Taina tainelor

“O veche legendă hindusă povesteşte că, în vremurile de demult, oamenii erau zei. Ei au abuzat atât de mult de divinitatea din ei, încât Brahma, stăpânul zeilor, a hotărât să le ia puterea divină şi să o ascundă într-un loc în care oamenilor le-ar fi imposibil să o găsească. Marea problemă era alegerea unei ascunzători sigure.
Atunci, zeii mai mici au fost convocaţi la un consiliu pentru a rezolva această problemă. Ei i-au propus următorul lucru: „Să îngropăm divinitatea omului în pământ”. Dar Brahma le-a răspuns: „Nu, nu este suficient, pentru că omul va săpa şi o va găsi.”
Atunci zeii i-au răspuns: „Să aruncăm divinitatea în cel mai adânc dintre oceane”
Brahma a răspuns din nou: „Nu, pentru că, mai devreme sau mai târziu, omul va explora fundul oceanelor şi, cu siguranţă, într-o zi, el o va găsi şi o va ridica la suprafaţă.”
Atunci zeii mai mici s-au dat bătuţi: „Nu ştim unde să o ascundem, deoarece pare că nu există pe pământ sau în apă un loc pe care omul să nu poată să nu-l găsească într-o zi”.
Atunci Brahma a spus: „Iată ce vom face cu divinitatea omului: o vom ascunde în cel mai tainic loc din el însuşi, pentru că nu se va gândi niciodată să caute acolo, in inima lui”.
De atunci, spune legenda, omul a făcut înconjurul pământului, a explorat, a escaladat, s-a scufundat şi a săpat, în căutarea a ceva ce se găseşte în el, in inima lui.”

MARTURISIRE ESENTIALA, PROFETICA, A SINODULUI BISERICII GRECIEI DESPRE CAUZELE CRIZEI ECONOMICE, PLANUL DE INROBIRE MONDIALA SI REMEDIILE SALE DUHOVNI

MARTURISIRE ESENTIALA, PROFETICA, A SINODULUI BISERICII GRECIEI DESPRE CAUZELE CRIZEI ECONOMICE, PLANUL DE INROBIRE MONDIALA SI REMEDIILE SALE DUHOVNICESTI

Daca privelistea ce o ofera Biserica Serbiei este una de plans si jale, Biserica Greciei infatiseaza o pozitie de incredibila atitudine ortodoxa, in sensul plenar al cuvantului, luata fata de planurile si experimentele sociale aplicate tarii de aceiasi eurocrati si euro-masoni care, prin intermediul UE, FMI si Banca Mondiala, injuga tot mai multe state la o noua ordine mondiala in facere.
Problema este deosebit de importanta deoarece pozitia Bisericii Greciei poate deveni un exemplu de urmat pentru celelalte Biserici surori (in special a noastra, avand in vedere experimentul si mai dur aplicat tarii noastre prin asa-zisa austeritate) si reprezinta o prima condamnare arhiereasca a acestor criminale masuri ce preconizeaza un adevarat genocid social. Miza este enorma: protejarea intereselor poporului, a statului national dar, mai cu seama, a importantei si rolului asumat de Biserica in acest proces de inrobire, decimare si abuz asupra popoarelor, in numele unei agende prin care se urmareste trecerea catre o noua stapanire totalitara. Adica: Biserica va tacea asupra acestor planuri, se va ralia lor, sau va protesta, fie si cu riscul prigoanei? Iata ca un prim raspuns vrednic este dat de Sinodul Greciei, care alege calea marturisirii.
Un exemplu menit sa intareasca pe episcopii din Biserica noastra care au luat deja pozitie fata de arhitectii noii dictaturi in formare, pe episcopii care, poate, pana acum nu ai indraznit sa isi spuna pe fata opozitia dar si sa avertizeze pe cei care, inglodati in interese si ambitii faraonice, sunt desprinsi de realitatea in care se zbate poporul si de repercusiunile pe care masurile de austeritate le vor avea, in curand, provocand “suferinte sociale” si tulburari.
Sa luam aminte, insa. Evident ca cei care conduc aceste planuri masive de dezagregare nationala si sociala se asteapta si la momente sau atitudini de rezistenta. Sa nu ne inchipuim ca nu au pregatite strategii de contracarare. Si, in cazul grecesc, se vede ca sunt puse la lucru manipulari prin care atentia sa fie deturnata de la esential, de la miza ce se afla in joc: faptul ca Biserica, in corpore, la nivel de ierarhie, marturiseste impotriva planurilor antihristice, este deja pus in penumbra de scandalul provocat in jurul [serafim] declaratiilor IPS Serafim de Pireu. Avand in vedere ca, dupa cum a declarat chiar mitropolitul Serafim, pozitiile sale pe tema sionismului se cunosteau demult, fiind publice, nu are cum sa fie intamplator ca tocmai acum s-a creat un scandal in jurul lor, axat, cum altfel, in jurul acuzatiilor de anti-semitism (in conditiile in care Mitr. Serafim a condamnat – si recunoscut – explicit holocaustul…).
Care ar fi strategia: pe langa a pune in umbra marturisirea Sinodului grecesc, o alta miza este de a compromite chiar mesajul in sine, care va fi infierat pentru ca ar fi conspirationist si ar ascunde prejudecati si atitudini anti-semite, de fapt (pe logica manipularii: iata ce fel de ierarhi stau in spatele declaratiei sinodale).
Ceea ce este dureros este ca ceata “marturisitorilor” si a otevistilor ortodocsi pun un umar deosebit la aceasta strategie, amplificand la maxim, la randu-le, scandalul din jurul declaratiilor lui IPS Serafim de Pireu, aducand in fata tot felul de teorii care chiar sunt conspirationiste si imposibil de dovedit (deci inutil de adus in discutie) citand tot felul de surse dovedit false (reamintim ca Protocoalele sunt o capcana inghitita de naivi si propagata de interesati) si aratand, pe scurt, nu doar ca nu pricep nimic din miza luptei in care s-a angajat Biserica Greciei dar chiar, constient sau nu, actionand in directia strategiilor de manipulare si de contracarare a marturisirii ortodoxe!

