Căluşul poate fi conceput ca o formă de comunicare între lumea de-aici, reprezentată de o comunitate socială dată şi o lume ”de dincolo”, reprezentată de fiinţe mitice feminine denumite eufemistic iele.
Comunicarea este mediată de o ceată de bărbaţi, în număr impar (vârsta acestora nu este prescrisă) şi care se crede că sunt investiţi cu puteri supranaturale, pe care ei le folosesc, pentru a apăra sau vindeca pe cei care au fost ”luaţi din căluş” (îmbolnăviţi) ca pedeapsă pentru că au lucrat în zile interzise, dedicate ielelor.
Căluşarii intră , într-o zonă ambivalentă, periculoasă, în care pot fi ”loviţi” de iele dacă nu respectă pe întreg parcursul ritualului o serie de reguli şi interdicţii fixate prin jurământ (cum ar fi: condiţii de timp şi spaţiu ritual, castitate, să nu atingă şi să fie atinşi de femei, să nu părăsească ceata, etc.).
Acolo unde se ştia că există un bolnav bănuit a fi fost lovit de Iele, vreun “luat din Căluş”, se deplasau lăutarii şi aveau sarcina de a-i cânta uşor melodille din Căluş, în timp ce bolnavul era întins pe pat şi avea faţa acoperită. Dacă în timp ce i se cânta, bolnavul îşi mişca mâinile sau capul în ritmurile melodiei, se considera că este vindecabil şi devenea unul dintre aceia care urmau să fie puşi în mijlocul horei lângă steag, fără să-l atingă. Căluşarii dansau în cerc în jurul lui, îl săreau din când în când, în timp ce hora era condusă în sensul invers al acelor ceasornicului.
De asemenea avea loc în acest timp, sacrificarea unei găini negre, căreia după ce i se rupea gâtul, era băgată într-o oală de ceramică şi apoi oala se spărgea.
Despre această practică, avem însemnări importante vechi, de la Dimitrie Cantemir în “Descriptio Moldavie”:”după ce bolnavul era întins pe pământ, ei încep jocurile lor şi la un anumit loc al cântecului îl calcă pe rând de la cap până la călcâiu, apoi îi şoptesc nişte cuvinte anume compuse poruncesc ca boala să iasă. Dacă au respectat aceasta de trei ori în trei zile, adeseori răspunde succesul speranţei şi boli foarte grele…sunt alungate astfel cu puţin lucru.”
Urmărind desfăsurarea dansului moment cu moment, reciteşti evenimentele pe care mii de ani mai tîrziu le vor înfăţişa din alt unghi de vedere cărţile sfinte ale Vechiului Testament.
Căluşul este un joc care evoca „moartea şi învierea. Este o rugăciune spusă prin instrumente coregrafice şi simbolice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu