Text remarcabil despre APOCALIPSA VIZIUNILE STARETULUI ANTONIE

Omul zilelor noastre are o cantitate imensa de timp in plus; nu gresesc, pentru ca liber inseamna in plus. Si asa in toate: in ceea ce tine de hrana, de haine, de locuinta. Peste tot, ceea ce este in plus este daunator pentru suflet. Dar cel mai mare pericol consta in timpul de prisos, pentru ca insasi aparitia timpului liber este o marturie a lipsei vietii duhovnicesti si a unui mare rasfat in viata de zi cu zi. In contul a ce apare timpul liber? In contul lucrului? Nu, orice altceva, numai nu lucrul va ramane pe ultimul loc. Despre oamenii decazuti, desigur, nu vreau sa vorbesc, despre alcoolici si narcomani. Tema aceasta, chiar daca se inrudeste cu a noastra, e totusi diferita de ea.
Deci, pentru omul societatii contemporane, lucrul se afla pe primul loc. Mai mult decat atat, chiar si credinciosii, primavara, se ocupa de lucrarile pamantului si in zilele de duminica si in saptamana Patimilor si in saptamana Luminata; se produce un fel de nivelare, un fel de mitocanie generala. inseamna ca nu e timp de pierdut. Mai mult decat atat, toti, literalmente, sufera din cauza lipsei de timp.Dar, totusi, acest timp liber exista si inca e foarte mult, insa de unde se ia?Acesta e timpul care trebuie folosit pentru lucrarile duhovnicesti fie rugaciune,fie lecturi duhovnicesti si pentru comunicarea duhovniceasca, folositoare pentru suflet.
Numai ca timpul acesta se foloseste numai pentru distractii.
Asa l-ainvatat satana pe om sa-si organizeze viata, ca din ea sa lipseasca cu desavarsire timpul de linistire, de cugetare asupra celor ce s-au intamplat peste zi, pe parcursul saptamanii, a lunii. Toate acestea sunt inlocuite de distractii.Iar in acest sistem de distractii televizorul isi are locul sau de onoare, privilegiat.Cea mai mare parte a timpului liber el o inghite, acest idol al civilizatiei contemporane. Iar eu as zice ca e un tiran infricosator si un despot care tine sub dominatia sa cea mai mare parte a omenirii, aflata intr-o robie nemaivazuta,pentru ca robii isi simt situatia injositoare in care au nimerit, caci au ajuns la aceasta fiind fortati. Iar aceasta e o robie benevola si, la prima vedere, chiar placuta. Si doar roadele amare ale desacralizarii, ale cruzimii si desfraului dovedesc ca si in acest caz, ca in orice alta robie, de castigat are doar stapanul.
Iar coarnele stapanului se itesc de dupa ecran.
Se uita omul la stiri, chiar si ortodoxul, si i se pare ca lucrul acesta e necesar si util sau, in orice caz, nedaunator. Numai ca propriu-zis stirile ocupa putin loc, iar restul e ocupat de analiza celor intamplate, adica o anumita viziune asupra lucrurilor, care trebuie sa i se induca consumatorului tele-produsului. Numele celor ce comanda aceste opinii, a celor ce comanda informatia servita, nici nu trebuie numite si asa este clar. De aceea, sub actiunea programelor TV, omul isi pierde capacitatea de a gandi independent si de a recepta maxim constient evenimentele ce au loc si, in sfarsit, sa-si creeze propria conceptie despre lume.
Oamenilor le place sa vorbeasca, dar nu sa asculte, sa dea invataturi, dar nu sa invete.
Antihristul va aparea ca un izbavitor de neajunsurile sociale, cu toate ca anume in acest scop se vor produce ele. Va avea o putere nemaivazuta aceasta talpa a iadului. Oamenii ce pregatesc venirea lui de pe acum au in mainile lor bogatiile de baza ale pamantului. Mirajul bunastarii actuale se va spulbera tot atat de repede cum trece apa. Sa ne aducem aminte unul dintre antrenamente, o repetitie care s-a facut cu oamenii in Uniunea Sovietica cei care s-au increzut in banci au devenit cersetori intr-o singura zi.
Totul se va petrece prin intermediul institutiilor bancare, de aceea trebuie avut cat mai putine contacte cu ele. Acesta e si zalogul neacceptarii codurilor, printre altele. Niciun fel de banci si credite, toate astea sunt controlate de aceeasi mana si de acelasi cap. Iar daca vei controla, vei vedea ca mana nu e mana, ci o laba cu gheare, iar capul nu e simplu cap, ci unul incornorat. Iar in loc de fata are un bot de fiara cuun ranjet infricosator. De ce pe toti ii deprind acum cu bancile? Iti iei salariul de la banca, pensia de la banca. Repede vor fi adunati toti in acelasi staul. Mare mirare vor avea oamenii sa afle ca si ultimul banut din portmoneu le este numarat, lucru care, in Occident, deja se intampla.Iar acesta, din pacate, nu va fi ultimul prilej de mirare. Toata aceasta carcasa debunastare construita de omul modern se va dovedi a fi o capcana de otel pentru el insusi.
Trebuie sa ai multa credinta si nadejde in Dumnezeu ca sa poti suporta toate acestea. Cum un om plin de mandrie si iubitor de argint sa indure umilinta?Doar ieri el insusi striga: Daca esti destept, de ce nu esti bogat?.’
Umilinta indurata cu smerenie in zilele bunastarii himerice, iata podetul peste cei trei ani si jumatate de putere ai lui antihrist.Asupra cui insa va tinti atunci gheara ispitei dusmanesti? Asupra celor credinciosi. Nu i-au putut ispiti cu confortul si aurul, cu bunatati si masini, sa incercam acum, sub amenintarea mortii de foame, sa-i ispitim cu o bucata de paine. Greu, oh, ce greu va mai fi sa-ti pastrezi sufletul cand cei apropiati, copiii,demult nu au mai pus o farama de paine in gura. Numai cel care crede in Dumnezeu, care Il crede pe Dumnezeu se va putea stapani sa nu faca pasul ireversibil. Va da ceva antihristul lumii? Nu, pentru ca nu va fi nimic de dat. Ce va avea el mai mult decat bogatiile stranse, bogatii pretuite in acea lume organizata de diavol si tot de el distrusa, pentru instaurarea mai comoda a falsului mesia! Acesti jinduiti dolari vor fi numarati cu metrul. Aurul va ajunge la pretul sau adevarat zero. Ca metal, nu e bun de nimic, iar in rest, nici de foame, nici de frig nu tine. Pret vor avea doar lucrurile functionale, lucruri fara de care nu e posibila supravietuirea omului topoare, fierastraie, orice instrument, plite simple de fier.Staretul a inchis ochii. Iarasi s-a strecurat o lacrima. Parea ca doarme, dar buzele i se miscau dupa obisnuinta in rugaciuni.In ajunul venirii antihristului va fi un haos in viata tuturor tarilor. Vor prospera cei care, in virtutea religiei pe care o practica, asteapta venirea antihristului [caMesia]. Acestia sunt, intai de toate, iudeii si musulmanii. Dupa ei, acei protestanti care, negand Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos, propovaduiesc imparatia lui Dumnezeu pe pamant. Cresterea influentei lor se vede de pe acum,iar mai departe va fi si mai mare. Principalul pentru ei acum e sa ia in stapanire pamantul. In taina, vor cumpara tot si paduri, si campuri, si rauri. Siberia va filuata de chinezi si poate si mai mult. Atunci, unde e mai bine sa ne salvam?, il intrerup pe staret.Unde va arata Dumnezeu. Principalul e mantuirea, nu discutiile despre mantuire.Esenta minunilor antihristului va consta in seductia pe care o vor emana. Adica, atragatoare vor fi aceste false minuni, vor vraji ochiul. De aceea, pana si sa te uiti la ele e pacat si primejdie de moarte. Trebuie sa te ascunzi si privirea sa ti-o ascunzi. Dar nici aceasta nu e tot. Sensul venirii sale va fi dreptatea absoluta. A venit Mantuitorul nu in Numele Sau, ci in Numele Tatalui. Nu L-au primit, ci, mai mult decat atat, L-au rastignit. Daca e sa judecam drept, si acum il batjocoresc si-L rastignesc, negand Dumnezeirea Lui si schimonosind invatatura Lui. Iar acesta va veni ca dumnezeu , nu Dumnezeu, dar ca dumnezeu, si il vor primi si-l vor crede dumnezeu pentru minunile sale mincinoase, pentru faptele sale inselatoare. Adica pentru ceea ce va fi placut si atragator pentru oameni. Ispititor,ne spune limba slavona, bisericeasca.De aceea se si spune ca
nu se va indrepta tot cel viu nu va avea indreptatire.
Dar va fi primit antihristul in orice biserica din lume si i se vor inchina lui ca unui dumnezeu. Ia aminte, cinstite parinte, nu el se va declara dumnezeu, dar cu minuni amagitoare va face astfel incat i se vor inchina ca unui dumnezeu! Iata in ce consta grozavia, iata de ce va lipsi orice motiv de indreptatire! Dar cei care il vor primi vor fi oamenii pentru care Evanghelia se sfarseste la Cina cea deTaina. Pentru Golgota, ei sunt surzi. Chinurile pe cruce sunt pentru El, toate astea se intampla acolo, in Ierusalim, cu 2000 de ani in urma.Stii, cand ne luau CK, eram ca niste oi, nu vreau sa spun miei, ca nici macar astfel sa nu ma compar cu Mantuitorul. Mergeam tacuti la abator; pur si simplu era greu sa-ti imaginezi ca e posibila o asemenea faradelege. Si doar stiam cine sunt ei. Cat au proorocit staretii despre aceste vremuri, despre puterea slugilor intunericului. Dar sedeam si asteptam cine va fi urmatorul. Doar multi au nimerit in aceste mreje ale minciunii. Cat de mari si de destepti erau si arhiepiscopul Ilarion, invatatorul meu, si mitropolitul Serghie, si multi altii. Dar au gresit cand au crezut ca te poti intelege cu dracii si cu slugile lor. Le parea ca,pastrand forma, continutul va ramane de la sine. Numai ca nu a fost asa, dar aceasta s-a vazut mai tarziu. Tot aceasta se intampla si acum, numai ca se va vedea mai tarziu.
Supunerea smerita in fata oricarei puteri ii convine celui care nu este atras de viata dupa Cuvant. Pentru ca drumul marturisirii, chiar daca e pe undeva si asternut cu roze, neschimbat, dupa Osana, va rasuna si Rastigneste-L,rastigneste-L. Aceasta incomoditate va servi drept motiv pentru justificarea de sine si primirea antihristului stiinta avem, dar ratiunea s-a intunecat din cauza pacatelor.
Adica, daca orice putere e de la Dumnezeu, ne-om supune si antihristului, n-avem incotro. Si inca vor adauga ca toate se fac cu voia Domnului. De aceea, se si spune ca se va introna necuratul in orice biserica si niciun cuvant despre cei care au slujit acolo mai inainte. Ţine minte exemplul marelui staret, facatorul de minuni de la Sarov. Cate icoane avea el? Una. Carti?Vreo zece. Dar a dobandit mare slava, si nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.Acum toti au pe-acasa iconostase, rafturi intregi de carti, numai ca nu se savarseste fapta cugetata!
Multi asculta, dar putini aud, parinte.
Da, m-am gandit eu, e o piatra si in gradina mea, ce mai bucurie imi aduce biblioteca de vreo mie si jumatate de carti!Iti mai spun inca o data: nu e nevoie de discutii despre mantuire, ci de fapte pentru mantuire atat acum, cat si atunci, ceva mai tarziu. A trecut timpul indreptatirilor, daca a mai fost vreodata. Nu numai mantuirea, toate trebuie supuse acestui scop. A lasat Domnul timp linistit pentru a ne deschide mintea si a auzi cuvantul lui Dumnezeu si, principalul, pentru dobandirea harului Dumnezeiesc inainte de anii infricosatori. Cine va folosi aceasta spre bine, iar cine spre rau. Primii vor mai primi, iar cei din urma si ce-au avut vor pierde! Cum s-a si spus: ca celui ce are i se va mai da, iar celui ce n-are i se va lua si putinul ce-l are.
Vegheaza!********* VIZIUNILE STARETULUI ANTONIE

Text remarcabil despre APOCALIPSA VIZIUNILE STARETULUI ANTONIE
Posted in APOCALIPSA by saccsiv on septembrie 7, 2011
Va invit sa cititi cu atentie si rabdare un excelent material despre vremurile din urma, despre faptul ca a te retrage la sat nu reprezinta o solutie, despre necesitatea ruperii de SISTEM, despre etapele prin care s-a pregatit si se pregateste venirea antihristului, despre semnul fiarei, despre sistemul financiar bancar ca unealta, despre nesupunerea in fata puterii de orice fel, ce se dovedeste a face voia diavolului.
Viziunile Staretului rus Antonie (I)