„CĂTRE POPOR”
enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei
Ierarhia Bisericii Greciei care s-a întrunit în şedinţă ordinară pe 5-8 octombrie 2010 simte nevoia să se adreseze creştinilor săi, poporului lui Dumnezeu, dar şi fiecărui om bine intenţionat, pentru a vorbi pe limba adevărului şi a dragostei.
Zilele pe care le trăim sunt grele şi critice. Trecem ca ţară printr-o criză economică cumplită care creează multora nesiguranţă şi teamă. Nu ştim ce ne aşteaptă în ziua de mâine. Ţara noastră se pare că nu mai este liberă, ci în fapt este administrată de creditorii noştri. Ştim că mulţi dintre voi aşteptaţi de la Biserica ce vă păstoreşte să vorbească şi să ia poziţie asupra evenimentelor la care suntem martori.
Este adevărat că ceea ce se întâmplă în patria noastră este inedit şi cutremurător. Criza duhovnicească, socială şi economică merge mână în mână cu răsturnarea întregii firi. Este vorba de încercarea dezrădăcinării şi distrugerii temeiurilor multor tradiţii care până acum erau considerate de la sine înţelese pentru viaţa din spaţiul nostru. Din punct de vedere social se operează o răsturnare a datelor şi a drepturilor, desigur cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm poruncile conducătorilor-debitorilor noştri. Întrebarea care se naşte este dacă solicitărilor lor privesc doar chestiunile economice şi de asigurări sau vizează şi fizionomia duhovnicească şi culturală a patriei noastre.
În faţa acestei situaţii orice om raţional se întreabă: de ce nu am luat mai devreme toate aceste măsuri drastice, care astăzi sunt caracterizate drept necesare. De ce nu am schimbat la timpul lor toate aceste patogenii ale societăţii şi ale economiei pe care azi le realizăm în un mod brutal? Persoanele de pe scena politică din ţara noastră sunt, de decenii, aceleaşi. Cum au socotit atunci costul politic, ştiind că conduc ţara la catastrofă, iar azi ei se simt în siguranţă, pentru că acţionează de pe poziţia celor care dau porunci? Au loc răsturnări radicale pentru care altădată se revolta întreaga Grecie, iar azi ele se impun aproape fără împotriviri.
Criza noastră economică, în cuvinte foarte simple, se datorează diferenţei dintre producţie şi consum. Între ritmul lent al producţiei pe care îl atingem şi nivelul ridicat de viaţă cu care ne-am învăţat să trăim. Când ceea ce se consumă este mult mai mare decât ceea ce se produce, atunci balanţa economică înclină spre partea cheltuielilor. Ţara noastră, pentru a face faţă, este nevoită să se împrumute cu speranţa că balanţa perturbată se va reechilibra. Atunci când însă nu se întâmplă acest lucru şi debitorii cer returnarea împrumuturilor plus dobândă, se ajunge la criză şi la faliment. Criza economică care chinuie şi domină ţara noastră nu este însă decât vârful iceberg-ului. Este urmarea şi rodul unei alte crize, a celei duhovniceşti. Disproporţia dintre producţie şi consum prezintă însă nu doar o dimensiune economică, ci în primul rând este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovniceşti, care priveşte atât conducerea ţării, cât şi poporul. O conducere care nu a putut să aibă o atitudine responsabilă faţă de popor, care nu a putut sau nu a vrut să vorbească pe limba adevărului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relaţiile clientelare, numai şi numai pentru că a avut ca scop deţinerea puterii. O conducere care în practică se vădeşte că a subminat interesele reale ale ţării şi ale poporului.
Şi pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lăsat pradă bunăstării, îmbogăţirii facile şi traiului bun, ne-am dedat câştigului uşor şi înşelăciunii. Nu ne-am pus problema adevărului lucrurilor. Revendicarea arbitrară a drepturilor de către bresle şi grupuri sociale, cu o desăvârşită nepăsare faţă de coeziunea socială, au contribuit în mare măsură la situaţia de astăzi.
Esenţa crizei duhovniceşti este absenţa sensului vieţii şi încarcerarea omului în prezentul rectiliniu, adică în instinctul lui egoist. Un prezent fără viitor, fără perspectivă. Un prezent condamnat la plictis şi monotonie. Viaţa a devenit un interval de timp între două date, a naşterii şi a îngropării, cu un interval necunoscut între ele.
Într-o asemenea perspectivă, deşertăciunea se ia la întrecere cu iraţionalul şi lupta o câştigă totdeauna tragicul. Când te adresezi tinerilor şi îi întrebi: „de ce iei droguri, fiule?” şi îţi răspund: „spuneţi-mi dumneavoastră de ce să nu iau? Nu sper nimic, nu aştept nimic, singura mea bucurie este atunci când înfig injecţia şi călătoresc (în alte lumi)”; sau atunci când atragi atenţia unui tânăr că luând droguri va muri, iar el îţi răspunde cu un zâmbet tragic: „nu înţelegeţi că eu iau droguri, ca să trăiesc”, atunci înţelegi cât de incredibil de adevărate şi de potrivite în tragismul lor sunt cuvintele de mai sus. În loc deci de sens al vieţii noi am urmărit bunăstarea, traiul bun, puterea economică. Când însă nu există altă perspectivă de viaţă în afară de consum, când puterea economică şi demonstrarea ei ostentativă devine singurul mod al recunoaşterii sociale, atunci diferenţierea de restul lumii este singurul drum de viaţă, pentru că altfel, dacă nu eşti imoral, eşti prost. Aşa au gândit şi au făptuit mulţi, aşa am ajuns la diferenţierea şi de putere, dar şi de poziţie în poporul nostru. Întrebarea – dilema lui Dostoievski „libertate sau fericire?” o trăim în tot tragicul ei. Am ales bunăstarea contrafăcută şi am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea ţării noastre. Astăzi omul în mod justificat tremură mai degrabă „oare nu cumva i se vor micşora veniturile?”, dar nu se nelinişteşte pentru deficienţele educaţiei care îi privesc pe copiii săi şi nu se îngrijorează de înjosirea persoanei umane. Aceasta deci este esenţa adevăratei crize şi sursa crizei economice pe care atât de nemilos o exploatează actualii „negustori de popoare”.
În Sinodul Ierarhiei, noi, părinţii voştri duhovniceşti, ne-am făcut autocritica, am dorit să ne confruntăm cu responsabilităţile noastre şi să cercetăm care este partea noastră de vină în prezenta criză. Ştim că uneori v-am mâhnit, v-am smintit chiar. Nu am reacţionat direct şi la momentul potrivit faţă de atitudini care v-au rănit. Negustorii distrugerii relaţiei dintre popor şi Biserica sa care îl păstoreşte au exploatat îndeajuns şi în mod pragmatic scandalurile fabricate şi au încercat să destrame încrederea dumneavoastră în Biserică.
Dorim să vă spunem că Biserica are antidotul consumului ca mod de viaţă şi acesta este asceza. Şi dacă consumul este sfârşitul, pentru că este o viaţă fără sens, asceza este drumul, pentru că conduce la o viaţă cu sens. Asceza nu este privarea de plăcere, ci îmbogăţirea vieţii cu sens. Este antrenamentul sportivului care îl conduce la competiţie şi la medalie, iar această medalie este viaţa care biruieşte moartea, viaţa care se îmbogăţeşte cu dragoste. Asceza este drumul libertăţii, împotriva sclaviei inutilului care astăzi ne înjoseşte.
Ne nelinişteşte situaţia Educaţiei noastre, pentru că sistemul educaţional actual se raportează la elev nu ca la o persoană, ci ca la un calculator electronic şi singurul lucru pe care îl face este să îl „încarce” cu materie, neinteresându-se de întreaga sa personalitate şi de aceea copiii noştri cu îndreptăţire se împotrivesc. De aceea suntem neliniştiţi în privinţa proiectului Noului Liceu care se pregăteşte. Manualele şcolare se scriu, într-adevăr, cu răspunderea guvernului, dar conţinutul lor îl vizează şi pe ultimul cetăţean grec, care aşteaptă de la Biserica sa să îi facă cunoscut cu putere şi glasul său smerit.
Înţelegem că toate parohiile noastre trebuie să devină spaţii ospitaliere pentru tinerii noştri, aşa cum sunt deja destule dintre ele, în care mulţi tineri găsesc refugiu în căutarea lor după sens şi speranţă.
Ştim că cereţi de la noi, păstorii voştri, o Biserică eroică, cu vigoare, care să aibă cuvânt profetic, cuvânt pentru tânărul contemporan, nu o Biserică secularizată, ci una sfinţită şi sfinţitoare, o Biserică liberă şi care să păstorească cu putere. O Biserică care nu se teme să ia poziţie faţă de sistemul viclean al acestei lumi, indiferent dacă împotrivirea conduce la prigoană şi martiriu.
Biserica este singurul organism care poate să stea nemijlocit alături de om şi să îl sprijine. Biserică însă suntem cu toţii şi aceasta este puterea noastră şi puterea ei. La unitatea dintre păstori şi popor ţintesc negustorii de popoare şi încearcă să o submineze. Ei ştiu că dacă vor „pierde” păstorul, cu uşurinţă se vor risipi oile şi le vor supune. Istoria ne învaţă că acolo unde Dumnezeu a fost luptat, scopul final era omul şi înjosirea lui. Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoaştere a persoanei umane. Biserica nu se opune guvernării, ci acelora care exploatând guvernarea şi ascunzându-se în spatele puterii lucrează să vă priveze de speranţă. Aduceţi-vă aminte că pentru mulţi specialişti în economie, prezenta criză este fabricată, este o criză care urmăreşte controlul mondial de către puteri care nu sunt iubitoare de oameni.
Biserica lui Hristos are cuvânt pentru actuala situaţie, pentru că nu a încetat să fie şi trup al lumii, parte a istoriei. Nu poate să îngăduie nici nu fel de nedreptate, dar este datoare să arate disponibilitate pentru mărturisire şi martiriu. Ştim că oamenii de lângă noi suferă de foame, se află în sărăcie, se sufocă economic, deznădejdea de multe ori stăpâneşte inima lor. Cunoaştem acest lucru, pentru că prima lor oprire în căutarea speranţei este Biserica din zona lor, parohia lor. Scopul şi lupta noastră este ca fiecare parohie să devină centrul de unde activitatea pastorală a bisericii locale să îmbrăţişeze întreaga societate locală respectivă.
Decizia noastră este să creăm un observator al problemelor sociale cu scopul de a urmări îndeaproape şi de a preîntâmpina metodic problemele pe care le creează prezenta criză. Scopul nostru este să dezvoltăm lucrarea de asistenţă socială a fiecărei parohii, în aşa fel încât să nu mai existe nici măcar un om care să nu aibă o farfurie de mâncare. Cunoaşteţi şi dumneavoastră că în această privinţă Biserica realizează o lucrare uriaşă. Cunoaşteţi acest lucru, pentru că mulţi dintre dumneavoastră sprijiniţi voluntar acest efort al parohiei voastre şi îl susţineţi economic. Vă chemăm să staţi aproape fiecare de parohia voastră, ca să ne confruntăm împreună cu aceste momente grele.
Poporul nostru a trecut şi altă dată prin sărăcie şi foame, dar a îndurat şi a biruit, pentru că atunci avea perspective. Noi toţi putem să ajutăm pe unul şi unul pe mulţi. Dumnezeu nu ne-a dat duh de frică, ci de putere şi de dragoste. Cu acest duh, adunaţi în jurul marii noastre familii, Biserica, scoţând la iveală greşelile noastre, căutând sensul vieţii în dragoste, vom ieşi din acest ceas greu.

