mai veche, se referà la legàturile între CENTRU (tàrile industriale din Apus inclusiv Biserica Catolicà) si PERIFERIE (tàrile încà nedezvoltate complet ca sà poatà fi considerate drept un membru la centru, printre care se numàrà si România).

Tema mai nouà se referà la integrarea euroatlanticà si la aderarea la Uniunea Europeanà.

Din punct de vedere empiric, istoric, modelul utilizat : CENTRU – PERIFERIE este corect în sensul cà se potriveste la modelele socio-economice din timpul nostru în Europa ca si în alte pàrti din lume.

Din punct de vedere analitic, teoretic, modelul în cauzà poate fi obiect de disputà, cum vom vedea îndatà. Mai exact îi lipseste partenerul model care sà arate directia de urmat, adicà ce si cum trebuie fàcut pentru ca popoarele de la periferie sà scape de sub tutela sau vasalitatea fatà de tàrile mai industriale din Apus.

Integrarea Euroatlanticà este natura politicà. Relansarea economicà prin aderarea la Uniunea Europeanà este mai mult de naturà socio-economicà. Dupà câte îmi aduc eu aminte din materialul trimis în ultimii ani nu ai definit stiintificeste conceptul de Centru si Periferie. Totus din text se poate usor deduce întelesul. CENTRU înseamnà locus unde se aflà puterea sau superioritatea economicà, financiarà, religioasà (cazul Papei de la Roma) sau populationistà (cazul Imperiului Sovietic sau al Chinei), iar PERIFERIE înseamnà slàbiciune sau inferioritate economicà, financiarà etc.

In Buletinul ultim vorbesti de “Normalitatea Vesticà” ca si cum tàrile din Occident nu ar avea probleme serioase de structurà social-economicà. U.S.A spre exemplu în 1950 era cel mai mare creditor al lumii pentru ca la 1990 sà fie cel mai mare debitor al lumii. Asta nu se poate numi « normalitate » ! Germania unificatà – dupà cum spui – a cheltuit peste 600 de miliarde $ SUA dar rezultatele nici pe departe nu au atins telurile urmàrite. Somajul este încà 12 %. Se poate numi asta « normalitate ». Franta si Italia au un somaj tot în jurul lui 12 %. Anglia în curs de o sàptàmânà pierde la speculatii la bursà ca sà opreascà lira sterlinà mai mult de 2 miliarde $ SUA (numai un singur speculator a câstigat 1 miliard si jumàtate $ SUA iar Guvernul Britanic nu ia nici o màsurà împotriva speculatiilor pure !) Mai pe urmà se împrumutà alte 10 miliarde $ SUA pentru acelas scop dar fàrà nici un rezultat pozitiv ca în final sà pàràseascà jocul si sà lase lira sterlinà la bunàvointa speculatorilor.

Se poate aceastà situatie numi « Normalitate Vesticà » care sà fie importatà sau exportatà în România ?

Bazat pe aceastà prezumtie dubioasà de « normalitate vesticà » apoi tragi concluzia cà în mod practic nu mai existà nici o altà alternativà pentru România decât o « coordonare realà a activitàtii economice » cu Occidentul, în primul rând Uniunea Europeanà. Cu alte cuvinte o integrare si relansare cu Vestul fàrà nici o conditie, dupà adagiul vechi : « Toate drumurile duc la Roma » sau unul mai nou care duce la Bruxel sau acolo unde va fi Banca Centralà a Uniunii Europene.

In continuare scri : « Astàzi observàm cà numai acele tàri în care Papa de la Roma este binevenit se calificà pentru integrare si relansare ». Mi se pare cà dai prea multà importantà fenomenului religios.

Chiar dacà toti românii s-ar preface în sfinti (catolici sau ortodocsi), sub regimul de dezechilibru major de astàzi, printr-o aliniere formalà la Uniunea Europeanà nu ar fi posibilà o relansare automatà a economiei românesti de tipul unui echilibru general stabil. Cazul cel mai elocvent este al Greciei, care a fost primità formal în Comunitatea Europeanà încà din 1989 dar pânà acum nu se vede nici o îmbunàtàtire substantialà.

Poate fi altfel pentru România dacà se urmeazà aceias cale de aliniere formalà fàrà nici o conditie ?