Staretul Antonie a fost un batran duhovnicesc, preot de mir de rang inalt care a slujit, dupa detentia din lagarele sovietice, in parohiile Bisericii Ortodoxe Ruse a Patriarhiei Moscovei si care s-a invrednicit de doua viziuni de la Dumnezeu despre timpurile de la urma (avea in jur de 100 de ani la data acestor convorbiri, al carei an este neprecizat, dar este foarte aproape de zilele noastre), iar la scurt timp a trecut la Domnul. Sursa originala de unde a fost preluat textul o constituie cartea:
Convorbiri duhovnicesti si invataturi ale Staretului Antonie de Pr. Alexander Krasnov, care este disponibila si in limba engleza,online.
Pe la inceputul anilor ‘70, in vremea oficierii Dumnezeiestii Liturghii, am avut parte de prima viziune. Si iata cum a fost. In vremea aceea, a inceput atractia fata de Occident si, respectiv, dispareau trasaturile proprii slavilor: simplitatea, ospitalitatea, lipsa lacomiei de bani.
Lacomia banilor (iubirea de argint), de altfel, este pusa in capul unghiului noii conceptii despre lume: banii si lucrurile sunt mai presus decat moralitatea, spiritualitatea. Cel mai groaznic s-a intamplat sa fie ca modul de viata al oamenilor ce-si zic ortodocsi, adesea, dintre cei care urmeaza cu ravna randuielile bisericesti, devine ca si al paganilor din jurul lor!
Aceeasil ipsa de modestie in viata de zi cu zi, aceleasi tendinte de a face cariera, de a ocupa o pozitie inalta in societate. Pentru copiii din familiile de credinciosi deja nu mai este chinuitoare intrarea in randul pionierilor, ale comsomolului, ale partidului.
Iar justificarea le e la indemana: dar cum se poate fara aceasta, doar nu traim in pustiu, ci intre oameni.
Si-apoi, cand vine vorba de pacat si incerci sa intelegi, totul este pacat, asa ca vom merge si ne vom pocai.
Atare atitudine usuratica a provocat mare ingrijorare pentru insasi posibilitatea mantuirii. Eu reciteam Evanghelia, indeosebi pasajele despre vremea de la urma, Apocalipsa: nu ma lasa in pace intrebarea despre pustiul in care oamenii trebuie sa fuga.
Si iata ca vad o mare multime de oameni ce calatoresc. Unii se pare ca nici nu merg, unii chefuiesc, altii desfraneaza, altii le fac rau oamenilor, dar, in egala masura, aceasta miscare ii atrage inainte, ca un rau.
Toti sunt foarte diferiti, fie mireni, fie clerici, militari, politicieni, toti, toti. Cea mai mare parte dintre oameni pur si simplu o iau inainte si numai unii merg linistit.
In calea lor e o prapastie infricosatoare, prapastia ce duce in iad.
S-ar parea ca toti ar trebui sa se prabuseasca in ea, dar nu. O mare parte de oameni, e adevarat, se prabuseste. Vad cum ii trage acolo, pe unii,automobilele, pe unii, chefurile, pe unii, banii, pe unii, hainele scumpe.
Unii insa trec linistit peste aceasta prapastie, chiar pe deasupra ei, s-ar putea spune.
Cate cineva nu se prabuseste, dar se lasa in prapastie barbati luminosi ii ajuta sa iasa, ii sustin.
Se prabusesc nu numai bogatasii, dar si oameni care, in mod evident, nu dispun de cine stie ce mari bogatii. Dar toti au un singur idol pofta lumeasca.
Era ingrozitor. Din prapastie se auzeau nu gemete, ci urletul celor nimeriti acolo si se simtea duhoare.
Nu era pur si simplu un miros,nu. Asa cum buna mireasma nu poate fi descrisa, nu mireasma florilor sau a ierbii, ci mireasma harului daruit de Dumnezeu, pe care o raspandesc moastele, icoanele facatoare de minuni. Putoarea iadului nu e pur si simplu un miros urat, cum ar fi mirosul de pucioasa, ci senzatia groazei si a neputintei intoarcerii, intr-un cuvant iadul. Si iata un pustiu. Acolo, pe pustnici ii ispitea ucigasul, incercand sa le trezeasca patima agonisirii, poftei trupesti, mahnirii.
Multi cadeau, multi. In acelasi timp, cati domni si cati puternici ai acestei lumi s-au mantuit si nu doar s-au mantuit, ci au si fost proslaviti de Biserica, cu sfintii: ei aveau totul, insa inima lor nu apartinea putreziciunii lumii acesteia, ci celor ceresti.
Timpul nostru prin aceasta e infricosator : ispitele il pandesc pe om la orice pas si, de cele mai multe ori, sunt dintre acelea pe care si sa le intelegi e greu.
Cati oameni vin la mine, mi se pare ca pe toti ii intereseaza una si aceeasi intrebare: cum sa se mantuiasca, cum sa procedeze intr-o situatie sau alta? Dar poti oare sa iei binecuvantare pentru orice fapta pe care o faci nu numai in decursul unei zile, ci macar a unei luni?! Inseamna ca trebuie sa ne inchipuim caile ispitei, orientarile sale de baza.
Dar ele sunt neschimbate de la facerea lumii, pentru ca diavolul nu este creator. Alta e ca, pe parcursul a mii de ani, el a acumulat experienta, iar acum propunerile lui pentru omenire de a se cobori la el in iad au devenit mult mai viclene; in esenta, lumea actuala e toata o propunere a lui. Propunere, pentru ca el nu te poate obliga, nu-i sta in puteri, dar sa inveleasca pacatul intr-un ambalaj atragator pentru om, aceasta da, poftiti, slugile intunericului va stau mereu la dispozitie:
Ce poftiti?
O alta deosebire a zilelor de azi e apropierea grabnica a antihristului.
Multi oameni duhovnicesti spun ca el deja s-a nascut. Despre aceasta e greu de judecat. Vrajmasul e viclean, e viclean chiar si cu cei care il slujesc. Dintre ei, multi s-au considerat antihristi, erau asa in esenta conceptiilor lor despre lume, a faptelor lor, dar nu era cel despre care a vorbit Biserica. Poate ca s-a si nascut, poate ca nu, nu aceasta e intrebarea. Cand Sfantul Ignatie (Briancianinov) a fost intrebat despre venirea antihristului el a raspuns ca nu exista o data fixa, ca venirea antihristul;lmui o determina oamenii cu rautatea lor.Iata ca acum este timpul ultimelor pregatiri pentru venirea lui. E de fata si concentrarea puterii mondiale, el nu va fi doar conducatorul unei singure tari, ci al intregii lumi, si este necesara indobitocirea omenirii.
Dar pana si aceasta e cam putin pentru a pune toata omenirea in genunchi. Trebuie creat un astfel de sistem de viata, a carui oricat de mica incalcare ar conduce la urmari catastrofale pentru omenire foame, frig, distrugere. Si sistemul acesta se creeaza acum.
Cum se va intampla aceasta vedem mai tarziu, dupa cativa ani.