Ierarhia Bisericii Greciei
http://www.zoiforos.gr/
http://www.inews.gr/152/olo-to-keimeno-tou-fylladiou-pros-to-lao-tis-ieras-synodou-tis-ekklisias-tis-ellados.htm

Traducere Mihail Ilie

Mesaje masonice ascunse în promovarea Vodafone

O nouă campanie publicitară a companiei Vodafone ne-a atras atenţia prin utilizarea stranie a unei consacrate formule masonice. În străinătate, compania Vodafone a mai fost implicată în câteva rânduri în dezbateri publice pornite de la speculaţii cu privire la logo-ul firmei şi unele campanii publicitare ce fac trimiteri ezoterice şi reiau formule iniţiatice utilizate în sfera masoneriei. rânduri în dezbateri publice pornite de la speculaţii cu privire la logo-ul firmei şi unele campanii publicitare ce fac trimiteri ezoterice şi reiau formule iniţiatice utilizate în sfera masoneriei. La noi, povestea pleacă de la promovarea cartelelor pre-pay – Campania “Marea Ieşeală” – unde publicul-ţintă pare să fie format din adolescenţi uşor duşi cu pluta, dominaţi de frustrări sexuale, iar adresarea de pe afişul campaniei este “Distracţie maximă. Am zis!”. Formula imperativ-conclusivă “Am zis” este însă o clasică şi arhicunoscută formă de încheiere a edictelor şi comunicărilor oficiale ale masonilor. Se pot găsi şi pentru neiniţiaţi discursurile reprezentanţilor MLNR, din care selectăm pentru exemplificare un pasaj de încheiere, din Cuvântul înainte al Marelui Maestru al MLNR(www.grandlodge.ro).