Eu nu disput cà situatiunea economicà din Polonia, Cehia si Ungaria este mai bunà decât cea din România, dar asta nu se datoreste faptului cà tàrile în cauzà ar avea legàturi strânse cu Biserica Catolicà (Cehia chiar mai de loc). Eu numai contestez stiintificeste, nu numai analitic dar si practic (stiinta aplicatà) cà drumul capitalistic occidental pe care îl urmeazà cele trei tàri numite, la care s-a angajat si regimul nou Constantinescu din România care a promis « schimbare » (lumea a crezut spre bine !), desi în principiu si regimul Iliescu dorea acelas lucru (o imitare cu orice pret si fàrà conditii a Apusului) nu va duce la o relansare cu efecte pozitive imediate, adicà o prosperitate de duratà pentru toate clasele sociale care sà punà capàt la efectul de tutelà sau vasalitate (în fond o subjugare economicà si financiarà deghizatà la umbra unei democratii formale de care nu te mai poti apàra de îndatà ce ai intrat sub umbrela ei) venind din Occident prin credite si împrumuturi, inclusiv investitii din afarà sub conditii oneroase, inevitabile într-o tarà debitoare.

Aci se aflà « Nodul Gordian » al problemei fundamentale în epoca de tranzitie din România si celelalte tàri din Ràsàritul Europei.

Incà din 1990, cu prima editie a planului « Un Miracol Economic în România este încà Posibil », am dat alarma cà o imitare a regimului capitalist din Apus nu va lucra si nici nu poate sà lucreze în viitor din cauza unor contradictii inerente de dezechilibru în sistem.

Din nefericire mesagiul meu nu a gàsit un ecou de întelegere a problemei fundamentale nici în cercurile guvernamentale si nici în masa largà a economistilor de profesie, desi a existat o minoritate de elità care a înteles cum stau lucrurile dar n-au vrut sà se expunà « luând taurul de coarne » !

Asa se explicà cum într-un fel am ràmas singur desi cu poporul nevinovat care suferà si nu stie de ce !

Totusi, dreptatea si Adevàrul stiintific e de partea lor.

Eu nu sunt – Domane fereste ! – ca România sà se izoleze fatà de Occident, de Orient sau de orice altà directie geograficà, nici màcar pentru o sàptàmânà, nici màcar pentru o singurà zi « D » când planul cu miracolul economic intrà în actiune, dacà se va gàsi un grup care sà înteleagà mersul istoriei contemporane si sà-l punà în aplicare.

Inainte de toate am propus pregàtirea social-economicà « Prin noi însi-ne » (fàrà credite sau împrumuturi din stràinàtate), adicà un Plan National de Stabilizare Generalà conceput pe conditii de echilibru general stabil care sà arate cum si pe care cale resursele umane si naturale ale tàrii sunt utilizate pânà la punctul optim unde nu existà somaj involuntar, inflatie sau deflatie, dezordine în fluctuatiile cursului de schimb si inechitàti sociale pe o scarà întinsà.

Dupà ce se atinge punctul optim, aproximativ un an sau cel mult doi ani, economia româneascà nu mai are probleme, este independentà desi în mod liber dar organic este legatà prin tranzactii libere dar echitabile cu economia internationalà de pe tot globul. Atunci economia româneascà nu va mai fi la periferie ci la CENTRU, un Centru Nou cu mult mai solid decât CENTRUL de care vorbesti referitor la Occident. Mai mult decât atâta, economia româneascà devine imunà la orice fluctuatii abrupte venite din afarà. Evident cà vor fi fluctuatii temporare din afarà sau dinlàuntru dar sistemul de echilibru general stabil le reduce la oscilatii simple si finite cu ajustare automatà din si prin sistem.

Toate aceste lucruri le-am descris în detaliu mai ales în a treia carte publicatà în România : « Teoria si Practica Economicà în Epoca de Tranzitie si Dupà » (1994, Editura Fundatia România de Mâine si Universitatea Spiru Haret din Bucuresti). Cartea o ai fiindcà ti-am trimis-o la timpul sàu. S-a tipàrit numai în 2000 ex., care nici nu au ajuns prea departe de Bucuresti. Asa a decis Oficiul National de Difuzare a Càrtii ! Te las sà speculezi care a fost motivul. Dar asta este altà problemà.

Momentan am fàcut o propunere si anume sà încercàm dacà nu e posibil sà producem ceva util la « CAUZA ROMANEASCA » de azi, de mâine si de totdeauna. Eu te consider un prieten în lumea ideilor în càutarea de concepte noi, de interpretàri noi în materie de economie si finante mai bune decât cele cunoscute. Din acest punct de vedere ne aflàm în aceeasi corabie sau în una asemànàtoare, care vâsleste în ape necunoscute.