A doua viziune a Staretului Antonie. Invataturi
Greu mi-a fost sa inteleg acei ani ai aparentei bunastari sovietice. Nu m-am gandit atunci ca am sa ajung in anii cand voi vedea implinindu-se multe dintre cele ce am vazut. Asadar, cum am mai spus, a doua viziune n-a fost prelungirea celei dintai, nu. Si, in timp, s-a produs destul de tarziu, si dupa continut e destul de deosebita. Prima viziune e, in felul sau, o povata, o inteleptire, parca. Am cerut un raspuns si l-am primit.A doua viziune e de cu totul alt gen, e cu totul altfel, pot spune. Eu nu am cerut nimic, a fost dat de sus sa vad despre ce ma intrebau oamenii care veneau la mine. Daca prima viziune putea fi povestita, mai mult sau mai putin, cu exactitate, a doua, in principiu, este imposibil de povestit. Eu, parinte Alexandru, in general, pentru prima data incerc sa iti expun acestea cat de cat consecutiv, ori sa le sistematizez. Si anume sa expun intr-o anumita ordine, ci nu asa cum mi-a fost mie dat sa vad. Caci mi-a fost dat pentru vesnic folos, pentru tine si enoriasii tai, banuiesc, intr-o alta consecutivitate. Pana la aceasta, tot ceea ce mi-a fost dat sa vad am folosit doar pentru a raspunde la intrebarile pline de nedumerire ale credinciosilor.
Vreau sa mai spun cateva cuvinte, nu despre viziune, ci despre creatie, ca sa poata fi mai bine intelese cele ce vor urma. Dumnezeu creeaza tot ceea ce este viu intr-un sistem unitar, foarte dur. Tot universul este absolut legat, prin fiece actiune, pana in cele mai mici amanunte, de cea mai umila parte a sa, iar pentru o fiinta rationala cum este omul, chiar si printr-o actiune ce nu face parte din lumea materiala gandul. Faptele fapturilor inferioare nu pot aduce nici o dauna
universului. Ele sunt limitate la propriile instincte si acelor asemenea lor, la fel si prin proprietatile de autoreglare a naturii insasi. Altceva e omul. El este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Si oricat am polemiza despre ce este chip si ce este asemanare, despre ce se sterge si ce nu, cu ce este inzestrat omul de la nastere si ce e chemat sa agoniseasca pe parcursul intregii sale vieti,in cazul de fata important este altceva faptele sale, atat in lumea materiala, cat si in cea nevazuta, cum se reflecta ele asupra mediului inconjurator, asupra mediului in care traieste, cat si asupra intregului univers. Nu Dumnezeu a sters de pe fata pamantului Sodoma si Gomora, ci oamenii care s-au dezis de pronia Creatorului. Spun despre aceasta pentru ca toate nenorocirile ce au sa se intample cu natura si cu omul nu sunt o urmare a maniei lui Dumnezeu, pentru ca El este Atotiubitor si Atotmilostiv, ci sunt urmare a actiunilor atotdistrugatoarea omenirii insasi.Iar acum vreau sa vorbesc propriu zis despre viziune, despre ceea ce ii asteapta pe toti, din pacate, intr-un viitor nu prea indepartat, iar unele lucruri se si intampla chiar in momentul de fata. Asadar, iata ce am vazut eu despre viitor.Intai de toate, tot felul de catastrofe tehnologice.
Sistemul de viata creat de om este, in esenta, satanic si, pentru ca vine in contradictie absoluta cu legile lui Dumnezeu, va incepe incetul cu incetul sa se distruga.
Vor cadea avioane, se vor ineca corabii, vor exploda centrale atomice, uzine chimice. Si toate acestea pe fundalul unor fenomene naturale, care se vor intampla pe tot pamantul, dar mai ales in America. Uragane de o forta nemaivazuta, cutremure de pamant,secete nemiloase si, invers, ploi torentiale, ce vor aminti de potop. Va fi stearsa de pe fata pamantului Sodoma contemporana- New York-ul. Nu va ramane farar asplata nici Gomora- Los Angeles-ul.Se pare ca greu va fi de gasit pe pamant un loc unde omul se va simti linistit, in deplina siguranta. Omul isi va gasi linistea numai nadajduind in Dumnezeu,pamantul nu il va mai putea ocroti. Cele mai grele urmari ale dezlantuirilor naturiile vor avea de suportat orasele, pentru ca ele s-au rupt cel mai mult de ea. Un singur turn babilonian distrus, o casa contemporana, un bloc si iata sute de morti fara pocainta, fara impartasanie, sute de suflete pierdute. Aceste case construite pe pari, care sunt, in esenta, niste sageti ce au strapuns pamantul, ca si cum s-ar indrepta incolo, catre iad; ele le vor aduce oamenilor moartea grozava sub ruine. Si cel care va ramane in viata ii va invidia pe cei care au murit intr-o clipa, pentru ca soarta lui e si mai inspaimantatoare- moartea de foame si prin asfixiere.Orasele vor prezenta o priveliste groaznica, chiar si cele ce vor fi ferite de o distrugere capitala, lipsite de apa si electricitate, caldura si aprovizionarea alimentara.
Vor aminti de niste imense cosciuge de piatra, atat de multi oameni vor muri.
Bande de ticalosi vor savarsi rautati, chiar si ziua. In orase va fi greu sa te deplasezi, iar noptile oamenii se vor strange in grupuri mari, ca impreuna sa incerce sa ajunga pana in zori. Rasaritul soarelui va anunta nu bucuria unei zile,ci mahnirea necesitatii de a trai si aceasta zi.Nu trebuie sa credeti ca la sat va domni linistea si bunastarea. Otravite, slutite,arse de seceta sau inecate de ploi, campurile nu vor mai da roadele trebuincioase. In vite vor da molime nemaivazute si oamenii, nemaifiind in stare sa le ingroape le vor lasa sa se descompuna, otravind aerul cu niste miasme groaznice. Taranii vor suferi din cauza atacurilor orasenilor, care, in cautare de hrana, se vor imprastia prin sate, gata sa omoare omul pentru o bucata de paine! Da, pentru acea bucata pe care acum nu o pot inghiti fara condimente si sosuri,vor fi varsari de sange.
Canibalismul va fi un fenomen frecvent; primind pecetea Antihristului, omenirea va sterge toate hotarele moralitatii . Si pentru sateni noaptea va fi un timp al groazei, pentru ca anume noaptea se vor intampla cele mai crunte jafuri. Dar trebuie nu doar sa supravietuiesti, ci si sa pastrezi averea pentru lucru, altfel amenintarea mortii de foame va fi o realitate. Insisi oamenii, la fel ca in oras, vor fi vanati. Dintr-o parte, va parea ca s-au intors vremurile de dinainte de potop. Dar nu. Pe atunci, asupra lumii, dainuia cuvantul luiDumnezeu: Cresteti si va inmultiti. Acum, insasi viata omenirii, esenta sa, e indreptata spre negarea harului si a lucrarii lui Dumnezeu. Dar nici acesta nu este sfarsitul.
La inceputul povestirii am rezumat tot ceea ce a precedat toate acestea, si nu intamplator. Foarte des, mai bine zis, aproape intotdeauna, de dupa lucrurile marunte nu le distingem pe cele cu adevarat mari. In sensul acesta, nu observam cum un mic pacat incalca legile fundamentale ale lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat lumea aceasta si, ca un Creator, a creat-o in deplina armonie cu Sine. Va amintiti cuvantul spus despre lumea abia creata: E buna! Dumnezeu a spus aceasta, Dumnezeu cel Atotsuficient, Atotiubitor, Atotputernic,Atotdesavarsit, Creatorul Atotmilostiv a gasit creatia ca este buna, adica lumea se afla in armonie cu Binele, cu Dragostea, pentru ca
Dumnezeu este Dragoste.Omul este singura fiinta capabila sa influenteze existenta lumii, cununa creatiei,creata de asemenea dupa chipul si asemanarea Binelui si a Dragostei. Si poruncile care i-au fost date de catre Creator nu sunt nimic altceva decat niste indrumari pentru o viata linistita si fericita, in armonie cu El. Tot ce vine in contradictie cu aceste porunci este pierzator pentru lume, pentru tot ce este vital pentru ea, care depinde de ea.Toate incep parca de la niste fleacuri: de la o rochie mai libertina, de la invatamantul colectiv al fetelor si al baietilor, si nu sub indrumarea unei fete duhovnicesti, ci sub cea a unui invatator mirean. Degraba si acest nume se va sterge, ramanand tot unul invatator [profesor]! Invatator de ce si a ce? Multi dintre acesti invatatori, in general, sunt din punct de vedere moral uzati. Altii nu stiu si nici nu vor sa stie nimic despre regulile de convietuire in aceasta lume creata de Dumnezeu. Ce-i pot invata ei pe altii? Ii invata despre lume, insa nu ca o creatie a lui Dumnezeu, ci pentru a trai intr-o lume supusa unor duhuri diavolesti! Iata putinul din care reiese multul.
Pervertirea moralitatii.
De cate ori a incercat satana s-o faca generala,atotcuprinzatoare, s-a ciocnit de fiecare data de demascarea amenintatoare a Bisericii. Dar pentru duhurile intunericului cea mai groaznica este demascarea,scoaterea la lumina. Precum hotul se furiseaza in intuneric, fiindu-i frica de lumina, asa si invaziile dracesti sunt mai eficiente si mai ispititoare cand lipseste lumina adevarului. Lumea e in intunericul placerilor unei duzini de taridezvoltate, pe care vrajmasul le-a ales ca sprijin in
misiunea de innebunire a intregii lumi.
Arma principala in aceasta afacere este lozinca libertatii.
Cat sangea fost varsat in revolutii si rasturnari de putere, in actiuni sociale si pseudoreligioase, rafuieli politice si mistice pe altarul diavolului libertate! Acesta este el, diavolul rasculat si invins, zidirea care a vrut sa ia locul Creatorului-acesta este cel mai de seama iubitor de libertate. Si libertatea lui nu e capacitatea daruita omului de a fi desavarsit in virtuti. Nu, libertatea lui sunt cele mai grele lanturi, al caror scop e ca, lipsindu-l pe om de orice posibilitate de a alege intre bine si rau, sa-i lase liber doar drumul spre iad. Esenta acestei miscari e sa faca drum, intai de toate pentru tineri, catre satan.Observati, parinte, un drum intr-un singur sens. Incearca sa te opui: imediat vei fi stopat. Biserica Ortodoxa ea nu-i lasa pe toti sa doarma linistit. Toti catolicii sunt gata pentru orice, ei primesc civilizatia draceasca, progresul. Sustinand sionismul, ei spun, de fapt, da venirii lui Antihrist.Si am vazut eu cate incercari face raul mondial pentru a pata Sfanta Biserica,preacurat Trupul lui Hristos! Intai de toate o vor defaima in toate ziarele, la radiosi televiziune. Iudei cu nume slave vor defaima in fel si chip clerul si pe crestini,isi vor bate joc de randuieli, de posturi, de modul de viata, de tot ceea ce a fost intotdeauna baza viabilitatii poporului.
Chiar in Biserica, in mediul duhovnicesc vor patrunde mii si mii de distrugatori catoliciti ai Ortodoxiei. Aparent evlaviosi,duhul lor e altul, strain, si poporul va parasi lacasurile lor. Vor sta restaurate si proaspat construite, dar pustii. Unde va straluci luminita adevaratei sfintenii si credinciosiei duhului credintei stramosesti? Dar cine cauta gaseste. Nimeni nu se va putea indreptati spunand: Doamne, am cautat dar n-am gasit!
In intunericul necredintei si al ateismului, pe tot pamantul ard luminitele adevarului.Si vor fi prigonitii si stramtorati dreptii slujitori si supusi hulelor de tot felul. Slugile diavolului nu se vor sfii nici sa ucida, daca va ingadui Dumnezeu unui cuvios sa primeasca cununa muceniceasca. Multi vor fi ei, dreptii mucenici ai timpului de pe urma! Dar cei de duh strain isi vor astepta conducatorul, pe antihrist. Si lor insa li se va mai oferi posibilitatea de a se salva, adica sa-si dea seama cine este el, numai ca
puterea si banii le vor inchide multora ochii. Cumplite vremuri!
Dar toate incep de la maruntisuri.
Clerul a incetat sa mai poarte hainele cuvenite cinului. De acum si barbile rase, dupa moda catolicilor si a protestantilor, nu mai starnesc mirare.A doua libertate, umflata in fel si chip, e libertatea pervertirii moralitatii. Din pacate, oamenii au primit-o si ea a devenit o parte organica a zilelor noastre. Desfranarea nu mai e desfranare, ci emancipare sexuala (uitati-va cum ascundevrajmasul fapta dupa cuvinte, la prima vedere, frumoase: nu desfranare, ci sex;nu hotie, ci expropriere s.a.m.d.). Coruperea incepe la cea mai frageda varsta,educand, chipurile, cultura sexelor si a relatiilor dintre ele. Vor incepe (iar pealocuri aceasta deja se intampla) sa le arate copiilor corpuri dezgolite, actul sexual in desfasurare, aprinzand poftele, lasand aceasta sa treaca drept ceva normal.
Cartile si televizorul vor fi pline de oameni goi, scene groaznice de desfranare.Dezgolirea din zilele noastre e doar inceputul.
Scopul e mult mai spurcat:gradinile Astartei si ale lui Baal, unde se imperecheau ametiti de bautura si de droguri sute si sute de pagani. Iata acolo, spre inchinare dracilor, tarasc lumeal uptatorii pentru libertate.
De cine esti invins, aceluia ii esti rob.
De aceasta robie in ambalaj de libertate se lasa ispititi oamenii.Dar si desfranarea propriu-zisa le pare putina slugilor intunericului. Ca o manifestare a culmii iubirii de libertate, a descatusarii gandirii, se va servi sodomia si zoofilia. Propagarea acestei scarbosenii va atinge proportii de necrezut, poate mai mult chiar decat coruperea sexuala. Cazurile casatoriilor intre homosexuali vor beneficia de tot atata publicitate ca si inventarea, pe timpuri, a antibioticelor! Sodomitii vor aparea peste tot: vor fi artisti, intai de toate,politicieni, administratori.Pacatul sodomiei va deveni eticheta viitorului apropiat. Deja acum au loc orgiilelor salbatice, carnavalurile anuale in America. Toate astea se vor intampla si la noi, intr-un chip nu mai putin respingator. Toti cei care se vor impotrivi acestei invazii dracesti vor fi declarati potrivnici ai libertatii altora, inapoiati si persoane antisociale, fiindca toate statele, in fruntea activitatilor lor, pun nu apararea moralitatii, ci apararea libertatilor dracesti.Anume dracesti, pentru ca nici acum nu prea intalnesti o publicatie ortodoxa,decat cele propriu-zis bisericesti. Iar la televiziune, arhiereii au acces numai de sarbatorile cele mari. Cate prostii se scriu si se spun, dar nu e nicio confruntare de idei, puncte de vedere privitor la conceptiile despre lume. Buna libertate, cand poti numai sa-ti bati joc de sfintenie! Restul e tabu. Dar si aceasta s-a inceput de la fleacuri si, vai, ce demult. S-a inceput aceasta odata cu transmiterea scolilor parohiale in administrarea zemstvelor, a puterii laice. Si au mers acolo ateii ca sa educe cadre pentru revolutia din 1917!Tinerii, nimerind sub puterea satanei, din cauza pacatelor savarsite, ametiti de bautura si droguri, nu vor putea rezista ultimei chemari catre iad a ucigasului din
veac si isi vor pune capat zilelor. Numarul cazurilor de suicid va creste peste masura. Si va creste intr-atat, incat nu va mai trezi mirarea nimanui, ca o consecinta fireasca a celor ce se petrec. Cu atat mai mult cu cat numarul celor care sufera de boli infricosatoare, ca rezultat al placerilor desfranate sau al necumpatarii, va fi atat de mare, iar suferintele acestora atat de groaznice, ca sinuciderea va parea societatii ceva de genul unui act caritabil.
Vor ajunge pana acolo incat vor propune oamenilor aceasta cale, fapt ce s-ar explica doar intr-un singur fel totul este orientat spre pierderea sufletelor ratacite.
O alta infricosatoare si draceasca capcana va fi indemnarea oamenilor catre castiguri, catre marirea veniturilor personale. Aceasta patima a iubirii de avutie este paguboasa, ca orice necumpatare. Iar necumpatarea duce la distrugerea naturii, in orice sfera ar fi castigati acesti bani, si se reflecta asupra mediuluiinconjurator. A doua parte a acestei capcane consta in folosirea acestor bani, a acestor mijloace. Mai repet inca o data ca acest sistem de viata e nemaipomenit de fragil, monstruos de fragil. Deci si folosirea de catre oameni a banilor e supusa acestei fragilitati.
Ce prezinta, in sine, banii actuali? O inselare, o fantoma, o iluzie, ca si aceleminuni diabolice. Toata tehnica produsa devine ceva semnificativ doar inprezenta a o multime de daca: daca este combustibil, daca sunt piese de schimb etc. Pe langa toate acestea, automobilul modern, in absenta unor ateliere specializate, nici nu poate fi reparat! inseamna ca, in cazul in care dispare undaca, toate acestea devin o gramada de metal inutil. Exemplul este de fata: ce are un taran acum mai de pret calul si vaca.Iar mai departe e si mai si: cea mai mare parte de bani se pastreaza fie la banca,fie in hartii de valoare. Vor disparea aceste banci, vor da faliment, ca sa poata fiingenuncheati oamenii. Vor disparea intr-o clipita; asemenea repetitii au mai avutloc si cu destul succes. Iar intreprinderile se vor stopa din cauza cataclismelor naturale si a razboaielor. Si cu ce se va alege omul? Cu o groaza de lucruri inutile, pentru achizitionarea carora s-au cheltuit ani de viata, a caror valoare e destul de relativa chiar si intr-o lume mai reusita, iar intr-o lume a catastrofelor e praf, e nimic.Imi amintesc ca femeile ma intrebau: sa ai in casa covoare si cristaluri e pacat sau nu? Toata Uniunea a gramadit acestea prin case, chiar mai mult decat a avut nevoie. Si mai departe? Iar acum imaginati-va ca se deconecteaza electricitatea, gazele si caldura. Pe ce va schimba omul covoarele si cristalul?Pentru un topor si o soba? Dar cine mai are asemenea lucruri? Unul sau doi dintr-o suta, poate.Si daca a venit vorba de lucruri, cat de rational era construita lumea pana la nebunia secolelor 19 si 20. Hainele se faceau trainice, de nadejde. Se depunea efort pentru a le face si se intampla sa le ramana si nepotilor, intr-atat isi pretuiau oamenii timpul!
Si timpul, poate de aceasta, le ajungea pentru toate, sa dovedeasca si la camp, si la biserica, si de sarbatori sa stea cu rudele la masa.Dar acum? Incaltamintea pentru un sezon, hainele pentru doua, ei hai, trei!Dar nu mai e timp pentru rugaciune, nici pentru biserica lasa ca ma rog acasa-, nici pentru copii. Din pacate, acestia cresc fara supraveghere, parintii doar sunt preocupati sa castige bani.In schimb, nu traim mai rau decat altii. Dar traim?!
Traieste doar omul liber, iar cel din robie, robul, doar exista.
Dumnezeu L-a dat pe Fiul sau Unul Nascut ca sa ne scoata din robie, din robia pacatului si a patimilor, iar noi, ca evreii iesiti din robia egipteana, cartim si vrem inapoi, in captivitate. Las’ sa ne moara copiii si apropiatii sa fie umiliti, numai supa sa fie la vreme! Numai ca supa aceasta e tocmai cascavalul din capcana. Cand usa s-a inchis, iar cascaval mai este,soarecele oare stie ca s-a prins? I-a venit ceasul, dar cascaval mai este si el il roade cu ravna, fericit de pranzul cazut nu stiu de unde! Dar cel ce a pus capcana a auzit cum s-a inchis usa si stie ca jertfa e acolo. El poate veni indata sa ucida victima, dar o poate lasa sa-si digere in voie pranzul. Pentru moment,poate ca ii va fi stramt, iar apoi se va obisnui. Ţi-e foame? Mai ales ca nici nu te ucide. Iar sfarsitul e bine stiut. Banuiesc ca si soarecele isi da seama de aceasta.Da, cumplite vremuri. De exemplu, ultimul razboi, de ce s-a dezlantuit? Iata:Hitler, razboinicul popor german, refacerea Europei si a lumii. Comunistii mai adauga la aceasta imperialismul si lupta pentru colonii. Si inca multe altele,numai ca nu aceasta conteaza. Este, mai curand, vorba despre posibilitatea de a centraliza puterea, puterea asupra intregii lumi. Orice copac se cunoaste dupa rod; orice ti-ar spune vanzatorul de puieti de la piata, vei afla si vei pretui totul abia atunci cand, in sfarsit, vei culege rodul. Dar care sunt roadele razboiului?Milioane de ortodocsi omorati si schiloditi, atat in Rusia, cat si in Balcani.Principalul bastion al Ortodoxiei la sud-vest, Serbia, a ajuns in mainile croatilor, a catolicilor Iosif Broz Tito e croat si Croatia devine cea mai dezvoltata republica.Regiunile ortodoxe ale Iugoslaviei nu sunt doar in uitare, ci Kosovo se populeaza intens cu musulmani, precum astazi Rusia si Moscova.Alt bilant e Israelul. Propaganda a fost astfel organizata ca sa se creada ca principalele victime ale razboiului au fost evreii si nicidecum slavii sau, sa zicem,francezii. Revenind la Balcani, pentru Tito au luptat sarbii, croatii au fost cu nemtii, iar, in fine, au castigat croatii. Asa si evreii. Intai de toate, pe cine au nimicit nemtii? Cea mai mare parte au fost evreii pe jumatate, fie botezati, fie toleranti in privinta altor religii, nu iudeii, si, cu atat mai mult, nici unul dintre capii sionismului n-a nimerit in temnitele lui Hitler, ei au reusit sa plece, pentru ca stiau dinainte cele ce se vor intampla. Dar persecutiile, intr-un fel anume tratand cele intamplate, au avut ca rezultat crearea statului Israel. Pamant li s-a dat putin de tot, dar, cum se zice pe la noi, pune-i si la masa. Au luat pamantul asta cu hapca de la arabi. Si, iarasi, arabii sunt teroristi, iar evreii nu!Al treilea considerent tine de Europa. Ce altceva ar fi silit-o sa se uneasca daca nu un razboi global? Si, iata, acum o putem considera o tara unica, din Turcia pana in Norvegia. Totul va fi comun Guvernul, banii, legile.
Totul este pus de acord cu America, astfel incat, in cazul unei uniuni comune, sa nu apara probleme.
Care dintre aceste considerente e cel mai important pentru satanisti? Nu putem sti. Gandesc si am vazut ca acestea sunt treptele uneia si aceleiasi scari ce duc in imparatia lui antihrist. La venirea lui aici, totul deja e pregatit, centralizarea e deplina, poporul e numarat, fiecare e cu numarul sau si cu cartela sa, iar in ea e inclus totul, pana si opiniile omului si conceptia lui despre lume.