“Fraţii din Marea Lojă Naţională A României, Loja de Ritualistică şi Cercetări Masonice condusă de Prea Respectatul Frate Nicu Filip a făcut progrese semnificative şi cu ajutorul unor personalităţi din ţară, neiniţiate, care şi-au oferit cu generozitate tot sprijinul. Cunoscându-vă dragi fraţi, aproape pe toţi, cred în bunăvoinţa, înţelepciunea şi curajul ce-l veţi căpăta pentru a accede pe treptele perfectibilităţii împreună. Va asigurăm că pacea, înţelegerea şi buna comunicare, prin libertatea de gândire şi exprimare vor constitui cărămizile care vor fi zidite templului fiecăruia, încet, încet în timp şi cu încredere, iar dacă nu vom reuşi noi, vor face copiii noptri, şi dacă nici ei nu vor reuşi poate sau cu siguranţă vor reuşi copiii copiilor noştri, pentru că lucrarea noastră este în eternitate. Dumnezeu să vă lumineze casa, familia, copiii şi să vă bucuraţi de ziua de mâine.
Am zis.”

Redacţia „Curentul“ a contactat-o pe şefa Vodafone Romånia, Liliana Solomon, căreia i-am adresat mai multe întrebări cu privire la eventuala intenţie a Vodafone de a se sprijini pe solidaritatea masonilor lansånd mesaje de promovare ce conţin formule-cheie specifice insiderilor lojilor. Doamna Solomon a negat o astfel de prezumţie, adăugånd că după ştiinţa sa cei care au realizat Campania de promovare sunt tineri de la Compania McCann-Ericson şi că Vodafone nu şi-a asumat intenţia de a se adresa în special masonilor, cel puţin dånsa nu crede aceasta.

Am luat legătura cu Bogdan Enoiu, reprezentantul McCann-Ericson, autorul Campaniei de promovare a Vodafone, care ne-a adus la cunoştinţă că echipa care a realizat Campania este formată din tineri şi că nu crede că aceştia ar fi nişte iniţiaţi care s-au gåndit la mesaje masonice ascunse. Ne-a spus că va scoate totuşi formula buclucaşă din afişul Campaniei.

Coincidenţă sau nu, pånă una alta, marea Companie Vodafone a atras atenţia şi în străinătate, critici ai globalizării de tip masonic reclamånd prezenţa unor simboluri şi formulări ce ţin de mesajele cu sens ezoteric utilizate de companie. Astfel, a fost semnalată strania coincidenţă a logoului firmei cu însemnul grafic din centrul logoului KKK (KuKluxKlan), o organizaţie tot de tip masonic ce militează pentru supremaţia rasei albe, cunoscută pentru conţinutul rasist al ideologiei sale şi mai ales pentru atacurile la adresa negrilor din Statele Unite, cu ani în urmă.

Coincidenţă a logoului firmei cu însemnul grafic din centrul logoului KKK

S-a mai speculat pe marginea succesiunii celor trei semne grafice asemănătoare cifrei şase ce semnifică logoul companiei în reclamele Vodafone, într-o formă ce sugerează mult comentatul număr 666, considerat în unele medii drept un număr cu semnificaţii demonice.

Formă ce sugerează mult comentatul număr 666
Au circulat şi comentarii cu privire la conectarea la net prin modemurile Vodafone, unde, de asemenea, apare un straniu port 666.

Conectarea la net prin modemurile Vodafone

Unii utilizatori au semnalat şi plasat pe Internet captura de ecran ce proba că la încercarea de conectare a unui modem Vodafone la calculator avertismentul firewall-ul ESET marca portul cu nr. 666, cu notificarea între paranteze (doom), cuvånt ce înseamnă „osåndă“ (666).

Semnificaţii masonice surprinse în campaniile mondiale ale Vodafone
În Suedia, cu ani în urmă, a stårnit controverse Campania Vodafone care marca pe afiş o parafrază la o celebră zicere despre Noua Ordine şi New World Ordere, sintagme considerate semnale masonice ce preced paradigma globalismului.

Afis – Noua Ordine şi New World Order
Welcome to our NEW WORLD“ este traducerea mesajului Vodafone lansat în Suedia, iar conotaţia masonică a mesajului nu mai are nevoie de explicaţii, decåt poate pentru minorii chemaţi la „Marea Ieşeală“ de Vodafone.

Vodafone, o companie gigant cu un profit pe anul fiscal 2008 de 6.66 miliarde lire sterline (13.1 miliarde dolari) şi cu 260 de milioane de utilizatori înregistraţi este văzută ca un instrument al unui Big Brother nu foarte friendly, cu şorţuleţ şi cu compas, care trasează mari cercuri de cuprindere a sute de milioane de oameni în aria de control a populaţiei, fie şi dacă avem în vedere numărul uriaş de oameni care pot fi ascultaţi şi urmăriţi prin tehnologia telefoanelor mobile, terminale interconentate la servere prin care îşi fac veacul în principal serviciile secrete de tot felul. Inclusiv la noi, Vodafone a fost obiectul unei cereri de chemare în instanţă pentru că oferă date privind utilizatorii unor entităţi tenebroase, cum sunt serviciile de la noi, fără a li se specifica consumatorilor care semnează contractele de utilizare a serviciilor Vodafone că devin automat, pe banii lor, ţinta interceptărilor şi localizărilor instituţiilor unui stat cu înclinaţii poliţieneşti vădite, dacă avem în vedere noile reglemementări şi proiecte de lege promovate inclusiv de personaje ca Olguţa Vasilescu, de la PSD, demascată de foştii colegi de la PRM drept „manipulatoarea pixului lui Vadim“, prin care se încearcă limitarea dreptului la expresie, urmărirea celor care comentează „negativ“ la adresa autorităţilor corupte şi vicioase.