E vorba de un dialog deschis între doi parteneri care au pàreri deosebite sau mai exact care vor sà aducà mai multà luminà în puncte de vedere deosebite. Nu e nevoie sà gândesti cà esti angajat personal în cele discutate si cà în càutarea adevàrului stiintific joci rolul de « avocat al diavolului » (the’devil’s advocate, cum se spune în englezeste).

In acest scop te-as ruga sà-ti iei timp si sà cercetezi cu cea mai mare minutiozitate si spirit critic din scoala lui Maiorescu primele 134 pagini din Teoria si Practica Economicà în Epoca de Tranzitie si Dupà.

Intr-un dialog liber, deschis si format pro si con sà vedem

de ce planul Rugina nu se poate aplica în România si

(2) existà sau se poate concepe un alt plan de stabilizare generalà mai bun care sà scoatà poporul român din groapa în care se aflà acum în ceasul al 12-lea ?

In ceea ce propun eu îmi dau seama cà nu este ceva usor de realizat si nici nu se poate face la grabà. Dar scopul final la CAUZA ROMANEASCA este asa de important si valoros încât merità toatà atentia si eventual sacrificii de timp necesare pentru finalizare.

Mà nelinistesc si mà preocupà suferintele poporului român nu numai din prezent dar încà si mai mult faptul cà ele se pot prelungi si dupà intrarea în mileniul III. Situatia de dezechilibru major în care se aflà omenirea pe întregul glob pàmântesc nu poate ràmâne asa multà vreme.

In veacul al 20-lea probleme mari nu au fost rezolvate cum se cuvine ci doar au fost amânate prin tot felul de compromisuri si scheme artificiale. Iar problemele nerezolvate si cumulative sunt forta cea mai puternicà care aduce schimbàri în istorie, unele pe cale pasnicà iar altele prin revolutie si vàrsare de sânge.

Gândirea economicà a veacului al 20-lea a fost dominatà în Apus de doctrina lui Keynes iar în Ràsàrit de doctrina lui Marx. Doctrina lui Marx în Ràsàrit a càzut din cauza Principiului Imposibilitàtilor în Practica Economicà. (vezi : Teoria si Practica p. 28 f.f.) Doctrina lui Keynes va càdea si ea în secolul ce urmeazà tot din cauza aceluias Principiu al Imposibilitàtilor în Practica, desi se va derula altfel decât la Ràsàrit.

La începutul Noului Mileniu va avea loc « Marea Transformare » ( The Great Transformation). Este foarte greu de prezis pânà la urmà pentru cà lupta dintre diferite forte nu se dà în câmp deschis. Pe de o parte e spiritul mercantil, conservativ de status quo pentru regimul capitalist reprezentat prin conducerea marilor întreprinderi comerciale si financiare la nivel national si international, care are încredere în doctrina economicà ràmasà de la Keynes, desi bariera principalà se aflà în Principiul Imposibilitàtilor în Practicà.

Pe de altà parte se aflà spiritul reformist reprezentat prin intelectuali si profesionisti, mai mult sau mai putin de stânga, unii ajunsi deja în posturi de ràspundere în mai toate organizatiile internationale. Acestia agità teza cà problemele sunt acum la nivel global dar nu oferà nimica nou în afarà de Keynes si Marx din umbrà. Si aci tot Principiul Imposibilitàtilor este piatra cea mare care stà în fata casei.

Eu mà stràduiesc de multi ani sà dovedesc cà problemele mari ale timpului nostru nu se pot rezolva nici prin Keynes si nici prin Marx.

Mai existà o alternativà, a treia cale sintetizatà în Ecuatia Cunostintei Unificate (Vezi : Teoria si Practica, p. 324), adicà o sintezà unicà între gândirea clasicà si modernà. Prin aplicarea acestei formule am vrut ca România sà fie pregàtità dinainte pentru « Marea Transformare » si de la periferie sà treacà la « CENTRUL » cel adevàrat, curat si luminos ca sà dea un exemplu viu si concret pentru întreaga OMENIRE cà este posibil de realizat o societate de economie liberà, justà si stabilà, visul de împlinit la toate natiunile si la toate rasele de pe glob.

Ce altà coroanà mai stràlucitoare s-ar fi putut pune pe fruntea neamului românesc decât realizarea unui « Miracol Economic » cum n-a mai fost în nici o altà tarà din lume fiindcà cel german si japonez s-a vestejit deja ?

Dar nici Presedintele Iliescu si nici Presedintele Constantinescu n-au înteles destinul neamului românesc si cursul istoriei contemporane.