Cu aceasta cartela se va putea controla orice miscare a omului si pe pamant, si sub pamant,si sub apa. Totul va fi.Desigur, el va vrea ca lumea sa i se inchine de bunavoie, asa cum L-a primit pe Hristos. Dar aceasta va fi voia libera a animalului dus spre taiere. De mers,merge el singur, numai ca in jur stau ciobanii cu bicele. Omenirea e deja in capcana, chiar daca a mai ramas o bucatica de cascaval, fapt despre care a si spus Mantuitorul, ca greu se va mai gasi un suflet credincios.
Noi deja am acceptat conditiile acestei lumi. Oamenii nu pur si simplu au fost de acord, ci singuri isi zidesc sistemul dependentei de lume si, daca ai intrat in hora, trebuie sa joci pana la capat, iar in cazul de fata, pana la Judecata de Apoi.Asemenea grozavenii ti-am povestit, de nici nu stiu. Cel mai infricosator, insa, e faptul ca a auzi nu inseamna a si vedea, iar la vedere toate sunt mai groaznice si mai marsave. Si-apoi nu trebuie spus totul, ca nu cumva imaginile viitorului sa umple de mahnire prezentul.Da, se pare ca cel mai real fapt existent in lumea aceasta e moartea.
Numai ca in realitatea aceasta nu vrea nimeni sa creada si, mai exact, sa masoare realitatea mortii cu iluzia vietii omenesti. Iluzia nu in sens de minciuna, la Dumnezeu nu exista minciuna, Dumnezeu este Adevarul. Inselarea vietii consta in grabnica ei trecere si in atitudinea pe care o are omul fata de ea, ori, cum se mai zice, cauza tuturor nenorocirilor se afla in noi insine.
Omul se uita la trecerea vietii ca la o vesnicie, uitand de realitatea mortii. Vorbeste-i cuiva despre moarte,mai ales despre propria sa moarte, si ti-l vei face dusman. Dar ce, parca el va trai vesnic, sau eu, sau oricare altul? Noi, pur si simplu, ne straduim sa nu ne gandim a moarte si sa fugim de ea dupa metoda strutului ti-ai varat capul in nisip si-ti pare ca nu mai exista niciun pericol! Dar aminteste-ti cati sfinti au trait cu sicriul in chiliile lor. De ce? Pentru amintirea mortii, despre care Sfanta Traditie spune ca e zalogul mantuirii! Ce oameni au fost, adevarati oameni, fii ai lui Dumnezeu,dar aveau mereu inainte o amintire a mortii sicriul! Si pentru ei, dar si pentru noi, pacatosii, oamenii vremurilor de pe urma, pentru ca tare ne mai atrage o viata vesnica pe pamant, asa ne-am mai invatat sa ne amagim, incat ni se pare ca iata-iata, inca putin, si vom capata elixirul tineretii vesnice.Cum i se leaga magarului un morcov in fata ochilor, ca sa alerge dupa dansul tot drumul si sa nu-l supere pe stapan cu opririle, tot asa satan momeste omenirea cu morcovul vietii vesnice si pacatoase pe pamant.
Adica, ce sa te mai nevoiesti cu lucrarile duhului, cu rugaciunea si postul, sau, mai ales, cu iubirea aproapelui,tu ori crezi ca dupa cosciug e numai pamantul rece in care ai sa putrezesti si tu,si sicriul se va face putregai, sau in aceea ca exista deja diferite modalitati de intinerire, de prelungire a vietii, de prevenire a batranetii, tot ce vreti. Ei, dar daca sunteti prea neincrezatori, iar de trait, vreti sa traiti, va inghetam! Cand va vom dezgheta, atunci totul va fi deja descoperit si veti trai vesnic. Aiureli de om nebun, dar cred, saracii, cred. Da, pe pamant poti sa te unesti cu vesnicia si cu ochii tai sa te convingi de realitatea vesniciei, dar nu de mirajul satanic. Apostolul Pavel, Sfantul Serafim de Sarov si cati altii s-au invrednicit sa vada frumusetile gradinilor raiului! Tot asa precum un si mai mare numar de rugatori au fost luminati de lumina necreata a Taborului. Dar insasi infatisarea oamenilor lui Dumnezeu si a oamenilor lui satan nu e un zalog al realitatii?
Cum, deci, sa ne mantuim in aceasta vreme de pieire?
Au spus niste teoreticieni cum ca nu se poate omul mantui; daca va vrea Dumnezeu, il va mantui, daca nu,e imposibil. Si toate acestea independent de nevointele omului. Calvinism, nu altceva, dar principalul e ca nici sa tinzi spre mantuire nu are sens, de vreme ce nu te poti mantui. Pacatuieste, frate al meu, cat iti pofteste sufletul vei fi pe plac sau nu, nu depinde de tine.Numai ca nu, tocmai ca nu este deloc asa. Da, fara ajutorul lui Dumnezeu,nimeni nu se poate mantui. Insusi Mantuitorul le-a spus aceasta ucenicilor, ce sa ne mai framantam zadarnic mintile. Dar ajutorul Domnului se adauga la ravna omului, la munca si la straduintele lui. Cum marele ierarh Ioan Gura de Aur spunea ca tu trebuie sa aduci tot ce e al tau, iar ce nu ajunge, va implini Dumnezeu! Si pentru ca ravna nu este, ne mantuim cu necazuri si boli.
Cumpatare trebuie, cumpatare in toate.
Boala boarfelor, consumismul, iata povara satanica ce staruie asupra oamenilor. Toate sunt puse in slujba agoniselii si nu mai au capat. Am inceput povestirea mea cu prima viziune, cum se prabuseau oamenii in iad,ce-i tragea pe ei incolo. Ce inseamna aceasta? Ca nu trebuie sa ai nici masina,nici casa, nici mobila?Cu vreo doi ani in urma, au venit la mine, pentru rugaciuni, doua familii de rusi care au fugit din Georgia. M-a uimit evadarea lor, felul cum s-au petrecut toate.Era deja imposibil de plecat. Toti cei care voiau s-o faca legal, adica sa respecte toate formalitatile, ca sa aiba posibilitatea sa-si ia cu ei tot ce-au agonisit, masini si ce mai aveau de pret, fie la hotarul tarii, fie in drum spre el, au fost jefuiti si supusi violentelor, iar in unele cazuri omorati. Vizitatorii mei au judecat cu intelepciune: Domnul a dat, Domnul a luat, noi sa supravietuim, celelalte ni se vor adauga. Asa cum erau imbracati s-au urcat in masini, si-au luat doar haine calduroase in portbagaj si au fugit. Dumnezeu, cu purtarea Lui de grija, le-a dat atunci si locuinte, si masinile si le-au legalizat, asa a fost sa fie.Iata, asa stau lucrurile cu atasamentul fata de obiecte.
Unul le salveaza fara a se mai gandi la propria siguranta, cum altfel, doar toata viata a muncit pentru ele.Pentru altul, ele sunt niste mijloace, nu un scop in sine. De aceea, un asemenea om cu o asemenea atitudine fata de lucruri nu se va orienta niciodata la ceea ce se cheama demnitate.
Sa-mi fie comod, si-atat.
Iata o mentalitate potrivita, mai ales pentru vremurile noastre. Nu trebuie sa adunati lucruri a caror insemnatate nu va e clara sau de care va puteti lipsi. Vi le procurati doar pentru ca toti le au.Nu e bine asa. Multumiti-va cu ceea ce e absolut necesar, nu foarte scump, ci simplu si trainic. Aceasta se refera indeosebi la haine si la hainele calduroase,de iarna. Principiul este acesta sa fie trainice, din fibre naturale si sa tina cald.
Foarte atenti trebuie sa fim cu aparatele electronice. Acestea, din asa-zisi prieteni, intr-o clipa se pot transforma in dusmani nemilosi; orice receptor este in acelasi timp si un emitator. Nu o singura data am discutat despre aceasta cu oameni competenti. Aceasta priveste indeosebi televizorul. Aceasta minune acivilizatiei isca mari batalii in jurul sau. E vorba, cred, nu atat de televizor, cat de intrebuintarea lui.Pe de o parte, oamenii timpului nostru au un surplus de comunicare cu oamenii,iar pe de alta parte, oricat ar parea de straniu, simt lipsa comunicarii. Si iata din ce cauza: comunicarea, ca, de altfel, tot ce face omul zilelor noastre, se produce in fuga.
Comunicare; are loc fie la serviciu, fie pe drum, cand omul e intr-o dispozitie nu tocmai pasnica e nelinistit, obosit. Lipseste atmosfera necesara pentru o comunicare linistita.Omul zilelor noastre are o cantitate imensa de timp in plus; nu gresesc, pentru caliber inseamna in plus. Si asa in toate: in ceea ce tine de hrana, de haine, de locuinta. Peste tot, ceea ce este in plus este daunator pentru suflet. Dar cel mai mare pericol consta in timpul de prisos, pentru ca insasi aparitia timpului liber este o marturie a lipsei vietii duhovnicesti si a unui mare rasfat in viata de zi cu zi. In contul a ce apare timpul liber? In contul lucrului? Nu, orice altceva, numai nu lucrul va ramane pe ultimul loc. Despre oamenii decazuti, desigur, nu vreau sa vorbesc, despre alcoolici si narcomani. Tema aceasta, chiar daca se inrudeste cu a noastra, e totusi diferita de ea.
Deci, pentru omul societatii contemporane, lucrul se afla pe primul loc. Mai mult decat atat, chiar si credinciosii, primavara, se ocupa de lucrarile pamantului si in zilele de duminica si in saptamana Patimilor si in saptamana Luminata; se produce un fel de nivelare, un fel de mitocanie generala. inseamna ca nu e timp de pierdut. Mai mult decat atat, toti, literalmente, sufera din cauza lipsei de timp.Dar, totusi, acest timp liber exista si inca e foarte mult, insa de unde se ia?Acesta e timpul care trebuie folosit pentru lucrarile duhovnicesti fie rugaciune,fie lecturi duhovnicesti si pentru comunicarea duhovniceasca, folositoare pentru suflet.
Numai ca timpul acesta se foloseste numai pentru distractii.
Asa l-ainvatat satana pe om sa-si organizeze viata, ca din ea sa lipseasca cu desavarsire timpul de linistire, de cugetare asupra celor ce s-au intamplat peste zi, pe parcursul saptamanii, a lunii. Toate acestea sunt inlocuite de distractii.Iar in acest sistem de distractii televizorul isi are locul sau de onoare, privilegiat.Cea mai mare parte a timpului liber el o inghite, acest idol al civilizatiei contemporane. Iar eu as zice ca e un tiran infricosator si un despot care tine sub dominatia sa cea mai mare parte a omenirii, aflata intr-o robie nemaivazuta,pentru ca robii isi simt situatia injositoare in care au nimerit, caci au ajuns la aceasta fiind fortati. Iar aceasta e o robie benevola si, la prima vedere, chiar placuta. Si doar roadele amare ale desacralizarii, ale cruzimii si desfraului dovedesc ca si in acest caz, ca in orice alta robie, de castigat are doar stapanul.
Iar coarnele stapanului se itesc de dupa ecran.
De aceea, in acest sistem de pregatire a oamenilor pentru venirea lui antihrist, televizorului ii este destinat rolul nu doar de mancator al timpului liber rolul sau distructiv e mult mai mare. Se uita omul la stiri, chiar si ortodoxul, si i se pare ca lucrul acesta e necesar si util sau, in orice caz, nedaunator. Numai ca propriu-zis stirile ocupa putin loc, iar restul e ocupat de analiza celor intamplate, adica o anumita viziune asupra lucrurilor, care trebuie sa i se induca consumatorului tele-produsului. Numele celor ce comanda aceste opinii, a celor ce comanda informatia servita, nici nu trebuie numite si asa este clar. De aceea, sub actiunea programelor TV, omul isi pierde capacitatea de a gandi independent si de a recepta maxim constient evenimentele ce au loc si, in sfarsit, sa-si creeze propria conceptie despre lume.Incepusem a vorbi despre carentele actualei comunicari dintre oameni.Radacinile acestor slabiciuni sunt de cautat in lipsa unei gandiri individuale si a deprinderii de a medita asupra celor ce se intampla, in corelatie cu modul propriu de a vedea lumea. Aceasta nu e nicidecum o indreptatire pentru cautarileindividului actual, nu.Am mai spus ca in bucataria mamei intotdeauna se afla cineva. Seara, dupa cina, se punea un samovar enorm si, impreuna cu toti cei care ramaneau peste noapte, ne asezam sa bem ceai. Incepeau discutiile. Cat de interesant era! Cate aveam de invatat din povestirile acelor oameni simpli. Tata ironiza pe seama
placerii noastre de a ne petrece serile la bucatarie, considerand ca un om instruit nu are ce invata de la niste oameni cu putina stiinta de carte. Dar, petrecand cateva seri cu noi, si-a schimbat parerea. Oamenii care veneau la noi erau cutotii ortodocsi si cunosteau lumea nu din comunicatele crainicilor de televiziune.Ei povesteau despre evenimente, fapte din viata, la care fusesera martori ei insisi sau despre care auzisera din gura oamenilor care au fost de fata. In toatea cele intamplari cautam partea moralizatoare, ceea ce s-a intamplat si ca actiune a Providentei Divine, si ca manifestare a liberei vointe a omului. In acele judecati se manifesta varietatea gandurilor omenesti, diferentele in conceptiile despre lume. Oamenii, pe atunci, stiau nu doar sa vorbeasca, ci si sa asculte si,in general, le placea mai mult sa asculte decat sa vorbeasca. Cu toate ca, am sa ma repet, toti cei prezenti aveau ceva de povestit.Am sa ma indepartez de subiect, dar este interesant faptul ca acesti oameni simpli, cu toata aparenta bunastare din imperiu, inca de pe atunci vedeau ca se apropie dezastrul. Si aceasta nu doar ca o urmare a comunicarii lor cu staretii de la Optina si de la Kiev si a ascultarii predicilor dreptului Ioan din Kronstadt, ci si ca urmare a deprinderii de a observa cele ce se intampla si a trage concluzii nu reiesind din abundenta materiala a celor din jur, ci in baza pastrarii duhovniciei in societate.
Imputinarea credintei ii ducea pe acesti oameni cu gandul ca se apropie o nenorocire de neocolit.
Ma voi intoarce la aceasta comunicare de bucatarie, dar acum vreau sa vorbesc despre viata noastra.Da, comunicarea actuala, la nivelul aceleia de atunci, e imposibila. Chiar si atunci cand oamenii se aduna impreuna la o masa, ii deosebeste, intai de toate,atitudinea lor fata de credinta. Cum a spus inteleptul David: Zis-a cel nebun in inima sa: nu este Dumnezeu! Insasi negarea existentei lui Dumnezeu e sinebunie, si un drum sigur catre nebunie. Si aceasta nu e nebunia acelor pagani pe care ii luminau Apostolii si Sfintii Parinti din primele veacuri ale crestinatatii.Despre paganii de astazi, Apostolul a spus ca
nu vor primi invatatura sanatoasa, dar dupa poftele lor isi vor alege invatatori care le vor mangaia auzul,si isi vor intoarce auzul de la adevar si vor crede basmelor. Ce fel de comunicare poate avea loc in asemenea conditii?! Oamenilor le place sa vorbeasca, dar nu sa asculte, sa dea invataturi, dar nu sa invete. Ce-i aduna pe toti la aceeasi masa? Bauturile ametitoare, mancarea abundenta, adica ceea ce se afla pe masa si nu cei adunati in jurul mesei. Nimic folositor pentru suflet nu se poate ivi in acest mediu, pentru ca despre Dumnezeu, dupa cum ne invata sfintii, nu se vorbeste cu burta plina, iar cu capul ametit cu atat mai putin! Si inca un mare rau ce vine de la televizor si, din pacate, nu ultimul. Acest rau consta in
subminarea autoritatii Bisericii. Subminarea sistematica si diabolic-vicleana e in toate: in batjocorirea clerului, a obiceiurilor ortodoxe, in contrapunerea crestinismului cu ocultismul, cu paganismul, cu toate. Totul e imbibat cu ura fata de Adevar. Nu va trece inca mult timp si producatorii de televiziune vor incepe sa-si bata joc pe fata de Hristos, de sfinti. De o ura mare
vor fi patrunse emisiunile despre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, totul va fi plin cu otrava rautatii infernale. Abia acoperit cu valul umorului, al comediei,iadul atotrazator va duce lucrarea de luare in deradere a tot ce este dumnezeiesc, duhovnicesc la bun sfarsit. Iar sfarsitul va fi acela ca va aparea acela care va incerca sa ia locul lui Dumnezeu. Si va intra in acelasi moment in toate casele.
Cum, cum poate intra un om dintr-odata in toate casele? Noi spunem ca aceasta e una dintre calitatile lui Dumnezeu omniprezenta, caci ingerii se deplaseaza in spatiu si exista in timp. Iar Biserica invata ca antihristul va intra dintr-odata in toate casele si aici parca am avea de-a face cu ocontradictie.Dar nu, Biserica, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca este vasul adevarului,al adevarului Divin. Ca sa mimeze omniprezenta, antihristul va intra in toate casele in acelasi timp cu ajutorul televizorului. Fiecare om il va primi in locuinta sa si-l va primi de bunavoie! Si-l va primi, il va primi, pentru ca a vrut sa fie pregatit de aceasta si s-a pregatit cum trebuie, pentru ca n-a acceptat invatatura Pastorului cel Bun de a fugi in pustie, nu ii e pe plac se plictiseste de uscaciune, si mai ales inca in pustie!
Eh, ratiunea aceasta! Unii taie cu cutitul paine, iar altul ii ia cu el omuluiviata. Iar ratiunea,
Ratiunea e un lucru alunecos, nu exista ticalosie si marsaviepe care ratiunea sa nu le poata justifica, sa nu gaseasca cauza din care toate acestea n-ar trebui facute. Asa va gasi o scuza si pentru numerele personale si pentru pasapoarte si pentru 666! Ca doar nu pe cadavre vor fi puse numerele astea si nici nu vor adormi simturile oamenilor, nu, nicidecum. Toti, toti vor intelege, dar ratiunea va gasi justificari, numaidecat va gasi, iar omul, pregatit deja in forul sau interior sa tradeze, se va autolinisti cu argumentele ratiunii. Amar imi este mie, unui batran de o suta de ani, sa spun aceasta, dar pregatirile vor fi de asa natura ca despre materii inalte, va rog sa ma credeti, nici vorba nu va fi! Ce vorba mai poate fi de iubeste-L pe Domnul Dumnezeul tau? Pe sine insusi se vor trada, pe nevestele si copiii lor, trup din trupul lor. Apostolul Iubirii ii demasca pe cei care se bateau cu pumnul in piept ca-L iubesc pe Dumnezeu si-l urau pe aproapele, zicand: Cel care nu-l iubeste pe aproapele sau pe care il vede, cum il poate iubi pe Dumnezeu, pe Care nu-L vede?(Ioan 4: 20) Aproapele, nu ca ruda de sange, ci toti oamenii care ne inconjoara. Tradatorul timpurilor de pe urma e si tradatorul sangelui sau, gata sa distruga totul pentru o clipa de viata pamanteasca, care nu vrea sa-si ia de seama, sa inteleaga ca,intai de toate, pe sine se tradeaza, ca se da nu in mainile despotilor de pe pamant, ci la chinuri vesnice in iad. Se tradeaza, se tradeaza. Iata-l nascut si botezat pana se afla in mainile Domnului. Insa el are vointa libera de alegere si intelegere a binelui si raului, si constient se leapada de dreptul de fiu al Iubirii si trece in robia raului! Dar cat e de infricosator acolo! Staretul s-a lasat pe perna si a tacut. De sub pleoapele lasate cadeau lacrimi una, doua, trei Buzele i se miscau mute in rugaciune.Tu crezi, continua el peste cateva minute, ca facatorului de minuni de la Sarov,atat de simplu inaltat pana la salasurile raiului, i-a fost usor sa fie gata sa mearga in iad, doar ca altii sa se salveze?! Nu, aceasta e treapta cea mai inalta a Iubirii,e o totalitate a tuturor virtutilor, daca vrei, Vedere a lui Dumnezeu, Cunoastere alui Dumnezeu. Dumnezeu pe Fiul Sau L-a adus ca jertfa pentru pacatele noastre,pentru pacatele intregii omeniri. Apostolul Pavel se ofera pe sine ca jertfa pentru neamul iudeilor, preafericitul Serafim pentru crestinii din pagani. Ei si altii ca ei,mii, care au mers pe calea agonisirii virtutilor, pe calea asemanarii cu Dumnezeu,au fost gata sa se jertfeasca pentru oile ratacite. Ei nu doar au citit, ci au si cunoscut, ca Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat (Ioan 3: 16).
- Parinte Antonie, intreb, dar, totusi razboi va mai fi?
Staretul a zambit cu amaraciune
.- O, neam putin credincios, pana cand voi fi cu voi?! iti amintesti aceste cuvinte, parintele? Despre ce vorbesc eu, parinte Alexandru?! Razboiul merge de la facerea lumii si va continua pana la a Doua Venire a lui Hristos Rascumparatorul! Vor participa sau nu oamenii la acest razboi, nu e chiar atat de important, mai exact,aceasta este urmarea, nu cauza.
Cauza e in spiritualitate,in eforturile spiritului. Aminteste-ti, Constantinopolul asediat de catre pagani, de stramosii nostri slavi. Dar asediatilor, cu toata decaderea lor, li se pastreaza constiinta faptului ca motivul nenorocirilor sunt anume pacatele, ele sunt pricina acestor necazuri. Dumnezeu e cu noi atata timp cat noi suntem cu El. Se intorc grecii de la pacat, cu post si rugaciune, si Dumnezeu arata o astfel de minune a Maicii Domnului ca incepe o furtuna si corabiile paganilor sunt imprastiate in toate partile. Cat de minunate sunt lucrurile Domnului o dovedeste faptul ca dupa aceasta minune o mare parte din slavi au primit botezul. Iata si razboiul. Fiecare trebuie sa duca razboi cu propriile sale pacate. Iar de rezultatele acestei lupte in plan duhovnicesc vor depinde si succesele in viata pamanteasca.
Vremurile de pe urma.
De cum Evanghelistul incepe a povesti despre ele, dintr-odata dispare meticulozitatea expunerii. Uite cum Scriptura e plina de mici detalii,ce exactitate a expunerii, lucru de inteles, caci stim ca scriau oameni inspirati de Duhul Sfant. E cu totul altceva cand vine vorba despre timpul din preajma Venirii a Doua a lui Hristos. Despre ce scriu Evanghelistii? Ei vorbesc despre saracirea spirituala a oamenilor. Aceasta deja nici saracire nu mai poate fi numita, e un fel de
indracire a omenirii.
Pentru ca ele, duhurile cazute, sunt purtatoare a tuturor viciilor: mandria, betia, desfranarea, iubirea de arginti, setea de putere, ateismul.Si de acum, ca urmare a acestora catastrofele terestre, cutremurele de pamant, aratari ceresti infricosatoare, boli necunoscute, razboaie si altele.Distrugerea spiritualitatii va duce la pieirea vietii pe pamant. Insusi Mantuitorul spunea ca ziua si ora sfarsitului nimeni nu o stie, doar Tatal. Trebuie sa veghezi ca sa nu fii luat prin surprindere, ca gospodarul cel rau cand dau buzna talharii.Nu e nicio aluzie in Scriptura la o data anume, sau la un soroc lasat, ca sa poata fi facut vreun calcul.Dar omul intotdeauna se straduieste sa patrunda cu mintea sa caile Domnului.Cate incercari au facut sa numeasca anul cu pricina in zadar! Subit va fi acest sfarsit, adica neasteptat. Si aici apare senzatia contradictiei Evanghelia va fi propovaduita intregii creatii, stim ca acesta este unul dintre semnele sfarsitului lumii, iar glasul trambitei Arhanghelului va fi neasteptat. Nu e nimic de mirare aici si nu-i nicio contradictie. Si iudeii au asteptat mii de ani venirea lui Mesia, au studiat Testamentul si proorocirile, dar a venit Mantuitorul si nici intr-o locuinta omeneasca nu s-a gasit un loc pentru Dumnezeiescul Prunc! Ei primii aveau sa auda Vestea cea Buna din gura Domnului Insusi. Si ce? Intai osana, iar peste cateva zile rastigneste-L, rastigneste-L! Aceasta Veste Buna le era incomoda, le strica linistea, modul obisnuit de viata. Mai simpla si mai accesibila era invatatura omeneasca, invataturile batranilor, pe care le-au si urmat. Conform lor, asteapta si acum venirea lui mesia ca imparat al imparatilor,pe care poporul evreu il va face rege al intregii omeniri. Si il vor primi. Il vor primi pe antihrist.Asa si acum, toti vor auzi cuvintele Evangheliei, mai exact, le vor asculta, dar nu le vor auzi.