Mai mult sau mai puţin subliminal, dar deseori pe faţă, la vedere, simbolistica masonică este inclusă şi în alte campanii de promovare ale unor produse lansate de companii similare Vodafone. În numărul viitor vom exemplifica utilizarea acestora de către compania „concurentă“ a Vodafone, Orange.

autor: George Roncea
sursa: ziarul Curentul

Aaron Russo analizează în detaliu pentru prima dată mărturisirile uluitoare ale lui Nick Rockefeller

Regizorul şi realizatorul de documentare american Aaron Russo analizează în detaliu pentru prima dată mărturisirile uluitoare ale lui Nick Rockefeller, inclusiv predicţiile sale legate de evenimentele de la 11 septembrie şi înscenarea terorismului, fondarea de către familia Rockefeller a mişcării feministe şi planul ultim al elitei mondiale de reducere a populaţiei şi de implanturi cu microcipuri.

Într-un interviu, regizorul Aaron Russo povesteşte cum a verificat mărturisirile şocante ale lui Nick Rockefeller care i-a spus personal că scopul ultim al elitei mondiale este de a se ajunge la o populaţie controlată prin microcipuri şi că războiul împotriva terorismului e o înscenare. Rockefeller a prezis cu unsprezece luni înainte ״evenimentul״ din 11 septembrie care a declanşat invadarea Irakului şi Afganistanului. De asemenea, Rockefeller i-a spus lui Russo că familia sa a fondat şi finanţat mişcările feministe cu scopul de a distruge familiile şi că reducerea numărului populaţiei este un scop fundamental al elitei mondiale.

Rockefeller a încercat să-l recruteze pe Russo în elită

Aaron Russo este probabil cunoscut mai ales pentru realizarea filmului „Trading Places” – „Pariul”, în care joacă Eddie Murphy. Un alt proiect, însă, l-a adus în atenţia opiniei publice: documentarul său „America – From Freedom to Fascism” – “America – de la libertate la fascism”, despre infracţiunile de delapidare din sistemul de rezervă federală.

Deşi bolnav de cancer, Russo şi-a făcut timp între tratamente să realizeze interviuri cu Alex Jones, realizator de emisiuni radio şi documentarist ca şi el, lansând astfel o serie de declaraţii incendiare despre ceea ce Rockefeller îi spusese referitor la direcţia în care este lumea orientată în prezent de către elita mondială.

Cum a ajuns Russo să afle toate aceste informaţii de la Nick Rockefeller? După difuzarea unuia dintre filmele sale de succes, „Mad as Hell”, Russo s-a implicat în politică. În timpul campaniei electorale pentru fotoliul de guvernator al statului Nevada, Russo a fost remarcat de către Rockefeller şi i-a fost prezentat acestuia de către o femeie procuror. Observând pasiunea şi capacitatea lui Russo de a declanşa schimbări, Rockefeller a început o misiune subtilă de recrutare a lui Russo în această elită.

Ca membru al elitei, lui Russo i se promite un cip marcat special

În timpul unei conversaţii, Rockefeller l-a întrebat pe Russo dacă este interesat să intre în Consiliul Relaţiilor Externe (CRE) – Council on Foreign Relations (CFR), dar Russo a refuzat invitaţia, spunând că nu este interesat să asuprească oamenii; în replică, Rockefeller l-a întrebat cu sânge rece de ce i-ar păsa de „sclavi”.

„L-am întrebat care este rostul acestor lucruri”, spune Russo, „aveţi toţi banii din lume, aveţi toată puterea necesară, care e scopul final, atunci?” Rockefeller a răspuns (parafrazând): „Scopul final este să fie toţi implantaţi cu cipuri, să controlăm întreaga societate, iar bancherii şi elita să controleze lumea”.

Rockefeller chiar l-a asigurat pe Russo că dacă ar intra în elită, cipul său ar fi marcat special astfel încât să se evite controlul nedorit de către autorităţi.

Russo susţine că Rockefeller i-ar fi spus cu 11 luni înainte de 11 septembrie: „trebuie să se producă un eveniment în urma căruia să invadăm Afganistanul, să construim conducte de petrol prin marea Caspică, să invadăm Irakul, să ocupăm Orientul Mijlociu şi să mergem după Chavez în Venezuela”.

Rockefeller i-ar mai fi vorbit lui Russo despre faptul că în curând soldaţii îl vor căuta prin peşteri pe Osama bin Laden şi că va fi un „un război nesfârşit al terorii, în care nu va exista niciun duşman şi totul va fi o imensă cacealma, astfel încât guvernul să domine poporul american”, susţine Russo, care a mai precizat că Rockefeller râdea într-un mod cinic în timp ce îi făcea această predicţie uluitoare.

Mişcarea feministă sprijinită pentru distrugerea familiei tradiţionale

Într-o discuţie ulterioară Rockefeller l-a întrebat pe Russo ce crede despre mişcările de emancipare feministe. Russo a răspuns că el consideră că aceste mişcări luptă să obţină pentru femei drepturi egale cu cele ale bărbaţilor, de a munci şi de a fi plătite în mod egal, aşa cum s-a obţinut şi dreptul la vot. Acest răspuns i-a stârnit râsul lui Rockefeller: „Eşti fraier! Să-ţi spun despre ce este vorba, de fapt: noi, clanul Rockefeller am fondat mişcările feministe: noi! Noi deţinem toate ziarele şi toate televiziunile – Fundaţia Rockefeller”.

Rockefeller i-a explicat lui Russo care sunt cele două motive principale pentru care familia sa a finanţat mişcarea feministă: în primul rând, înainte de luptele pentru drepturi ale femeilor, bancherii nu puteau impune taxe pentru jumătate de populaţie; în al doilea rând, aceasta mişcare determină ca şcolarizarea copiilor să se facă de la vârste mult mai mici, devenind posibilă mult mai uşor îndoctrinarea copiilor care sunt învăţaţi să privească statul drept prima familie, desfiinţând astfel modelul familiei tradiţionale.