Si aceasta a fost cea mai mare amàràciune a vietii mele ca român si ca om de stiintà.

Astept sà-ti citesc reactia ( pro si con ) si cu cele mai alese sentimente ràmân acelas prieten în lumea ideilor.

ANGHEL RUGINĂ

Arhitectura Sacra - Christian Kyriacou

Nu doctorii ci Arhitecţii sunt responsabili de sănătatea noastră, clădirile in care locuim şi proiectarea lor afectează starea noastră de bine.
Când dă viaţă unei clădiri, arhitectul imprimă o parte din personalitatea sa în sufletul clădirii. Diferitele persoane care locuiesc în acea casă, clădire, de-a lungul timpului, adaugă emoţiile lor sau fragmente din acestea la sufletul original al casei, iar acestea crează anumite impregnări care menţin anumite confuzii în problemele de viaţă ale ulteriorilor ocupanţi ai casei.
Emoţiile noastre sunt ca o pânză în care sunt îmbrăcate spaţiile în care locuim. Geometria sacră a spaţiului şi structura moleculară a câmpurilor de energie care au fost marcate de traumă şi de tristeţe, sau gânduri mai negative au rămas blocate în învelişul eteric al spaţiului, creând o negativitate ulterioară.
Ce atrage către voi o energie a spaţiului? Controlul emoţiilor voastre interioare, rezolvarea problemelor voastre interioare în casa în care trăim.
Locuitul şi munca la mansardă sau în spaţii unghiulare vă poate afecta foarte serios prosperitatea şi sănătatea. Geometria şi unghiurile ascuţite diminuează eficienţa sistemului imunitar şi vă poate aduce aproape de moarte. Afacerile pot eşua dacă vă veţi stabili sediul companiei într-o mansardă.
Fiecare piesă de mobilier din casă reprezintă un cod energetic şi face parte din viaţa voastră fiind în conexiune cu aceasta. ESte de preferat să nu locuim în camere murdare, deoarece aceasta reflectă anumite probleme interioare cu care nu dorim să ne confruntăm. Problemele, traumele cu care vă confruntaţi în casa în care locuiţi se vor reflecta asupra modului în care vă relaţionaţi cu ceilalţi. Dacă aveţi un conflict cu persoana iubită, va trebui să rezolvaţi întâi această traumă şi apoi restul.
Casa voastră este vindecătorul, doctorul vostru care deţine în ea energia vieţii, care vă va contura viitorul. Un Cod Armonic este încriptat în sufletul clădirii, atunci când aceasta este concepută, conferindu-I astfel o semnătură unică, la fel ca unei fiinţe. Toate evenimentele lasă câte o urmă armonică.
Oamenii visează şi au emoţii, dar acestea rămân în clişeele akasha ale clădirii. Prin Regresie Psihoterapeutică, fragmente din sufletul clădirii pot fi accesate. Se poate ajunge la punctual zero prin curăţarea, realinierea şi reconectarea la codul original, reamintind astfel scopul clădirii. Dacă o nouă funcţie este necesară, atunci un nou cod poate fi reprogramat. La fel se poate face şi pentru oameni, simţiţi cum energia voastră personală afectează este afectată de casa în care locuiţi şi impregmnată în aceasta?

Christian Kyriacou este un cunoscut şi atestat architect, designer de interioare, regizor, compositor, musician, specialist în vastu şi consultant în geomanţie.