Nu le vor auzi. Nu vor auzi invataturile Bisericii, Corabia salvatoare a vremurilor din urma, si vor merge dupa invataturile omenesti, vor respinge adevarul, se vor multumi cu povesti, asa cum ne avertizeaza Apostolul. Nu le e comoda lor, le incurca modul de viata format din deprinderea de a-si satisface poftele. Si vor huli, si vor batjocori peste masura Biserica ce le-a dat Sfanta Scriptura.
Pacatele slujitorilor nevrednici vor fi luate drept vicii ale Bisericii.
Ea lor le incurca. Pentru ca Biserica este vasul plin de Duhul Sfant, iar el este Duhul Adevarului!
Demascatorul lumii in lume. Nu al lumii create de Dumnezeu, al neprihanitei lumi a naturii primordiale si a duhului, ci al lumii cazute in pacat. Al lumii desfigurate de pofta, muribunde, care vrea sa si-i faca copartasi ai pieirii sale pe cat mai multi oameni, iar ca rezultat, pieirea sufletelor lor. Si cel din urma care va duce sufletele oamenilor la pieire nu poarta un nume al sau pentru rau, aceasta e prea mult si pur si simplu imposibil, de aceea antihrist inseamna anti Hristos,
dusman al lui Hristos. Toate actiunile lui, pe de oparte, sunt indreptate catre o imitare a lui Hristos. intai de toate, sa atraga oamenii de partea sa, astfel incat ei sa-l urmeze de bunavoie, nu fortati, cu toate ca nici asa nu se va lipsi de anti. Pe de alta parte, aceasta e o cale cu totul opusa celei a lui Hristos. Calea lui Hristos e ducerea crucii pe pamant, si e dulce, incununata in Cer, in lacasurile imparatului Slavei. Drumul puturos al antihristului nici pe pamant nu e dulce, iar sfarsitul lui e in iad! Cu aceasta totul e spus, iar fiecare alege ce vrea. Dar multi vor vrea sa fie atrasi de amageala falselor lui minuni. Nu antihristul, dar insisi oamenii care vor fi de acord sa primeasca semnul satanei, semnul de impotrivire fata de Dumnezeu, ii vor descoperi pe cei care nu l-au primit si ii vor trimite pe cei drepti la chinuri. Primii crestini primeau chinurile in fata tuturor oamenilor. Groaznice vor fi chinurile marturisitorilor ultimelor vremuri, chinurile le vor fi pricinuite pe ascuns de restul lumii, de catre oameni invatati de duhurile rautatii, care se vor afla de fata. Iata inca un rau pricinuit de stapanii televiziunii faptul ca ii deprind pe oameni cu chipurile dracilor!
Aceasta invatatura se desfasoara din plin: din toate partile oamenii sunt priviti de monstri! Ii numesc acum extraterestri sau nu mai stiu cum,dar acestia sunt draci. Va trece timpul si ei se vor arata liber oamenilor, fiind in slujba antihristului si a slugilor lui. Cu mult mai greu va fi atunci de luptat cu ei!
Si peste toate acestea va domina foamea.
O foame dubla si fizica, si, in principal, spirituala. Vor fi cativa ani neroditori, secete, toate acestea vor duce la o foame cumplita. Dar nici acesta nu este motivul principal, doar oamenii s-au deprins sa consume mai multa hrana decat le este necesar pentru intretinerea vietii, cu mult mai multa. Cuvioasei Maria Egipteanca ii erau de ajuns cateva boabe de grau si putina roua, ca sa traiasca si sa reziste caldurii pustiului.Cuviosul Serafim de la Sarov, facatorul de minuni, se hranea cu ierburi, iar in fiecare zi muncea fizic din greu. Ei erau plini de har. Dar oare numai ei?Respingand putreziciunea, ei se uneau cu Viata, pana si trupurile lor ramaneau neatinse de putreziciune, contrar legilor mortii, aduse in natura de catre pacat.Cu oamenii ultimelor timpuri se intampla ceva contrar: unul dintre idolii lor este mancarea. Mananca nu atunci cand le e foame, ci pentru ca au ce manca.Incearca, cunoaste oare omul contemporan adevarata senzatie de foame? Putin probabil, altfel de ce i-ar mai trebui atatea condimente, mirodenii, sosuri, retete de mancaruri rafinate. Caci menirea lor e sa trezeasca dorinta de a manca cele preparate. Cel care are, intr-adevar, nevoie de mancare pentru a-si mentine puterile nu are nevoie de toate acestea. O bucatica de paine si o inghititura de apa ii sunt de ajuns.Dar bauturile spirtoase care inhiba senzatia de saturatie? Toate acestea sunt o repetare a orgiilor pagane. Dar noi uitam ca, de fapt, consumand moarte, nelogodim cu ea, devenim ostaticii ei. Acum are loc indoparea omenirii. Asa cum taranul indoapa vitele si pasarile, pregatindu-le de moarte, de taiere, asa si omenirea se pregateste de moarte, de moarte spirituala, intai de toate. Diferenta e doar ca animalele nu au libertatea de a alege si nici ratiune, iar omul sterge limitele naturale, alegand indivizii ce incalca aceste limite. Dar omul are ratiune si libertatea de a alege si nimeni nu poate sa-l oblige; tot ce face, face de bunavoie.Iata Viata si iata moartea. Iata Biserica-Adevarul, pentru ca este Trupul lui Hristos si e plina de Duhul Sfant, si iata orgia mortii, atotviclenele legi si ispite ale lumii. Fiecare alege liber una dintre ele.Despre ziua de azi, multi isi vor aminti la Judecata de Apoi cu mare cainta si amaraciune, pentru ca nu s-au folosit de ea ca sa agoniseasca Duhul Sfant. Nu au ascultat chemarile Bisericii sa se adape din raurile cu apa vie ale harului lui Dumnezeu. N-au vrut sa se deprinda cu rugaciunea si postul, cu faptele bune, cu lucrarea duhovniceasca. Au agonisit moarte si pe ea o vor primi. De aceea s-a si spus ca nu se va indrepta tot cel viu. Ca doar nu va fi o judecata asa cum stie lumea cu procuror, avocat, cu ultimul cuvant al inculpatului, nu. Vor acuza sau indreptati insesi faptele omului faptele si gandurile. Si va primi fiecare ce a ales in aceasta vale a plangerii si a pribegiei, spre ce a tins, ce a dorit, aceea va primi. Cel care a ales viata va primi viata vesnica si fericirea, iar cui moartea i s-a parut mai dulce iadul si chinurile vesnice.Si, dupa cum ne invata Sfintii Parinti, principalul chin nu este caznul cu smoala, ci lipsa lui Dumnezeu! Acum, vrem noi aceasta sau nu, avem inpermanenta drept sprijin Lucrarea Lui datatoare de Viata. Asa ori altfel, suntem adapati de Harul Sau. Macar si prin Cuvantul spus la facerea lumii plantelor si animalelor, omului si universului. Fara lucrarea lui Dumnezeu, lumea nu ar putea exista nicio clipa. Timpul din urma de aceea si este cel din urma, pentru ca actiunile omului inselat de mirajele diavolesti sunt indreptate catre desprinderea de lumea Proniei. Si iata ca devine clar cat de important este sa dobandim Duhul Sfant acum. Numai in aceasta e zalogul mantuirii.Scriptura spune clar ca domnia antihristului va dura trei ani si jumatate. S-ar parea ca ce sunt putini trei ani, dar si atata va fi de ajuns ca sa nu mai ramana niciun suflet credincios, asa lupta infricosatoare va fi si atat de rau vor fi pregatiti de ea oamenii. Nu veghem, ne-am relaxat, lasam totul pentru mai tarziu. Pentru mai tarziu postul, pentru mai tarziu rugaciunea, pentru mai tarziu ravna de a primi Sfintele Taine, pentru mai tarziu smerenia, pentru mai tarziu faptele bune. In schimb hrana, si mai multa acum, locuinta, chiar in clipa aceasta, masina e foarte de dorit. Dar se va prabusi lumea, va disparea aceasta invazie a nimicniciei si se va vadi ca esti gol-golut.
Antihristul va aparea ca un izbavitor de neajunsurile sociale, cu toate ca anume in acest scop se vor produce ele. Va avea o putere nemaivazuta aceasta talpa a iadului. Oamenii ce pregatesc venirea lui de pe acum au in mainile lor bogatiile de baza ale pamantului. Mirajul bunastarii actuale se va spulbera tot atat de repede cum trece apa. Sa ne aducem aminte unul dintre antrenamente, o repetitie care s-a facut cu oamenii in Uniunea Sovietica cei care s-au increzut in banci au devenit cersetori intr-o singura zi. Au agonisit cu anii, care in contulburtii, care in contul sanatatii, si parea ca aceasta e pentru o viata. Dar s-a dovedit a fi un miraj.Acum va fi mult mai rau. Va avea de suferit intreaga lume.
Totul se va petrece prin intermediul institutiilor bancare, de aceea trebuie avut cat mai putine contacte cu ele. Acesta e si zalogul neacceptarii codurilor, printre altele. Niciun fel de banci si credite, toate astea sunt controlate de aceeasi mana si de acelasi cap. Iar daca vei controla, vei vedea ca mana nu e mana, ci o laba cu gheare, iar capul nu e simplu cap, ci unul incornorat. Iar in loc de fata are un bot de fiara cuun ranjet infricosator. De ce pe toti ii deprind acum cu bancile? Iti iei salariul de la banca, pensia de la banca. Repede vor fi adunati toti in acelasi staul. Mare mirare vor avea oamenii sa afle ca si ultimul banut din portmoneu le este numarat, lucru care, in Occident, deja se intampla.Iar acesta, din pacate, nu va fi ultimul prilej de mirare. Toata aceasta carcasa debunastare construita de omul modern se va dovedi a fi o capcana de otel pentru el insusi. Ei, dar ce sa mai vorbim, capcana are cel putin arcuri, apasa pe ele si esti liber. Chiar si animalelor inchise le reuseste uneori sa faca aceasta. Aici asa ceva nu va fi posibil. Si-i va impinge dracul pe oamenii necredinciosi sau pe cei cu putina credinta sa-si faca seama, ingrozitor e faptul ca vor fi prohoditi si inmormantati se va scrie ca a fost in stare de iresponsabilitate si, gata, lucrul e ca si facut. Ca si cum judecata asupra unui asemenea lucru, vizand iertarea sau pedeapsa, s-ar putea face pe pamant! E ceva de felul indulgentei catolice ai cumparat-o si esti deja iertat. Si altui nenorocit i se pare mai putin infricosator l-au prohodit doar pe precedentul: Cu sfintii odihneste-L, e iertat, iar mie ce-miincurca?! Multi, multi oameni vor merge in iad cu cantarea aceasta, punandu-si singuri capat zilelor, lipsindu-se de orice posibilitate de a lupta pentru viata vesnica, pentru viata in Viata. Am vazut siruri de sicrie. Pe pamant plang,bocesc, se canta prohodul, iar in jur joaca dracii, multumiti ca au putut sa piarda atatea suflete!Iar viii ii vor invidia pe cei morti. Da, frica de boli si de razboaie, de moartea celor apropiati. Trebuie sa ai multa credinta si nadejde in Dumnezeu ca sa poti suporta toate acestea. Cum un om plin de mandrie si iubitor de argint sa indure umilinta?Doar ieri el insusi striga: Daca esti destept, de ce nu esti bogat?.’
Ieri,multumirea de sine dadea din el, iar astazi e un nimeni.
Va accepta orice; si codurile, si 666″, si cu sange va semna contractul cu satana. Dar el nu mai are nevoie de aceasta! Si asa esti al lui, te mai zbati, mai sari in sus, dar gatul de acum ti-e in lat esti al nostru! Umilinta indurata cu smerenie in zilele bunastarii himerice, iata podetul peste cei trei ani si jumatate de putere ai lui antihrist.Asupra cui insa va tinti atunci gheara ispitei dusmanesti? Asupra celor credinciosi. Nu i-au putut ispiti cu confortul si aurul, cu bunatati si masini, sa incercam acum, sub amenintarea mortii de foame, sa-i ispitim cu o bucata de paine. Greu, oh, ce greu va mai fi sa-ti pastrezi sufletul cand cei apropiati, copiii,demult nu au mai pus o farama de paine in gura. Numai cel care crede in Dumnezeu, care Il crede pe Dumnezeu se va putea stapani sa nu faca pasul ireversibil. Va da ceva antihristul lumii? Nu, pentru ca nu va fi nimic de dat. Ce va avea el mai mult decat bogatiile stranse, bogatii pretuite in acea lume organizata de diavol si tot de el distrusa, pentru instaurarea mai comoda a falsului mesia! Acesti jinduiti dolari vor fi numarati cu metrul. Aurul va ajunge la pretul sau adevarat zero. Ca metal, nu e bun de nimic, iar in rest, nici de foame, nici de frig nu tine. Pret vor avea doar lucrurile functionale, lucruri fara de care nu e posibila supravietuirea omului topoare, fierastraie, orice instrument, plite simple de fier.Staretul a inchis ochii. Iarasi s-a strecurat o lacrima. Parea ca doarme, dar buzele i se miscau dupa obisnuinta in rugaciuni.In ajunul venirii antihristului va fi un haos in viata tuturor tarilor. Vor prospera cei care, in virtutea religiei pe care o practica, asteapta venirea antihristului [caMesia]. Acestia sunt, intai de toate, iudeii si musulmanii. Dupa ei, acei protestanti care, negand Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos, propovaduiesc imparatia lui Dumnezeu pe pamant. Cresterea influentei lor se vede de pe acum,iar mai departe va fi si mai mare. Principalul pentru ei acum e sa ia in stapanire pamantul. In taina, vor cumpara tot si paduri, si campuri, si rauri. Siberia va filuata de chinezi si poate si mai mult. Atunci, unde e mai bine sa ne salvam?, il intrerup pe staret.Unde va arata Dumnezeu. Principalul e mantuirea, nu discutiile despremantuire.Esenta minunilor antihristului va consta in seductia pe care o vor emana. Adica, atragatoare vor fi aceste false minuni, vor vraji ochiul. De aceea, pana si sa te uiti la ele e pacat si primejdie de moarte. Trebuie sa te ascunzi si privirea sa ti-o ascunzi. Dar nici aceasta nu e tot. Sensul venirii sale va fi dreptatea absoluta. A venit Mantuitorul nu in Numele Sau, ci in Numele Tatalui. Nu L-au primit, ci, mai mult decat atat, L-au rastignit. Daca e sa judecam drept, si acum il batjocoresc si-L rastignesc, negand Dumnezeirea Lui si schimonosind invatatura Lui. Iar acesta va veni ca dumnezeu , nu Dumnezeu, dar ca dumnezeu, si il vor primi si-l vor crede dumnezeu pentru minunile sale mincinoase, pentru faptele sale inselatoare. Adica pentru ceea ce va fi placut si atragator pentru oameni. Ispititor,ne spune limba slavona, bisericeasca.De aceea se si spune ca
nu se va indrepta tot cel viu nu va avea indreptatire.Acum sunt din cale afara de vorbareti pseudoinvatatorii. Atunci insa cand faptele si cuvintele lor vor fi verificate de Adevar, se va vadi toata minciuna.
Dar va fi primit antihristul in orice biserica din lume si i se vor inchina lui ca unui dumnezeu. Ia aminte, cinstite parinte, nu el se va declara dumnezeu, dar cu minuni amagitoare va face astfel incat i se vor inchina ca unui dumnezeu! Iata in ce consta grozavia, iata de ce va lipsi orice motiv de indreptatire! Dar cei care il vor primi vor fi oamenii pentru care Evanghelia se sfarseste la Cina cea deTaina. Pentru Golgota, ei sunt surzi. Chinurile pe cruce sunt pentru El, toate astea se intampla acolo, in Ierusalim, cu 2000 de ani in urma.Stii, cand ne luau CK, eram ca niste oi, nu vreau sa spun miei, ca nici macar astfel sa nu ma compar cu Mantuitorul. Mergeam tacuti la abator; pur si simplu era greu sa-ti imaginezi ca e posibila o asemenea faradelege. Si doar stiam cine sunt ei. Cat au proorocit staretii despre aceste vremuri, despre puterea slugilor intunericului. Dar sedeam si asteptam cine va fi urmatorul. Doar multi au nimerit in aceste mreje ale minciunii. Cat de mari si de destepti erau si arhiepiscopul Ilarion, invatatorul meu, si mitropolitul Serghie, si multi altii. Dar au gresit cand au crezut ca te poti intelege cu dracii si cu slugile lor. Le parea ca,pastrand forma, continutul va ramane de la sine. Numai ca nu a fost asa, dar aceasta s-a vazut mai tarziu. Tot aceasta se intampla si acum, numai ca se va vedea mai tarziu.
Iertati-ma, parinte Antonie, dar cum ramane cu cuvintele Apostolului despre putere si despre supunerea in fata ei?, il intrerup eu iarasi. E-e-eh, suflete al meu a zis staretul. Dar Apostolul Petru n-a fugit el, oare, din Roma, cand L-a intalnit Mantuitorul? Dar pe Apostolul Pavel nu l-au salvat oare intr-o cosnita, dandu-l jos de pe zid? Ce are a face aici acceptarea realitatilor si opunerea satanismului? Ce sa-ti aduc eu exemple aminteste-ti de marea mucenita Ecaterina, sau de marele mucenic Gheorghe. Supunerea e posibila doar in lucrurile ce tin de puterea laica sa-ti faci meseria, sa nu faci rascoale armate. Dar si aceasta, dupa cum vede fiecare. Fratii Macabei sunt un exemplu bun de folosire a fortei impotriva celor ce-L insulta pe Dumnezeu si tot ce este Dumnezeiesc. Daca apuci drumul smereniei prostesti, asa si vei incepe a pune intrebari despre proslavirea in randul sfintilor a lui Alexandru Nevski, biruitorul, si a lui Dimitrie, cel care i-a prapadit pe tatari pe campia Kulikovo. Intrebarile ca intrebarile, dar de proslavit, i-a proslavit Dumnezeu! Eu, cand aud asemenea intrebari evlavioase, imi amintesc de viata Sfantului Vasile cel Mare si a Cuviosului Iov de la Poceaev, facatorul de minuni. Ce vreme infricosatoare le-a dat Dumnezeu pentru viata. Ei, si ce? Nu s-a rugat, oare, Sfantul Vasile sa moara imparatul Iulian? Vad ca vrei sa spui ca Iulian a fost un apostat, dar era imparat si imparat legitim, baga de seama!
Oare nu de frica pentru comoditatea noastra ne rugam pentru puterea satanica?!
Si doar Dumnezeu a aratat ca Sfantul Vasile a avut dreptate lui Iulian i s-a tras moartea nu de la o arma pamanteasca, ci a fost strapuns de lancea unui soldat ceresc. Dar Cuviosul Iov a facut compromisuri cu polonezii? Nu, el a luptat cu ei si cu acolitii lor in fel si chip. Nici de judecati nu s-a ferit dreptul! Dar tu-mi spui de putere!Lucrarea lui Dumnezeu trebuie sa se faca cu chibzuinta. Daca in relatiile de putere, perechea sef-subaltern ar insemna doar atotputernicia unuia si adanca smerenie a celuilalt, n-ar mai fi nevoie de Sobornicitatea Bisericii. Dar daca n-ar fi Sobornicitatea, n-ar mai ramane Biserica nici Ortodoxa de cate ori s-a intamplat ca cel care era in adevar sa fie un singur om, in timp ce ierarhia superioara era in erezie?! Ce sa mai vorbim despre puterea laica mitropolitul Filip si patriarhul Nicon, de exemplu. Si acesti drepti, insetati de adevar, sunt proslaviti ca sfinti: Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigore Teologul, Cuviosul Maxim Marturisitorul, Cuviosul Iosif Volotki, dar parca poti sa-i enumeri pe toti.Dar mai trebuie tinut minte ca, luptandu-se pentru curatenia credintei, ei, Sfintii Parinti, singuri erau implinitori plini de ravna ai Legilor lui Dumnezeu.Supunerea smerita in fata oricarei puteri ii convine celui care nu este atras de viata dupa Cuvant. Pentru ca drumul marturisirii, chiar daca e pe undeva si asternut cu roze, neschimbat, dupa Osana, va rasuna si Rastigneste-L,rastigneste-L. Aceasta incomoditate va servi drept motiv pentru justificarea de sine si primirea antihristului stiinta avem, dar ratiunea s-a intunecat din cauza pacatelor.
Adica, daca orice putere e de la Dumnezeu, ne-om supune si antihristului, n-avem incotro. Si inca vor adauga ca toate se fac cu voia Domnului. De aceea, se si spune ca se va introna necuratul in orice biserica si niciun cuvant despre cei care au slujit acolo mai inainte. Ţine minte exemplul marelui staret, facatorul de minuni de la Sarov. Cate icoane avea el? Una. Carti?Vreo zece. Dar a dobandit mare slava, si nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.Acum toti au pe-acasa iconostase, rafturi intregi de carti, numai ca nu se savarseste fapta cugetata!
Multi asculta, dar putini aud, parinte.
Da, m-am gandit eu, e o piatra si in gradina mea, ce mai bucurie imi aduce biblioteca de vreo mie si jumatate de carti!Iti mai spun inca o data: nu e nevoie de discutii despre mantuire, ci de fapte pentru mantuire atat acum, cat si atunci, ceva mai tarziu. A trecut timpul indreptatirilor, daca a mai fost vreodata. Nu numai mantuirea, toate trebuie supuse acestui scop. A lasat Domnul timp linistit pentru a ne deschide mintea si a auzi cuvantul lui Dumnezeu si, principalul, pentru dobandirea harului Dumnezeiesc inainte de anii infricosatori. Cine va folosi aceasta spre bine, iar cine spre rau. Primii vor mai primi, iar cei din urma si ce-au avut vor pierde! Cum s-a si spus: ca celui ce are i se va mai da, iar celui ce n-are i se va lua si putinul ce-l are. Vegheaza!
Sursa:
http://www.scribd.com/doc/50578388/Viziunile-Staretului-rus-Antonie
Cititi va rog si:
OBLIGATORIU DE CITIT. Sfantul Ierarh Nifon: VEDENIE DESPRE INFRICOSATA JUDECATA
Text remarcabil despre ANTIHRIST
PROFETIA Sfantului LAVRENTIE DE CERNIGOV despre ANTIHRIST
Profetia Sfantului CALINIC de la Cernica despre 1992, inceputul SFARSITULUI LUMII
Pomenirea Cuviosului NIL izvoratorul de mir. Profetia sa despre ANTIHRIST
Pomenirea Sfantului Cuvios NIL ATHONITUL. Sa ne reamintim de extraordinarele sale PROFETII despre ANTIHRIST si MUNTELE ATHOS
PROFETIA Sfantului ANATOLIE al OPTINEI despre vremea cand ERETICII VOR PUNE MANA PE BISERICA
Sfantul EFREM SIRUL despre ANTIHRIST
Sfantul mitropolit Varlaam: PROOROCII DESPRE VREMURILE DIN URMA si caderea crestineasca a Moldovei. DACA NE UITAM IN JUR, CE OBSERVAM?
Skartsiuni Dimitriu: Profetii despre antihrist
Vedenia Sfantului Ioan de Kronstadt despre ANTIHRIST, caderea in erezii, semnul fiarei, sfarsitul lumii
Parintele DIONISIE DE LA COLCIU INVATATURI: Despre Uniunea Europeana, alunecarea oamenilor Bisericii, antihrist, rugaciunea inimii, cum sa vietuiasca crestinii in orase
Parintele Dionisie de la Colciu despre ROMANII VREMURILOR DE PE URMA