Această revelaţie completează afirmaţiile anterioare ale pionierei feministe Gloria Steinem, conform cărora CIA a finanţat revista Ms. Magazine, în cadrul aceleiaşi strategii de distrugere a modelelor tradiţionale de familie.

Reducerea populaţiei la jumătate

Rockefeller a subliniat în repetate rânduri că „oamenii trebuie să fie conduşi” de o elită, iar unul din mijloacele care ar duce la această stăpânire este reducerea populaţiei. „Sunt prea mulţi oameni în lume” zicea el şi numărul oamenilor trebuie redus la cel puţin jumătate.

O problemă care a scăpat de sub controlul elitei, după cum reiese din conversaţiile lui Rockefeller cu Russo, este conflictul dintre Israel si Palestina. La un moment dat soluţia gravita în jurul ideii de a da fiecărui cetăţean israelian câte un milion de dolari şi de a-i muta în statul Arizona.

preluat de pe http://www.prisonplanet.com/

Cand Mos Craciun devine idol-anonimous

An de an, pe 25 decembrie se pogoară Domnul pe pământ. Aduce neîmpuţinata Sa
dragoste, mereu gata să ducă tot greul nostru pentru a ne ridica. Însă de câteva
veacuri ne găseşte Pruncul Iisus dănţuind, asemeni evreilor, în jurul unui alt
“viţel”. Un moş cu haine roşii şi barbă albă, inventat cu un secol în urmă. Îl
slăvim şi îl aşteptăm în casele noastre mai mult decât pe Pruncul ce se naşte
pentru noi în iesle. Moş Crăciun devine un nou dumnezeu.

Moş Crăciun s-a născut în presă, în anul 1860, fiind o creaţie a publicaţiei
Harperâs Illustrated Weekly. Cu toate acestea, cu ceva decenii înainte,
mass-media americană a tot publicat un frumos poem al pastorului Clement Clarke
Moore, care îl descria pe Sfântul Nicolae. Timp de 30 de ani, caricaturistul de
la Harperâs Illustrated a tot redesenat personajul care aduce daruri copiilor,
adăugând noi legende. Aşa se face că Moşul primeşte faimoasa haină roşie cu
nasturi negri şi curea lată din piele, fiindu-i oferit drept locuinţă teritoriul
Polului Nord. După anul 1930, personajul avea să fie împrumutat de compania Coca
Cola pentru a crea o nouă strategie de marketing necesară celui mai slab sezon
al vânzărilor de băuturi răcoritoare. Desenatorul Haddon Sundblom este cel care
îl ilustrează pe Moşul jovial în culorile companiei – alb şi roşu. Devenit
caracterul principal al campaniei publicitare de iarnă, Moş Crăciun avea să fie
popularizat întregii lumi. An de an, Moşul s-a îmbogăţit cu noi accesorii –
sania trasă de reni, spiriduşii care îl ajută să confecţioneze jucăriile şi
celebra listă cu nume. A primit mai apoi şi o Crăciuniţă, un brad împodobit sau
şosete uriaşe agăţate de şemineu, pentru a-şi atârna darurile. A jucat în
filmele americane. S-au umplut magazinele cu faimosul său chip. Graţie
mijloacelor de comunicare în masă şi publicităţii, creaţia americană a căpătat
proporţii din ce în ce mai răspândite, adăugându-i-se mituri din toate culturile
lumii.
Legenda lui Crăciun
Creştinismul l-a acceptat pe Moşul modern care este celebrat chiar pe 25
decembrie când omenirea sărbătoreşte Naşterea Pruncului Iisus. Din dorinţa de a
găsi o conotaţie creştină, se naşte legenda conform căreia Crăciun este cel care
refuză să o găzduiască în Betleem pe Maica Domnului aflată la vremea naşterii.
Se spune că soţia sa este cea care oferă, în ascuns, grajdul familiei drept loc
de odihnă pentru Fecioara Maria şi dreptul Iosif. Aici avea să se nască
Împăratul lumii. Pentru acest gest, femeia îşi pierde braţele, tăiate de crudul
său soţ. Se mai spune că însăşi Maica Domnului a vindecat mâinile Crăciuniţei,
fapt care a dus la convertirea lui Crăciun. În fapt, nici o Evanghelie nu
menţionează existenţa lui Crăciun sau a soţiei sale. Sfântul Apostol şi
Evanghelist Luca consemnează doar drumul spre Betleem al Maicii Domnului
însoţită de Iosif. Este specificată ieslea ca loc de odihnă pentru Iisus Hristos
şi se vorbeşte despre păstorii cărora îngerii le vestesc naşterea Mântuitorului.
Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei menţionează vizita în Iudeea a magilor
veniţi în căutarea Fiului de Împărat. E la fel de reală furia cu care Irod
primeşte vestea naşterii lui Mesia şi măcelul pruncilor de până la doi ani
produs de teama de a nu-şi pierde tronul. Nu e o legendă că Pruncul Iisus a
primit ca dar de la magi aur, smirnă şi tămâie şi că în drumul lor spre Betleem
au fost călăuziţi de o stea.
Moşul creştinilor
E adevărat că, de prin secolul al IV-lea, omenirea, şi în special creştinătatea,
a sărbătorit un “moş al darurilor”. Acesta este nimeni altul decât Sfântul
Nicolae, cel care avea obiceiul de a lăsa milostenii, în ascuns, nevoiaşilor.
Viaţa sfântului consemnează ajutorul oferit unei familii care, din cauza
sărăciei, înclina să cadă în păcatul desfrâului. Pungile cu galbeni strecurate
periodic de către episcopul Mirei aveau să salveze situaţia, însă “filantropul”
este descoperit. Câte familii nu a ajutat însă Sfântul Nicolae fără ca
minunatele fapte să fi fost consemnate? Pentru ajutorul primit în nenumărate
rânduri şi graba cu care sfântul a răspuns mereu la rugăciuni, cultul său s-a
răspândit în întreaga creştinătate. În amintirea dărniciei sale, părinţii şi-au
mângâiat copiii cu mici daruri. Secolul marketingului l-a transformat însă pe
Sfântul Nicolae într-un personaj mai puţin creştin, coborât mai degrabă din
platourile de la Hollywood decât din icoană.
În uitarea ei de Dumnezeu, omenirea l-a înlocuit pe Sfântul Nicolae cu un moş
păgân. În fapt, un idol pe care îl aşteptăm cu atât de multă nerăbdare tocmai
când se naşte cel mai mare Dar al omenirii, însuşi Domnul Iisus Hristos. În
neuitarea noastră, în decembrie, începem să forfotăm. Străzile sunt luminate,
magazinele îşi umplu rafturile, iar în pieţele cetăţilor de astăzi tronează câte
un brad. Copiii îşi pregătesc în avans câte o listă cu daruri; chiar şi modestă,
tot listă e. Îşi creează aşteptări şi visuri alimentate de Moşul de la
Hollywood. Trăiesc cu emoţie întâlnirea cu acest personaj la grădiniţă sau la
şcoală. Mai apoi, peste ani, tot balonul de săpun se sparge şi micuţii prind
minciuna. “Moşul sunt părinţii, toate sunt legende”. Moşul cel vesel şi frumos
îmbrăcat nu există, Crăciun, cel de la Betleem, e şi el un mit. Bulversaţi de o
lume a consumismului, ajungem să luptăm pentru a distinge între realitate şi
marketing. Ori de câte ori punem mai mult suflet în goana după cadouri, în
aşteptarea aproape pătimaşă a Moşului, să ne gândim că în fapt merităm doar o
nuieluşă. Şi dacă sub bradul german nu vom găsi nici un dar, să ne îndreptăm
inimile spre ieslea din Betleem, acolo unde se află cel mai frumos cadou primit
de întreaga omenire. În fapt, e şi darul meu, şi al vecinului de bloc sau al
celui mai uitat beduin din ţinuturile arse ale Sinaiului. E însuşi Dumnezeu,
venit, aşa cum spune colindul, Mititel Înfăşăţel şi pentru care Măicuţa Sfântă
n-a avut nici măcar scutecele.
A dărui e un sentiment nemaipomenit
Trăiesc de ceva vreme experienţa Crăciunului în Occident. În Marea Britanie, loc
ce mi-a devenit ca trăire extrem de cunoscut, am avut dezamăgirea să descopăr
copii care nu cred în naşterea lui Iisus ca Dumnezeu. Cu mare tristeţe a trebuit
să realizez că pentru ei Iisus Hristos e un personaj istoric şi oarecum enigmatic. La vremea copilăriei, am scotocit ani de-a rândul casa mamei pentru a găsi darurile de Crăciun cu mult timp înainte.
De multe ori, mi-am stricat singură surpriza. E uimitor să întâlnesc în Londra
copii de 10 anişori care încă mai cred cu tărie în existenţa unui moş extrem de
darnic, cu puteri magice. Copiii îşi pun dorinţe şi se roagă acestui moş. Am întâlnit chiar şi adulţi care au cerut de la Moş Crăciun un an mai bun, fără
şocuri economice sau chiar l-au rugat să aducă sănătate. Occidentalii, fără
tendinţă de generalizare, îşi îndreaptă oarecum busola într-o direcţie ce nu
aduce decât efemer.
Dincolo de toate însă, a dărui e un sentiment nemaipomenit pe care l-au experimentat mai toţi sfinţii Ortodoxiei. Însă, cum recent îmi spunea un părinte grec, trebuie să fim atenţi în numele cui o facem.