Fericirea eterna

- Va sa zica ai venit pentru fericirea eterna? intreba Judecatorul.
- Da - ii raspunse spiritul proaspat dezintrupat.
- Ai gresit adresa - continua Judecatorul, cu un zambet ambiguu in jurul gurii.
- Stati… nu-i aici raiul? - intreba omul nostru, proaspat trecut prin granita mortii.
- Ba da - ii raspunse Judecatorul.
- Jos pe Pamant mi s-a promis ca aici voi primi in dar fericirea eterna.
- Ne pare rau, ai fost informat gresit.
- Am fost informat gresit?! Dar preotul imi zisese ca daca ma rog regulat, daca indeplinesc cele zece porunci, voi ajunge in rai si voi fi fericit etern!
- Esti in rai, esti binevenit, dar trebuie sa mananci din merindele tale: sa traiesti fericirea pe care ai adus-o de pe Pamant.
- Nu este corect: pe Pamant n-as putea zice ca am fost fericit…
- Ne pare rau…
- Si nu se poate sa primesc aici fericirea?
- Ne pare rau: nu.
- De ce nu?
- Fiindca asa e regula.
- Care regula?
- Cea instituita de Tatal.
- Nu pot sa cred ca Tatal este atat de crud!
- Pai nu e crud.
- Nu e?
- Nu.
- Dar cum asa?
- Tatal a instituit urmatoarea regula: fiecare trebuie sa-si construiasca propria sa fericire.
- Cum adica?
Simplu: asa cum un culturist isi cladeste muschii, tot asa cel care cauta fericirea, trebuie s-o construiasca singur.
- Nu mi se pare corect!
- Treaba ta.
- Totusi, ce pot face acum?
- Poti sa te duci inapoi, deoarece corpul tau se afla inca in stadiul mortii clinice.
- Bine, si ce fac daca merg inapoi?
- Exersezi fericirea.
- Exersez fericirea? Si cum fac asta?
- Trebuie sa gasesti propriile tale metode. Cei mai multi incearca prin iubire. Poti sa-ti indrepti iubirea spre Tatal. Sau spre o fiinta draga tie. Dar poti sa exersezi si iubirea de sine.
- Iubirea de sine… n-am inteles-o niciodata…
- Iti pot explica prin functionarea inimii biologice. Iti amintesti probabil ca inima pompeaza sange in trei directii: are un circuit care alimenteaza partea corpului care se afla mai jos de inima, un alt circuit care iriga tot ce se afla mai sus decat inima, si un al treilea circuit prin care trimite sange in propriile sale tesuturi.
Vezi, functionarea inimii este simbolul modului in care este indicat sa-ti administrezi energia si iubirea.
Circuitul de jos nu este altceva decat iubirea directionata spre oameni. Circuitul de sus este simbolul iubirii prin care poti comunica cu fiintele mai evoluate decat tine, incluzand Tatal Ceresc. Iar cel de-al treilea circuit, cel prin care inima asigura energia necesara propriei sale functionari, este iubirea de sine.
Cand ajungi sa constientizezi razele iubirii care ies din inima ta, poti sa redirectionezi o parte din ele spre tine insuti. Este indicat sa pastrezi proportiile definite de inima ta biologica. Prin circuitul mare, cel care porneste spre partea de jos a corpului, trimiti energie si iubire spre toti ceilalti. Prin circuitul mic, cel care porneste in sus, comunici cu fiintele mai evoluate decat tine - cu ingeri, arhangheli, heruvimi, serafimi, si asa mai departe.
Fii sigur ca vei primi de la ei mai mult decat reusesti sa le oferi tu lor.
Si ai dreptul si la cel de-al treilea circuit, ca sa poti functiona si tu…
- Oh, ce simplu e!
- Da, e simplu ca buna ziua!
- Si ce-mi mai recomandati, ce sa fac cand ajung jos?
- Cauta sa identifici ce anume iti produce bucurii reale. Cauta sa largesti aceasta lista. Bine, iti recomand sa te mentii in limita bunului simt. Daca o depasesti, risti sa-ti strici fericirea. Si exerseaza cele trei tipuri de iubire, cele trei circuite ale inimii.
Si inca un lucru: spune “Te iubesc” cat mai des, dar intotdeauna din toata inima.
- Deja ma simt fericit!
- Ma bucur pentru tine! Insa totusi m-as bucura daca te-ai duce inapoi si ai exersa acolo jos, ca sa vii fortificat aici sus, cand iti vine randul.
- Va multumesc - ma simt atat de fericit!
- Fericirea ta e si fericirea mea si iti multumesc pentru ca mi-o dai - incheie Judecatorul.
Spiritul dezintrupat se umplu de incredere in viitor si plonja inapoi in corpul sau aflat pe cearsaful alb al clinicii de reanimare.
Aparatele electrice conectate la corpul sau incepusera sa semnalizeze reaparitia vietii. Incet, se auzi un oftat, ca o adiere de vant. Tiptil-tiptil, inima incepea sa bata. Electrocardiograma desena o curba tot mai armonioasa. Ochii pacientului inca nu se deschisesera inca, dar pe fata lui se asternu o liniste divina.
Doctorii rasuflasera usurati. Se gandisera la marea minune: viata. Un pacient reintors din inalt valora pentru ei cat un nou-nascut.
- Tipul, mai mult ca sigur a invatat ceva, acolo Sus - zise unul dintre doctori.
- Pai da… nu cred ca s-a intors datorita electrosocului, ca imi pierdusem increderea in el, la un moment dat - adauga un altul in halat alb.