PARINTELE IUSTIN – despre realitatile din Romania

Un adevarat monah de la Manastirea Petru Voda – Neamt


PARINTELE IUSTIN: Grev­ele nu au nicio val­oare, ele fac parte din planul lor!


PPARINTELE IUSTIN: Grev­ele nu au nicio val­oare, ele fac parte din planul lor!ARINTELE IUSTIN PARVU.

Par­inte, cu durere obser­vam ca Roma­nia nu mai are put­erea si val­oarea de alta­data, pen­tru ca ea nu face decat sa exe­cute ordinele mar­ilor put­eri ce con­duc intreaga omenire, fara sa se mai opuna catusi de putin si se accepta niste masuri impotriva Romaniei, in defavoarea noas­tra, atat mate­r­ial cat si spir­i­tual. Cre­deti ca mai exista o Romanie libera?

Roma­nia azi nu mai exista decat cu numele, si nu numai Roma­nia , de alt­fel. Real­i­tatea popoarelor nu mai este con­tro­lata de ele insele, ci ele sunt con­duse de cen­trul euro­pean. Nu se poate vorbi despre o Romanie lib­era pen­tru ca guver­nul Romaniei este con­dus de mar­ile put­eri care stau ascunse in spatele Uni­u­nii Europene sau al altor uni­uni inter­na­tionale. Democ­ra­tia nu exista in real­i­tate, ea este numai in aparenta si ne da noua impre­sia ca sun­tem liberi. A ramas doar o rezis­tenta for­mala a natiu­nilor, ast­fel incat sa le mai poti numi Roma­nia , Bul­garia , Ser­bia . Real­i­tatea este doar in mainile comite­tu­lui cen­tral care diri­jeaza toata viata popoarelor. Este o evi­denta inabusire a voin­tei popoarelor si o tend­inta evi­denta de ameste­care a nea­murilor, ca oamenii sa nu isi mai recunoasca mai intai iden­ti­tatea ca neam, iar mai apoi iden­ti­tatea ca om, cre­atie a lui Dum­nezeu. Nu vedeti exper­i­mentele amer­i­canilor, ca iau un grup de copii dintr-o tara si ii pun sa invete in alta tara , ca sa amestece cul­turile si obi­ceiurile natale? Pe ei nu ii intere­seaza pacea si bunastarea popoarelor, asta e numai o teorie goala pen­tru pros­timea asta a lumii. Natiu­nile, la ora actu­ala, sunt descompuse.


Si cei care nu cred in aceasta fal­si­tate a pacii lor cum sa se opuna?

Nu ai cum te opune. Daca te revolti si iesi in strada impotriva lor, tot jocul lor il faci. Majori­tatea revoltelor de azi ori sunt manevrate tot de ei, ori au grija ei sa isi infil­treze oamenii lor ca sa le deturneze ros­tul. Si nici nu stim de fapt impotriva cui ne razvra­tim si protes­tam. Noi avem impre­sia ca Europa are un sis­tem demo­c­ra­tic la baza, dar Europa este tot sovi­eti­zata, o Europa sovi­et­ica. Este ace­lasi mare lagar sovi­etic al Moscovei decat cu alta sapca, iar din­colo, in Occi­dent, avem de-a face cu lagarul cap­i­tal­is­mu­lui. In aparenta, intre rusi si amer­i­cani pare a fi o diferenta polit­ica si eco­nom­ica, dar in spatele lor este un sin­gur stapan, care atunci cand isi va desavarsi put­erea asupra tuturor statelor, se va incorona drept con­d­u­ca­torul lumii si nu va fi altul decat marele antihrist. Aceasta put­ere diri­jeaza si con­troleaza totul pana la pre­tul unei paini, totul e con­tro­lat. De aceea si vor sa puna aceste cipuri elec­tron­ice, ca sa te con­troleze si pe tine, nu numai painea pe care o mananci.

Vedeti aproape un even­tual razboi?

Este posi­bil, dupa cum se deruleaza eveni­mentele. Si, pe de alta parte, este aproape si sfarsi­tul acesta al lumii si tre­buie sa se implin­easca toate pro­roci­ile Apoc­alip­sei. De aceea ei cumva se si grabesc si vor sa dimin­ueze numarul acesta al con­suma­to­rilor, ca sa ii poata stapani mai usor. Vor veni vre­muri grele – nu ai sa poti sa mai iei un medica­ment, o bucata de paine, si comu­ni­carea si intra­ju­torarea din­tre noi va fi cu anevoie de facut. Se va face, si asta deja s-a inceput, uciderea omu­lui la nivel ofi­cial, prin otravurile care ni le intro­duc in man­care, prin otravurile ce ni le intro­duc in aerul ce-l res­pi­ram, prin otravurile din vac­cin­uri – toate se fac la nivel ofi­cial. Iar noi le luam pe toate de bune, pen­tru ca asa spune ziarul ori tele­viz­iunea. Omul a ajuns un sclav, un rob, dar cu mult sub con­di­tia sclavu­lui de alta­data. Pen­tru ca sclavul inainte stia cui se supune, dar omul de azi a devenit un rob care nu isi cunoaste stapanii. El nici macar nu stie ca este rob.(atentie la ce spune Parintele.. e unul dintre pericolele cele mai mari! – n.m.)

Deci aceasta criza eco­nom­ica con­siderati ca tre­buie rab­data asa sau sa cau­tam alte solu­tii eco­nom­ice si politice? Cum ne putem opune?