4298eda1

Swami Vivekananda- opere, vol. 7

LUNI, 24 IUNIE, 1895. (Opera din care a citit astăzi a fost Bhakti-Sutras de Nârada.)

"Iubirea cea mai profundă faţă de Dumnezeu Tatăl se numeşte Bhakti, iar despre aceasta se poate spune că este iubirea nemuritoare, care-l face pe om perfect mulţumit, detaşat de orice fel de pierdere şi niciodată gelos, ştiind cum este să treci prin starea de nebunie a ataşamentului."
Maestrul meu obişnuia să spună, "Această lume este ca un imens azil în care toţi oamenii sunt nebuni, unii după bani, unii după femei, unii după nume sau faimă, dar foarte puţini după Dumnezeu. Prefer să fiu nebun după Dumnezeu. Dumnezeu este piatra filozofală care ne transformă în aur instantaneu; forma rămâne dar natura este transformată – forma umană rămâne, dar nu mai poate răni sau păcătui."
"Gândul la Dumnezeu, lacrimile pentru El, cântecele pentru El, Zâmbetele pentru El, lucrurile minunate pentru El, nu vorbesc toate decât despre Dumnezeu."
Profeţii predică, dar Încarnările divine (Avatarurile) precum Iisus, Buddha, Ramakrishna, sunt creatorii de religii: o privire, o atingere şi este suficient. Aceasta este puterea Duhului Sfânt, "purtatul pe palme"; puterea a fost transmisă discipolilor de către Maestru -" linia de putere a lui Guru". Astfel, adevăratul botez, a fost realizat din vremuri îndepărtate.

"Bhakti nu poate fi utilizată pentru împlinirea oricăror dorinţe, deoarece trebuie să fie împlinită dincolo de orice dorinţă." Narada ne-a lăsat acest cânt al iubirii: "Când toate gândurile, toate cuvintele, şi toate dorinţele sunt oferite Domnului, iar înfinita compasiune divină ne face să ne simţim foarte mizerabili, de abia atunci începe iubirea."
"Aceasta este cea mai înaltă formă de iubire deoarece nu are în ea nici o dorinţă de reciprocitate, care de obicei există în orice iubire umană."
"Un bărbat care s-a detaşat de orice aspecte sociale, dar şi de folosirea scripturilor, se numeşte Sannyasin. Atunci când tot sufletul merge către Dumnezeu, atunci când pentru suflet singurul refugiu este Dumnezeu, doar atunci ştim că suntem pe cale să cunoaştem acea iubire."

Urmaţi şi ascultaţi scripturile până când sunteţi suficient de puternici astfel încât să puteţi să vă conduceţi viaţa dincolo de ele; doar atunci veţi putea să treceţi dincolo de ele. Cărţile nu sunt un capăt. Verificarea este doar o dovadă a Adevărului religios. Fiecare trebuie să se verifice pe sine; iar atunci nici un învăţător nu va mai putea spune "Eu am văzut, dar tu nu ai văzut.", ca o probă de încredere, pentru că trebuie crezut doar cel care spune "Poţi vedea şi tu." Toate scripturile, toate adevărurile sunt Veda-ele, care pot apărea în orice ţară, deoarece Adevărul este făcut pentru a fi văzut şi revelat şi oricine îl poate descoperi. "

"Atunci când un avatar divin apare la orizont, atunci ne dorim să ne oferim toate acţiunile lui Dumnezeu; iar când uităm de El un moment, el pare că ne iubeşte mai mult."

Nu lăsaţi nimic să fie între Dumnezeu şi iubirea voastră pentru El. Iubiţi-L, iubiţi-L, iubiţi-L; şi lăsaţi lumea să spună tot ceea ce vrea. Iubirea este de 3 tipuri – a celui care cere, dar nu oferă nimic în schimb; al doilea este la schimb; iar al treile tip de iubire este iubirea care nu cere nimic în schimb – iubirea care este ca un mod de a transmite lumina.

" Iubirea este mai mult decât orice muncă, decât Yoga, decât cunoaşterea."

Munca este mai mult ca o cale a şcolarului pentru cel care o realizează; nu face neapărat bine celorlalţi. Este necesar să muncim mai mult la problemele pe care le avem; profeţii ne arată doar, modul cel mai efficient în care trebuie să muncim. "Ceea ce gândeşti, aceea devii", astfel încât dacă îţi arunci povara pe umerii lui Iisus, te gândeşti la El şi devii asemănător Lui- ÎL iubeşti!

"Dragostea infinită este cea mai înaltă cunoaştere sunt identice."
Simpla teoretizare a conceptului de Dumnezeu nu va produce nici o transformare în fiinţa umană; pentru ca tarnsformarea să se producă este necesar să iubim şi să muncim. Renunţaţi la lume şi la toiate lucrurile lumeşti, mai ales atunci când "planta" este tânără. Ziua şi noaptea gândiţi-vă la Dumnezeu şi la nimic altceva, dacă va fi posibil. Gândurile zilnice necesare pot fi îndreptate (oferite lui) către Dumnezeu. Mâncaţi pentru El, dormiţi pentru El, vedeţi pentru El, urmăriţi să-L vedeţi în tot. Vorbiţi cu Dumnezeu(scânteia divină) din ceilalţi; este cel mai benefic lucru care vi se poate produce.
Invocaţi graţia lui Dumnezeu şi a copiilor Lui cei mai mari: acestea sunt căile cele mai directe către Dumnezeu. Compania acestor copii de lumină ai Lui este greu de dobândit; dar 5 minute petrecute în copania lor vă pot transforma definitiv întrega viaţă; iar dacă doriţi suficient de mult asta, unul dintre copiii lui Dumnezeu va veni la voi. Prezenţa celor care-L iubesc pe Dumnezeu sfinţeşte locul în care aceştia se află, "atât de mare este gloria copiilor lui Dumnezeu". Ei sunt El; iar când ei vorbesc, cuvintele lor sunt identice cu cele din scripturi. Locul în care ei trăiesc se umple de vibraţiile lor, iar cei care merg să simtă acele vibraţii au tendinşa de a deveni şi ei sfinţi.
"Pentru aceste fiinţe îndrăgostite în eternitate de El nu există diferenţă de castă, frumuseţe, naştere, bogăţie sau ocupaţie; deoarece toate sunt El."’
Renunţaţi la toate companiile nespirituale, mai ales la începutul practicii. Evitaţi prietenii a căror orientare este îndreptată exclusive către partea materială a vieţii, care vă vor distrage mintea de la ceea ce este spiritual. Renunţaţi la tot ceea ce poate fi "eu şi al meu". La cel care este detaşat de toate posesiunile materiale graţia lui Dumnezeu coboară. Tăiaţi învelişul tuturor afecţiunilor lumeşti; mergeşi dincolo de comoditate şi urmăriţi ca singura voastră preocupare să fie cea a devenirii voatre spirituale. Nu vă întoarceţi niciodată pentru a vedea rezultatele acţiunilor voastre. Oferiţi totul lui Dumnezeu şi continuaţi să acţionaţi în numele Lui, fără a vă gândi la rezultate. Sufletul pătrunde în curentul continuu al lui Dumnzeu; nu este timp să mai căutaţi bani, prestigiu, faimă, nu mai este timp decât să vă gândiţi la Dumnezeu; astfel se va revărsa în inimile voastre infinitul şi minunatul extaz al Iubirii divine. Toate celelalte dorinţe nu sunt decât bule de săpun. Iubirea lui Dumnezeu creşte în fiecare moment şi este mereu nouă, gata de a fi cunoscută şi simţită în fiecare moment. Iubirea este cea mai uşoară dintre căile de cunoaştere a lui Dumnezeu, nu are nevoie de logică, este naturală. Nu avem nevoie de nici o demonstraţie, de nici o dovadă. Gândirea ne limitează la propria noastră minte. Aruncăm un năvod şi prindem ceva, iar apoi spunem că am găsit demonstraţia, dar NICIODATĂ nu-L vom putea prinde de Dumnezeu într-un năvod.
Iubirea trebuie să fie necondiţionată. Chiar atunci când iubim pe cine nu trebuie, aceasta este iubire adevărată, adevărat extaz; puterea iubirii este aceeaşi, dar o putem folosi cum dorim. Adevărata natură a Iubirii este pacea şi extazul. Atunci când îşi sărută copilul, criminalul uită pentru un moment de orice altceva, în afară de iubire. Renunţaţi la sine, la tot egoismul şi oferiţi toată furia şi plăcerea voastră lui Dumnezeu. "Eu nu sunt, dar arta Lui există; bătrânul a plecat, dar El rămâne. Eu sunt El." Nu judecaţi pe nimeni; iar dacă răul vine(apare în viaţa voastră), atunci să ştiţi că Dumnezeu se joacă cu voi şi fiţi extreme de bucuroşi. Iubirea este dincolo de timp şi spaţiu, ea este absolută.