Grev­ele nu au nicio val­oare, ele fac parte din planul lor. Romanul de alt­fel e foarte puturos, s-a invatat cu comod­i­tatea si nu suporta sa munceasca ceva. Au gra­dini la tara cu pomi fruc­tiferi si nici ca se duc sa ingri­jeasca grad­ina sau sa adune prunele. Ei vor ceva con­fort­a­bil; de pilda aici la noi, in zona, abia gas­esti un insta­la­tor sa iti repare chi­u­veta sau pe cineva sa iti varuiasca sau sa iti ten­cuiasca in casa. Ne-am invatat boieri. Eu cred ca aceasta criza este si din icono­mia lui Dum­nezeu, pen­tru ca ne indeamna la o viata mai austera, la o seri­oz­i­tate in viata noas­tra crestina de zi cu zi, la lacrima si pocainta. Sa mul­tumim lui Dum­nezeu ca nu ne-a pedep­sit mai rau pen­tru cat am fi mer­i­tat. Poate ca va mai trezi pe unii criza asta. Prea multa necred­inta si prea multa faradelege este pe pamant. De aceea, daca vom avea con­sti­inta pacatose­niei noas­tre, ne vom asuma si criza in care traim. Mai bine sa ne rugam ca Sf. Siluan pen­tru intreaga omenire decat sa protes­tam. Pen­tru legea lui Dum­nezeu nu stim sa protes­tam, dar pen­tru marirea salari­ilor da. Cand marsalui­esc homo­sex­u­alii, cand ni se pun cipuri, cand ni se omoara copiii prin vac­cin­uri, nu protesteaza nimeni, sau foarte putini. Iata ca avem posi­bil­i­tatea sa revenim la asceza cres­tin­is­mu­lui de altadata.

Pen­tru noi, cres­tinii, este o bine­facere aceasta sara­cie, pen­tru ca ne invata sa fim mai cu stapanire de sine, mai gri­julii si mai cu frica de Dum­nezeu. Nu vedeti ca popoarele mai eman­ci­pate, care au toate la inde­m­ana, nu mai cred in Dum­nezeu? Primul act pe care il fac, atunci cand se simt in bunastare, este sa uite de Dum­nezeu.(Perfect adevarat, si istoric validat! – n.m.) Unde este o Franta, unde este o Spanie, o Italie de alta­data? Dar sa crezi ca un sis­tem politic sau eco­nomic te mai poate izbavi, este o mare inse­lare, pen­tru ca soci­etatea este alter­ata ca si con­d­u­ca­torii lumii pana in adan­curile fiin­tei lor. E o mare pierdere de timp. Nu mai avem alta solu­tie decat rugaciunea.


Si cum sa ne rugam? In spi­tal, la Cluj, imi spuneati ca va pare rau ca nu ati indem­nat oamenii mai mult spre rugaci­une, ca nu i-ati invatat sa se roage.

E foarte impor­tant sa stii sa te rogi. De multe ori si noi, calu­garii, stam in man­a­s­tiri si nu ne rugam, doar ni se pare ca ne rugam. Nu e de ajuns sa mergi la bis­er­ica, la slu­jbe si sa stai acolo ca si cum ti-ai facut dato­ria, din oblig­atie. Tre­buie sa insis­tam pe lucrarea laun­trica. Dege­aba zicem multe rugaci­uni cu gura sau cu mintea, daca nu apro­fun­dam, daca nu traim ceea ce ne rugam. Acum si mirenii tre­buie sa apro­fun­deze rugaci­unea din inima, pen­tru ca va fi sin­gura noas­tra izbavire – rugaci­unea din inima. Pen­tru ca in inima este radacina tuturor patim­ilor si acolo tre­buie sa lucram. Pana acum a mai mers cu lucruri super­fi­ciale, dar pen­tru vre­murile ce ne stau inainte, nu va fi de ajuns. Daca nu vom avea rugaci­une cu stra­pun­gerea inimii, nu vom rezista la tot atacul psi­ho­logic, pen­tru ca au metode nevazute de reed­ucare a mintii. Astazi mi se pare ca nepsarea este cel mai greu pacat. Nu mai sim­tim nimic la rugaci­une, nu avem lacrimi de pocainta. Vor veni vre­muri in care numai cei ce vor simti harul lui Dum­nezeu vor putea dis­tinge binele de rau. Cu mintea ome­neasca va fi cu neputinta de ales intre bine si rau. Vor fi mari inse­lari si numai harul lui Dum­nezeu ne va putea izbavi de ele. Asadar, rugati-va, rugati-va sa nu cadeti in ispita inse­larii! Pen­tru ca numai prin rugaci­une putem primi harul lui Dum­nezeu. Daca nu ne rugam si per­se­veram in lenevia si nepasarea noas­tra fara pocainta, atunci este posi­bil sa pier­dem instinc­tul indrep­tarii. Sa ne fer­easca Dum­nezeu sa pier­dem instinc­tul indreptarii!

Dar nu exista riscul ca in aceste stram­torari si pe fon­dul unei saracii de pro­por­tii, oamenii sa intre in pan­ica si sa se ridice unul impotriva celuilalt si sa nu mai existe bunavointa crestina?

Pai toc­mai de aceea vom avea nevoie sa invatam rugaci­unea laun­trica, sa ne putem stapani in aceste sit­u­atii si sa nu ne paraseasca harul lui Dum­nezeu. Ei asta si urmaresc – instau­rarea anarhiei, ca ast­fel sa ia amploare ura si dezbina­rea intre oameni, pana si intre crestini.


In incheiere am vrea sa ne spuneti cum ati dep­a­sit greu­tatea bolii si toto­data un cuvant de incu­ra­jare pen­tru cres­tinii care trec prin boli grele si sufer­inte trupesti.

As vrea sa le mul­tumesc din nou tuturor celor care s-au rugat pen­tru nevred­ni­cia si neputinta mea si Maica Dom­nu­lui sa ras­plateasca rugaci­unea si oste­neala fiecaruia. Dar sa stiti ca intot­deauna bolile si necazurile sunt con­secinta pacat­u­lui, de sus pana jos. Fiecare este pedep­sit de Dum­nezeu dupa raspun­derea pe care o are – mica sau mare. Stateam si ma gan­deam pe patul spi­talu­lui de la Cluj: Care o fi cauza sufer­in­tei mele, de nu vrea Dom­nul sa ma ridice deloc? Si cauza nu eram decat eu, pacatele mele. Si cand am con­sti­en­ti­zat ca pen­tru pacatele mele sufar aceasta boala, atunci m-a si ridi­cat Dum­nezeu. Man­dria mea este pric­ina bolii. Acum mi-a mai dat Dum­nezeu si schiopatatul asta la piciorul drept – si asta are o cauza: ca mergeam prea tan­tos asa. Prea cre­deam eu ca toata lumea e a mea si eu sunt buricul paman­tu­lui. Dar iata ca nu sunt nimic, decat iarba uscata. Asa ca sa dam slava lui Dum­nezeu in boli, pen­tru ca prin boala invatam smere­nia, bunatatea, rab­darea si asa primim man­tuirea. Toate sunt spre smere­nia si man­tuirea noas­tra. Fara smere­nie nu ne putem mantui.


(inter­viu real­izat de Mon­ahia Fotini, 5 iunie 2010, complet in revista Atitudini)

Scrisoare deschisă poporului român – Mesajul tăbliţelor de la Tărtăria Scris de : Marin Neacșu 2011-12-20 08:36

Popor român ,
Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum, de Crăciun , odată pe an să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi.
Scrisoare deschisă poporului român – Mesajul tăbliţelor de la Tărtăria opinieEşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte. De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut , crescut şi educat în graniţele sale ?
Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria, şi o recunosc toţi cei care le-au studiat. Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ. Scrierea sumeriană a apărut 1000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul. Cât timp o să te laşi neglijat ?
Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT. De ce te laşi dezbinat ?
Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului. Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii. Acum, tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria. Când îţi vei revendica drepturile ?
Din tine au apărut Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni. De ce ai lăsat să se întâmple asta ?
Astăzi, popor român pentru tine se rescrie istoria. Cum vrei să se facă asta ? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma ?
- Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult. Tu taci;
- Astăzi , ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur, argint sare, mierea acestui pământ sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple visteriile străinilor de neam.Tu taci;
- Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilorsunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi. Tu taci;
- Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa pentru că ţara lor nu are nevoie de ei. Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta ? Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei. Tu taci;
- Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile. Tu taci;
- Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile şi întreprinderile “nerentabile “ la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul iar ţara rămâne pe butuci. Tu taci;
- Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt şterse pentru ca fii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele:

1. Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii Buzăului, sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită. Tu taci;
2. Elemente din tezaurul ţării sunt trimise “ la expoziţie“ în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele. Tu taci;
3. Arhivele tării sunt cedate printr-o lege a arhivelor străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională.Tu taci ;

- Slujbaşii ţării, căftăniţii vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”. Tu taci ;
- Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată, pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici sale dezastruoase , de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românului azi nu i se datorează lui. Tu taci;
- Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze spun că nu e nimic deosebit. Tu taci;
- Ţi se fură voturile iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată.Tu taci;
- În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întâmplă nimic. Tu taci;
- Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS. Tu taci;
- Dacă te îmbolnăveşti , nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele , s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă eşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare. Tu taci;
- Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român , chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, Hocheiştii Naţionalei României, ( de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei tac când se intonează imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al ŢINUTULUI SECUIESC, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială. Toţi tac. Tu taci;
- Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii pentru că eşti prea bogat în viziunea lor sau nu meriţi ce ai câştigat , iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma.Tu taci;
- Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire. Tu taci;
- Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul. Tu taci;
- Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar parlamentul dar să mai te consulte pe tine . Tu taci ;
- Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri fără să le pese de interesul naţiunii trădând jurământul făcut la investire. Tu taci;
Asta se întâmplă astăzi, popor român, şi tu taci. Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.
Cât o să mai taci ? Trezeşte-te popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii. Acesta este mesajul nedescifrat până acum, al tăbliţelor de la Tărtăria!

~Anghel Rugină: „De ce planul Rugină nu s-a putut aplica în România?“

Boston, 6 mai 1997

UN DIALOG DESCHIS CU UN COLEG ROMAN DIN DIASPORA

Am primit cu multumiri cartea ROMANIA 1996 si ultima editie din buletinul personal : ROMANIA INTEGRARE EUROATALANTICA, RELANSARE ECONOMICA.

Tema principalà, mai veche, se referà la legàturile între CENTRU (tàrile industriale din Apus inclusiv Biserica Catolicà) si PERIFERIE (tàrile încà nedezvoltate complet ca sà poatà fi considerate drept un membru la centru, printre care se numàrà si România).

Tema mai nouà se referà la integrarea euroatlanticà si la aderarea la Uniunea Europeanà.

Din punct de vedere empiric, istoric, modelul utilizat : CENTRU – PERIFERIE este corect în sensul cà se potriveste la modelele socio-economice din timpul nostru în Europa ca si în alte pàrti din lume.

Din punct de vedere analitic, teoretic, modelul în cauzà poate fi obiect de disputà, cum vom vedea îndatà. Mai exact îi lipseste partenerul model care sà arate directia de urmat, adicà ce si cum trebuie fàcut pentru ca popoarele de la periferie sà scape de sub tutela sau vasalitatea fatà de tàrile mai industriale din Apus.

Integrarea Euroatlanticà este natura politicà. Relansarea economicà prin aderarea la Uniunea Europeanà este mai mult de naturà socio-economicà. Dupà câte îmi aduc eu aminte din materialul trimis în ultimii ani nu ai definit stiintificeste conceptul de Centru si Periferie. Totus din text se poate usor deduce întelesul. CENTRU înseamnà locus unde se aflà puterea sau superioritatea economicà, financiarà, religioasà (cazul Papei de la Roma) sau populationistà (cazul Imperiului Sovietic sau al Chinei), iar PERIFERIE înseamnà slàbiciune sau inferioritate economicà, financiarà etc.

In Buletinul ultim vorbesti de “Normalitatea Vesticà” ca si cum tàrile din Occident nu ar avea probleme serioase de structurà social-economicà. U.S.A spre exemplu în 1950 era cel mai mare creditor al lumii pentru ca la 1990 sà fie cel mai mare debitor al lumii. Asta nu se poate numi « normalitate » ! Germania unificatà – dupà cum spui – a cheltuit peste 600 de miliarde $ SUA dar rezultatele nici pe departe nu au atins telurile urmàrite. Somajul este încà 12 %. Se poate numi asta « normalitate ». Franta si Italia au un somaj tot în jurul lui 12 %. Anglia în curs de o sàptàmânà pierde la speculatii la bursà ca sà opreascà lira sterlinà mai mult de 2 miliarde $ SUA (numai un singur speculator a câstigat 1 miliard si jumàtate $ SUA iar Guvernul Britanic nu ia nici o màsurà împotriva speculatiilor pure !) Mai pe urmà se împrumutà alte 10 miliarde $ SUA pentru acelas scop dar fàrà nici un rezultat pozitiv ca în final sà pàràseascà jocul si sà lase lira sterlinà la bunàvointa speculatorilor.

Se poate aceastà situatie numi « Normalitate Vesticà » care sà fie importatà sau exportatà în România ?

Bazat pe aceastà prezumtie dubioasà de « normalitate vesticà » apoi tragi concluzia cà în mod practic nu mai existà nici o altà alternativà pentru România decât o « coordonare realà a activitàtii economice » cu Occidentul, în primul rând Uniunea Europeanà. Cu alte cuvinte o integrare si relansare cu Vestul fàrà nici o conditie, dupà adagiul vechi : « Toate drumurile duc la Roma » sau unul mai nou care duce la Bruxel sau acolo unde va fi Banca Centralà a Uniunii Europene.

In continuare scri : « Astàzi observàm cà numai acele tàri în care Papa de la Roma este binevenit se calificà pentru integrare si relansare ». Mi se pare cà dai prea multà importantà fenomenului religios.

Chiar dacà toti românii s-ar preface în sfinti (catolici sau ortodocsi), sub regimul de dezechilibru major de astàzi, printr-o aliniere formalà la Uniunea Europeanà nu ar fi posibilà o relansare automatà a economiei românesti de tipul unui echilibru general stabil. Cazul cel mai elocvent este al Greciei, care a fost primità formal în Comunitatea Europeanà încà din 1989 dar pânà acum nu se vede nici o îmbunàtàtire substantialà.

Poate fi altfel pentru România dacà se urmeazà aceias cale de aliniere formalà fàrà nici o conditie ?

Eu nu disput cà situatiunea economicà din Polonia, Cehia si Ungaria este mai bunà decât cea din România, dar asta nu se datoreste faptului cà tàrile în cauzà ar avea legàturi strânse cu Biserica Catolicà (Cehia chiar mai de loc). Eu numai contestez stiintificeste, nu numai analitic dar si practic (stiinta aplicatà) cà drumul capitalistic occidental pe care îl urmeazà cele trei tàri numite, la care s-a angajat si regimul nou Constantinescu din România care a promis « schimbare » (lumea a crezut spre bine !), desi în principiu si regimul Iliescu dorea acelas lucru (o imitare cu orice pret si fàrà conditii a Apusului) nu va duce la o relansare cu efecte pozitive imediate, adicà o prosperitate de duratà pentru toate clasele sociale care sà punà capàt la efectul de tutelà sau vasalitate (în fond o subjugare economicà si financiarà deghizatà la umbra unei democratii formale de care nu te mai poti apàra de îndatà ce ai intrat sub umbrela ei) venind din Occident prin credite si împrumuturi, inclusiv investitii din afarà sub conditii oneroase, inevitabile într-o tarà debitoare.

Aci se aflà « Nodul Gordian » al problemei fundamentale în epoca de tranzitie din România si celelalte tàri din Ràsàritul Europei.

Incà din 1990, cu prima editie a planului « Un Miracol Economic în România este încà Posibil », am dat alarma cà o imitare a regimului capitalist din Apus nu va lucra si nici nu poate sà lucreze în viitor din cauza unor contradictii inerente de dezechilibru în sistem.

Din nefericire mesagiul meu nu a gàsit un ecou de întelegere a problemei fundamentale nici în cercurile guvernamentale si nici în masa largà a economistilor de profesie, desi a existat o minoritate de elità care a înteles cum stau lucrurile dar n-au vrut sà se expunà « luând taurul de coarne » !

Asa se explicà cum într-un fel am ràmas singur desi cu poporul nevinovat care suferà si nu stie de ce !

Totusi, dreptatea si Adevàrul stiintific e de partea lor.

Eu nu sunt – Domane fereste ! – ca România sà se izoleze fatà de Occident, de Orient sau de orice altà directie geograficà, nici màcar pentru o sàptàmânà, nici màcar pentru o singurà zi « D » când planul cu miracolul economic intrà în actiune, dacà se va gàsi un grup care sà înteleagà mersul istoriei contemporane si sà-l punà în aplicare.

Inainte de toate am propus pregàtirea social-economicà « Prin noi însi-ne » (fàrà credite sau împrumuturi din stràinàtate), adicà un Plan National de Stabilizare Generalà conceput pe conditii de echilibru general stabil care sà arate cum si pe care cale resursele umane si naturale ale tàrii sunt utilizate pânà la punctul optim unde nu existà somaj involuntar, inflatie sau deflatie, dezordine în fluctuatiile cursului de schimb si inechitàti sociale pe o scarà întinsà.

Dupà ce se atinge punctul optim, aproximativ un an sau cel mult doi ani, economia româneascà nu mai are probleme, este independentà desi în mod liber dar organic este legatà prin tranzactii libere dar echitabile cu economia internationalà de pe tot globul. Atunci economia româneascà nu va mai fi la periferie ci la CENTRU, un Centru Nou cu mult mai solid decât CENTRUL de care vorbesti referitor la Occident. Mai mult decât atâta, economia româneascà devine imunà la orice fluctuatii abrupte venite din afarà. Evident cà vor fi fluctuatii temporare din afarà sau dinlàuntru dar sistemul de echilibru general stabil le reduce la oscilatii simple si finite cu ajustare automatà din si prin sistem.

Toate aceste lucruri le-am descris în detaliu mai ales în a treia carte publicatà în România : « Teoria si Practica Economicà în Epoca de Tranzitie si Dupà » (1994, Editura Fundatia România de Mâine si Universitatea Spiru Haret din Bucuresti). Cartea o ai fiindcà ti-am trimis-o la timpul sàu. S-a tipàrit numai în 2000 ex., care nici nu au ajuns prea departe de Bucuresti. Asa a decis Oficiul National de Difuzare a Càrtii ! Te las sà speculezi care a fost motivul. Dar asta este altà problemà.

Momentan am fàcut o propunere si anume sà încercàm dacà nu e posibil sà producem ceva util la « CAUZA ROMANEASCA » de azi, de mâine si de totdeauna. Eu te consider un prieten în lumea ideilor în càutarea de concepte noi, de interpretàri noi în materie de economie si finante mai bune decât cele cunoscute. Din acest punct de vedere ne aflàm în aceeasi corabie sau în una asemànàtoare, care vâsleste în ape necunoscute.

E vorba de un dialog deschis între doi parteneri care au pàreri deosebite sau mai exact care vor sà aducà mai multà luminà în puncte de vedere deosebite. Nu e nevoie sà gândesti cà esti angajat personal în cele discutate si cà în càutarea adevàrului stiintific joci rolul de « avocat al diavolului » (the’devil’s advocate, cum se spune în englezeste).

In acest scop te-as ruga sà-ti iei timp si sà cercetezi cu cea mai mare minutiozitate si spirit critic din scoala lui Maiorescu primele 134 pagini din Teoria si Practica Economicà în Epoca de Tranzitie si Dupà.

Intr-un dialog liber, deschis si format pro si con sà vedem

de ce planul Rugina nu se poate aplica în România si

(2) existà sau se poate concepe un alt plan de stabilizare generalà mai bun care sà scoatà poporul român din groapa în care se aflà acum în ceasul al 12-lea ?

In ceea ce propun eu îmi dau seama cà nu este ceva usor de realizat si nici nu se poate face la grabà. Dar scopul final la CAUZA ROMANEASCA este asa de important si valoros încât merità toatà atentia si eventual sacrificii de timp necesare pentru finalizare.

Mà nelinistesc si mà preocupà suferintele poporului român nu numai din prezent dar încà si mai mult faptul cà ele se pot prelungi si dupà intrarea în mileniul III. Situatia de dezechilibru major în care se aflà omenirea pe întregul glob pàmântesc nu poate ràmâne asa multà vreme.

In veacul al 20-lea probleme mari nu au fost rezolvate cum se cuvine ci doar au fost amânate prin tot felul de compromisuri si scheme artificiale. Iar problemele nerezolvate si cumulative sunt forta cea mai puternicà care aduce schimbàri în istorie, unele pe cale pasnicà iar altele prin revolutie si vàrsare de sânge.

Gândirea economicà a veacului al 20-lea a fost dominatà în Apus de doctrina lui Keynes iar în Ràsàrit de doctrina lui Marx. Doctrina lui Marx în Ràsàrit a càzut din cauza Principiului Imposibilitàtilor în Practica Economicà. (vezi : Teoria si Practica p. 28 f.f.) Doctrina lui Keynes va càdea si ea în secolul ce urmeazà tot din cauza aceluias Principiu al Imposibilitàtilor în Practica, desi se va derula altfel decât la Ràsàrit.

La începutul Noului Mileniu va avea loc « Marea Transformare » ( The Great Transformation). Este foarte greu de prezis pânà la urmà pentru cà lupta dintre diferite forte nu se dà în câmp deschis. Pe de o parte e spiritul mercantil, conservativ de status quo pentru regimul capitalist reprezentat prin conducerea marilor întreprinderi comerciale si financiare la nivel national si international, care are încredere în doctrina economicà ràmasà de la Keynes, desi bariera principalà se aflà în Principiul Imposibilitàtilor în Practicà.

Pe de altà parte se aflà spiritul reformist reprezentat prin intelectuali si profesionisti, mai mult sau mai putin de stânga, unii ajunsi deja în posturi de ràspundere în mai toate organizatiile internationale. Acestia agità teza cà problemele sunt acum la nivel global dar nu oferà nimica nou în afarà de Keynes si Marx din umbrà. Si aci tot Principiul Imposibilitàtilor este piatra cea mare care stà în fata casei.

Eu mà stràduiesc de multi ani sà dovedesc cà problemele mari ale timpului nostru nu se pot rezolva nici prin Keynes si nici prin Marx.

Mai existà o alternativà, a treia cale sintetizatà în Ecuatia Cunostintei Unificate (Vezi : Teoria si Practica, p. 324), adicà o sintezà unicà între gândirea clasicà si modernà. Prin aplicarea acestei formule am vrut ca România sà fie pregàtità dinainte pentru « Marea Transformare » si de la periferie sà treacà la « CENTRUL » cel adevàrat, curat si luminos ca sà dea un exemplu viu si concret pentru întreaga OMENIRE cà este posibil de realizat o societate de economie liberà, justà si stabilà, visul de împlinit la toate natiunile si la toate rasele de pe glob.

Ce altà coroanà mai stràlucitoare s-ar fi putut pune pe fruntea neamului românesc decât realizarea unui « Miracol Economic » cum n-a mai fost în nici o altà tarà din lume fiindcà cel german si japonez s-a vestejit deja ?

Dar nici Presedintele Iliescu si nici Presedintele Constantinescu n-au înteles destinul neamului românesc si cursul istoriei contemporane.

Si aceasta a fost cea mai mare amàràciune a vietii mele ca român si ca om de stiintà.

Astept sà-ti citesc reactia ( pro si con ) si cu cele mai alese sentimente ràmân acelas prieten în lumea ideilor.

ANGHEL RUGINĂ

Arhitectura Sacra - Christian Kyriacou

Nu doctorii ci Arhitecţii sunt responsabili de sănătatea noastră, clădirile in care locuim şi proiectarea lor afectează starea noastră de bine.
Când dă viaţă unei clădiri, arhitectul imprimă o parte din personalitatea sa în sufletul clădirii. Diferitele persoane care locuiesc în acea casă, clădire, de-a lungul timpului, adaugă emoţiile lor sau fragmente din acestea la sufletul original al casei, iar acestea crează anumite impregnări care menţin anumite confuzii în problemele de viaţă ale ulteriorilor ocupanţi ai casei.
Emoţiile noastre sunt ca o pânză în care sunt îmbrăcate spaţiile în care locuim. Geometria sacră a spaţiului şi structura moleculară a câmpurilor de energie care au fost marcate de traumă şi de tristeţe, sau gânduri mai negative au rămas blocate în învelişul eteric al spaţiului, creând o negativitate ulterioară.
Ce atrage către voi o energie a spaţiului? Controlul emoţiilor voastre interioare, rezolvarea problemelor voastre interioare în casa în care trăim.
Locuitul şi munca la mansardă sau în spaţii unghiulare vă poate afecta foarte serios prosperitatea şi sănătatea. Geometria şi unghiurile ascuţite diminuează eficienţa sistemului imunitar şi vă poate aduce aproape de moarte. Afacerile pot eşua dacă vă veţi stabili sediul companiei într-o mansardă.
Fiecare piesă de mobilier din casă reprezintă un cod energetic şi face parte din viaţa voastră fiind în conexiune cu aceasta. ESte de preferat să nu locuim în camere murdare, deoarece aceasta reflectă anumite probleme interioare cu care nu dorim să ne confruntăm. Problemele, traumele cu care vă confruntaţi în casa în care locuiţi se vor reflecta asupra modului în care vă relaţionaţi cu ceilalţi. Dacă aveţi un conflict cu persoana iubită, va trebui să rezolvaţi întâi această traumă şi apoi restul.
Casa voastră este vindecătorul, doctorul vostru care deţine în ea energia vieţii, care vă va contura viitorul. Un Cod Armonic este încriptat în sufletul clădirii, atunci când aceasta este concepută, conferindu-I astfel o semnătură unică, la fel ca unei fiinţe. Toate evenimentele lasă câte o urmă armonică.
Oamenii visează şi au emoţii, dar acestea rămân în clişeele akasha ale clădirii. Prin Regresie Psihoterapeutică, fragmente din sufletul clădirii pot fi accesate. Se poate ajunge la punctual zero prin curăţarea, realinierea şi reconectarea la codul original, reamintind astfel scopul clădirii. Dacă o nouă funcţie este necesară, atunci un nou cod poate fi reprogramat. La fel se poate face şi pentru oameni, simţiţi cum energia voastră personală afectează este afectată de casa în care locuiţi şi impregmnată în aceasta?

Christian Kyriacou este un cunoscut şi atestat architect, designer de interioare, regizor, compositor, musician, specialist în vastu şi consultant în geomanţie.

Fericirea eterna

- Va sa zica ai venit pentru fericirea eterna? intreba Judecatorul.
- Da - ii raspunse spiritul proaspat dezintrupat.
- Ai gresit adresa - continua Judecatorul, cu un zambet ambiguu in jurul gurii.
- Stati… nu-i aici raiul? - intreba omul nostru, proaspat trecut prin granita mortii.
- Ba da - ii raspunse Judecatorul.
- Jos pe Pamant mi s-a promis ca aici voi primi in dar fericirea eterna.
- Ne pare rau, ai fost informat gresit.
- Am fost informat gresit?! Dar preotul imi zisese ca daca ma rog regulat, daca indeplinesc cele zece porunci, voi ajunge in rai si voi fi fericit etern!
- Esti in rai, esti binevenit, dar trebuie sa mananci din merindele tale: sa traiesti fericirea pe care ai adus-o de pe Pamant.
- Nu este corect: pe Pamant n-as putea zice ca am fost fericit…
- Ne pare rau…
- Si nu se poate sa primesc aici fericirea?
- Ne pare rau: nu.
- De ce nu?
- Fiindca asa e regula.
- Care regula?
- Cea instituita de Tatal.
- Nu pot sa cred ca Tatal este atat de crud!
- Pai nu e crud.
- Nu e?
- Nu.
- Dar cum asa?
- Tatal a instituit urmatoarea regula: fiecare trebuie sa-si construiasca propria sa fericire.
- Cum adica?
Simplu: asa cum un culturist isi cladeste muschii, tot asa cel care cauta fericirea, trebuie s-o construiasca singur.
- Nu mi se pare corect!
- Treaba ta.
- Totusi, ce pot face acum?
- Poti sa te duci inapoi, deoarece corpul tau se afla inca in stadiul mortii clinice.
- Bine, si ce fac daca merg inapoi?
- Exersezi fericirea.
- Exersez fericirea? Si cum fac asta?
- Trebuie sa gasesti propriile tale metode. Cei mai multi incearca prin iubire. Poti sa-ti indrepti iubirea spre Tatal. Sau spre o fiinta draga tie. Dar poti sa exersezi si iubirea de sine.
- Iubirea de sine… n-am inteles-o niciodata…
- Iti pot explica prin functionarea inimii biologice. Iti amintesti probabil ca inima pompeaza sange in trei directii: are un circuit care alimenteaza partea corpului care se afla mai jos de inima, un alt circuit care iriga tot ce se afla mai sus decat inima, si un al treilea circuit prin care trimite sange in propriile sale tesuturi.
Vezi, functionarea inimii este simbolul modului in care este indicat sa-ti administrezi energia si iubirea.
Circuitul de jos nu este altceva decat iubirea directionata spre oameni. Circuitul de sus este simbolul iubirii prin care poti comunica cu fiintele mai evoluate decat tine, incluzand Tatal Ceresc. Iar cel de-al treilea circuit, cel prin care inima asigura energia necesara propriei sale functionari, este iubirea de sine.
Cand ajungi sa constientizezi razele iubirii care ies din inima ta, poti sa redirectionezi o parte din ele spre tine insuti. Este indicat sa pastrezi proportiile definite de inima ta biologica. Prin circuitul mare, cel care porneste spre partea de jos a corpului, trimiti energie si iubire spre toti ceilalti. Prin circuitul mic, cel care porneste in sus, comunici cu fiintele mai evoluate decat tine - cu ingeri, arhangheli, heruvimi, serafimi, si asa mai departe.
Fii sigur ca vei primi de la ei mai mult decat reusesti sa le oferi tu lor.
Si ai dreptul si la cel de-al treilea circuit, ca sa poti functiona si tu…
- Oh, ce simplu e!
- Da, e simplu ca buna ziua!
- Si ce-mi mai recomandati, ce sa fac cand ajung jos?
- Cauta sa identifici ce anume iti produce bucurii reale. Cauta sa largesti aceasta lista. Bine, iti recomand sa te mentii in limita bunului simt. Daca o depasesti, risti sa-ti strici fericirea. Si exerseaza cele trei tipuri de iubire, cele trei circuite ale inimii.
Si inca un lucru: spune “Te iubesc” cat mai des, dar intotdeauna din toata inima.
- Deja ma simt fericit!
- Ma bucur pentru tine! Insa totusi m-as bucura daca te-ai duce inapoi si ai exersa acolo jos, ca sa vii fortificat aici sus, cand iti vine randul.
- Va multumesc - ma simt atat de fericit!
- Fericirea ta e si fericirea mea si iti multumesc pentru ca mi-o dai - incheie Judecatorul.
Spiritul dezintrupat se umplu de incredere in viitor si plonja inapoi in corpul sau aflat pe cearsaful alb al clinicii de reanimare.
Aparatele electrice conectate la corpul sau incepusera sa semnalizeze reaparitia vietii. Incet, se auzi un oftat, ca o adiere de vant. Tiptil-tiptil, inima incepea sa bata. Electrocardiograma desena o curba tot mai armonioasa. Ochii pacientului inca nu se deschisesera inca, dar pe fata lui se asternu o liniste divina.
Doctorii rasuflasera usurati. Se gandisera la marea minune: viata. Un pacient reintors din inalt valora pentru ei cat un nou-nascut.
- Tipul, mai mult ca sigur a invatat ceva, acolo Sus - zise unul dintre doctori.
- Pai da… nu cred ca s-a intors datorita electrosocului, ca imi pierdusem increderea in el, la un moment dat - adauga un altul in halat alb.